Autor 3923 vizualizări


O istorie complexă, un volum la care au participat 15 autori din Timișoara și Caransebeș, Novi Sad și Vârșeț, Szeged și Belgrad, Istoria Banatului. Studii privind particularităţile unei regiuni transfrontaliere, Editura Academiei Române, București, 2015, 2016. Cartea descrie istoria regiunii de la 1716 până la 1918, reprezentând o noutate din punctul de vedere al informațiilor, al analizeai și interpretărilor. Cartea include capitole dense despre originile și identitatea multiplă a locuitorilor Banatului, despre regimurile administrativ-politice sub care a evoluat regiunea, despre grupurile confesionale și lingvistice reprezentând multi-și interculturalitatea, presa și învățământul plurilingv, reformele și revoluțiile. O atenție deosebită a fost acordată experimentului social-economic, unul unic la scara Europei Centrale și de Sud-Est. La fel, artei și arhitecturii locale în context zonal și european, habitatului urban și rural. Tema genezei ideii de națiune culturală la bănățeni ocupă un loc aparte, cum și primul război mondial care a fost urmat de divizarea regiunii între România, Serbia și Ungaria.    

 Cartea numără 700 de pagini și are la bază proiecte gândite în anii 1980-1990. Cercetările și elaborarea cărții au avut loc în deceniul 2005-2015. Conceptul cărții aparține istoricului Victor Neumann, care a semnat cea mai mare parte a contribuțiilor și care a coordonat studiile, le-a structurat și le-a editat. Este vorba de o perspectivă europeană asupra istoriei locale, de o înțelegere a unui fragment de istorie românească și central-sud-est europeană ce poate fi văzut în accepțiune interculturală și transfrontalieră. Istoria Banatului. Studii privind particularităţile unei regiuni transfrontaliere reprezintă o sinteză remarcabilă, scrisă într-o cheie interdisciplinară de istorici, filologi, sociologi, arhitecți și istorici ai artelor, teologi și istorici ai religiilor. Este pentru prima oară cînd o carte despre Banat reprezintă o construcție la care contribuie 15 autori provenind din cele trei state între care este împărțită astăzi regiunea: România, Serbia și Ungaria.  


Cât privește România, realitățile multi- și interculturale ale Banatului joacă un rol aparte, prin intermediul lor putând fi înțeleasă dimensiunea europeană a națiunii române și a statului român. Banatul poate să fie o punte, o posibilă asumare a unei culturi dialogale, integrative, un mod de a înțelege alteritatea și europenitatea. Istoria Banatului. Studii privind particularităţile unei regiuni transfrontaliere îşi propune să evidenţieze trecutul unui spaţiu ale cărui trăsături şi a cărui identitate derivă din poziţia geografică, din interferența de culturi, din diversitatea straturilor lui civilizaţionale. Cartea se bazează pe numeroase informaţii ce provin dîn arhivele şi bibliotecile din România, Serbia, Ungaria, Austria şi Germania. Tocmai de aceea, o astfel de istorie este în măsură să propună o viziune liberă de constrângeri comunitar-lingvistice, religioase, etnice şi naţionale. Ea prezintă viața social-politică, religioasă şi culturală a regiunii, evenimentele, datele şi faptele relevante din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, oferind totodată explicaţiile necesare legate de administraţiile locală şi regională, descriind comunităţi şi ideologii identitare, personalităţi şi instituţii reprezentative. Această istorie a Banatului este rezultatul unui efort colectiv, unul care stăruie asupra numitorului comun al oamenilor şi al grupurilor care au populat și mai populează regiunea. În studiul introductiv, dar și în altele inserate în carte, Victor Neumann atrage atenția asupra obiectivului principal, anume descoperirea unei lumi în care “conştiinţa persoanelor joacă un rol esenţial și în care istoria este privită ca o rememorare şi evaluare a ideilor intelectual-politice care au conferit o notă distinctă regiunii în discuţie”.  


