Autor 1066 vizualizări


Jurnalul de front al căpitanului Armatei Franceze, Marcel Fontaine, „Misiune în România. Noiembrie 1916 – Aprilie1918“, a fost tradus pentru prima dată în limba română. Cartea va fi lansată joi, 9 februarie, de la ora 19.30, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.

La lansarea volumului vor vorbi Alain Legoux, apropiat al lui Marcel Fontaine şi legatarul testamentar al autorului, Micaela Ghiţescu, fosta elevă a autorului, postafaţatoarea şi traducătoarea jurnalului, şi istoricii Ioan Stanomir şi Daniel Cain.

„La două săptămâni după dezastrul de la Turtucaia, autoritățile române au făcut primele demersuri pentru trimiterea în țară a unei misiuni militare de către guvernul francez;în fruntea Misiunii a fost desemnat generalul Berthelot. Cu ajutorul câtorva sute de ofițeri, subofițeri și soldați specialiști francezi, de la aviatori și medici până la mitraliori și artileriști, o armatã distrusã se va transforma într-o forță capabilă să obțină singura victorie a Antantei împotriva Puterilor Centrale din anul 1917.

Printre cei care au contribuit la miraculoasa renaștere a armatei române se află și căpitanul Marcel Fontaine. Pe frontul românesc, dezvoltă o anume afinitate – care-și va pune amprenta pe destinul său ulterior – pentru camarazii alături de care trebuie să lupte, precum și pentru țăranii alături de care viețuiește. Este martorul mizeriei în care se zbat cei refugiați într-o Moldovă suprapopulată și înfometată, plină de trupe rusești. Depune mari eforturi pentru îmbunătățirea condițiilor igienice, dar se lovește de o teribilă inerție. Și atunci își dă seama că nu poate avea autoritate asupra subordonaţilor decât fiindu-le el însuși un model.

Nici o fărâmă de fals eroism în însemnările de război ale ofițerului francez. Ne aflăm în fața unui jurnal al lungii și chinuitoarei așteptări, al monotoniei și al automatismelor dezvoltate în spatele frontului, dar și al ororilor războiului cărora le cad victime oameni cu chipuri și nume. Este o realitate pe care manualele noastre, în goana lor după eroi, au preferat s-o ignore. Din nefericire“, precizează Daniel Cain.