Lansarea volumului O tribuna captivanta. Televiziune, ideologie, societate in Romania comunista (1965-1983), deAlexandru Matei
Miercuri, 4 decembrie 2013, începând cu orele 18.00, în Atriumul Institutului Francez din București, va avea loc lansarea volumului O tribuna captivanta. Televiziune, ideologie, societate in Romania comunista (1965-1983), semnat de Alexandru Matei.
Alături de autor, în cadrul evenimentului moderat de Ovidiu Șimonca, vor participa Adrian Cioroianu, Iulian Comănescu, Carmen Dumitrescu, Bogdan Ghiu, Vintilă Mihăilescu, Andrei Muraru, Bianca Burta Cernat.
O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă (1965-1983)
Rezultat al unei cercetări postdoctorale în câteva arhive mai mult sau puţin frecventate (ANR, Arhiva Muncipiului Bucureşti, Arhiva documentară a Societăţii de Radio, Arhiva documentară a TVR, Filmoteca TVR), această lucrare urmăreşte două obiective. În primul rând, trasarea, în premieră, a unei istorii a televiziunii române după pragul transformării ei în instituţie mediatică de masă (1965) şi până în clipa în care, reducând emisia la 2 ore zilnice, regimul Ceauşescu a abandonat-o agoniei (1984).
S-a pus accent mai ales pe emisiunile social-educative care reprezintă televiziunea cel mai bine, alături de programele de divertisment. De ce anchetele, reportajele şi mai puţin varietăţi sau teleficţiuni? Pentru că filmul, teatrul, muzica la televizor reprezintă nişte forme artistice şi ideologice care preexistă televizării şi, pe de altă parte, pentru că varietăţile din epocă sunt astăzi destul de prezente în programele TVR. Dar, pe de altă parte, privilegiind emisiunile social-educative (dintre care Reflector rămâne cea mai cunoscută, deşi prezenţa ei devine răzleaţă după 1974), am încercat să surpindem dinamica unui ethos social, acela al regimului Ceauşescu, cu care istoria TVR se identifică. Am reuşit astfel să periodizăm regimul Ceauşescu în funcţie de etapele acestui ethos social (oficial) pe care televiziunea le reprezintă:1965-1973, mai întâi, atunci cînd regimul acceptă un proces mai mult sau mai puţin evident de europenizare a societăţii, după marasmul stalinist, perioadă în care TVR este, probabil, principalul agent de emancipare socială şi culturală la nivel de masă, emancipare redusă însă la pătura urbană, minoritară în România pînă la sfârşitul epocii comuniste. 1973-1983, perioada în care europeanizarea stagnează şi intră în recul, dar de-a lungul căreia interesul autorităţilor pentru televiziune rămâne ridicat şi care se traduce printr-o misiune imposibil de îndeplinit încredinţată televiziunii:aceea de a contribui, prin producerea şi răspîndirea unor „trăiri ideologice”, la „făurirea conştiinţei socialiste” a telespectatorului. (Alexandru Matei despre volumul O tribună captivantă)
„Într-o societate închisă, în care o subţire minoritate avea ocazia să treacă dincolo de graniţe, în lumea liberă, Televiziunea a fost o deschidere spre ce se întâmpla în jurul nostru. Pentru unii români, ea a fost nu numai principala fereastră spre lume, ci chiar şi singura. Într-o vreme în care niciunul dintre noi nu visam că vor exista posturi gen Discovery sau National Geographic, TVR avea emisiunea Teleenciclopedia, astăzi clasică. Într-o vreme în care nu bănuiam că vor exista canale ce vor difuza numai filme poliţiste, TVR difuza, sâmbăta seara, seriale cu detectivul Kojak sau inspectorul Columbo. Şi, într-o vreme în care nimeni n-ar fi pariat pe succesul telenovelelor, majoritatea românilor — dacă nu toţi — au urmărit, seară de seară, la finele anilor ’70, teribilele aventuri ale familiei Ewing din Dallas.
Dar televiziunea acelor ani nu a fost numai entertainment. Televiziunea mai însemna ceva:ideologie şi politizare, manipulare a Istoriei şi — mai ales în anii ’80 — un sinucigaş cult al personalităţii Conducătorului.
Autorul acestui volum are tot ce-i trebuie pentru o asemenea istorie:are talentul calm al unui spirit mobilat, după cum are şi relaxarea unei generaţii mai tinere.
Povestea televiziunii noastre între anii ’60 şi ’80 este, pentru mulţi români, parte din povestea lor.” (Adrian Cioroianu despre O tribună captivantă)