Academicianul Răzvan Theodorescu  

despre această (istorie regională) a Banatului

Iată ce spune academicianul Răzvan Theodorescu despre această nouă-nouă istorie regională: “Mărturisesc că așteptam de mult această carte. Banatul, ca spațiu de civilizație, m-a sedus în tinerețe cu evantaiul său cultural de „triplex confinium” pe care l-am realizat vizual în turnul catedralei din Cenad unde simțeam aievea întrepătrunderea pământurilor românești, ungurești și sârbești. Acest volum coordonat de vechiul meu prieten Victor Neumann – a cărui carte mult citită și citată despre „Tentația lui homo europaeus” s-a născut dintr-o teză de doctorat de care îmi amintesc cu bucurie intelectuală – a adunat 15 autori din Timișoara și Caransebeș, Novi Sad și Vârșeț, Szeged și Belgrad. Este el însuși, astfel, un volum multicultural și multinațional care reușește să reînvie, cu detalii revelatoare și cu largi contextualizări necesare, un chip european din veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea, fundamentale în modernitatea continentului. Cercetarea de istorie regională – așa-numita Landesgeschichte de după 1800 – mergând spre un Early Modern Regionalism ce s-a preschimbat prin anii ’80 ai secolului trecut într-o căutare complexă a unor „regiuni subnaționale”, „transnaționale”, a unor „euroregiuni” și a unor „frontiere” ce au devenit obiect de studiu pentru geopoliticieni și istorici este ilustrată cu asupra de măsură de acest volum colectiv. Un Banat unde au viețuit deopotrivă, alături de români, călugării balcanici și cei benedictini ai venețianului Gerardo de Sagredo la Morisena, neguțătorii slavi și orientali, magnații maghiari, căpetenii otomane și arhitecți austrieci lucrând după proiectele unui von Erlach; un Banat ce a fost, rând pe rând, „ducat” protoromânesc, ținut angevin, pașalâc turcesc, provincie habsburgică sau administrată de dieta ungară, în fine, provincie a României și, în parte, a Iugoslaviei de ieri -, și care rămâne, geografic și spiritual, o punte culturală, un spațiu de legătură”. 


Pledoarie pentru o înțelegere europeană a istoriilor regionale românești 

Istoria Banatului. Studii privind particularitățile unei regiuni transfrontaliere contribuie la o nouă cunoaștere a naționalului și a europeanului, arătînd importanța studiilor de istorie regională. Trecutul României, la fel ca acela al Europei Central-Orientale, devine mai ușor de descris, de contextualizat și de înțeles prin intermediul evoluțiilor social-politice, economico-administrative și cultural-regionale.   

Pornind de la o asemenea înțelegere a trecutului, Victor Neumann arată că cercetările realizate în mai multe etape, precum și integrarea rezultatelor lor în capitolele cărții aici prezentate au beneficiat de nenumărate evaluări care au avut loc în cursul unor reuniuni științifice naționale și internaționale. “Ele au primit un impuls din partea acad. Răzvan Theodorescu, al cărui rafinament intelectual și ale cărui perspective comparative au fost adesea referințe în înțelegerea contextualizată a istoriilor regionale românești, a istoriei Europei Centrale și de Sud-Est. Domnia Sa este unul dintre puținii istorici români care a acordat o atenție deosebită rolului jucat de regiunea Banat în coabitarea mai multor religii și comunități lingvistice, în practicarea artelor și arhitecturii medievale, în cunoașterea creațiilor umaniste românești și europene rezultînd din mulțimea interferențelor continentale”. Toate acestea l-au determinat pe Victor Neumann, principalul autor și coordonator al cărții, să considere “că orice recomandare și cooperare venită din partea lui Răzvan Theodorescu va fi una utilă descrierii și explicării fenomenelor trecutului și prezentului. Exemplele oferite prin studiile privind geografia zonei văzută ca infrastructură a istoriei au fost de folos în identificarea marelui potențial uman și material al regiunii Banat, așa cum ideea novatoare privind sud-est europene a influențat redesenarea hărții relațiilor intelectuale ale Europei Centrale și de Sud-Est cu Occidentul, definirea est-central europene”.

Cei 15 coautori, provenind din instituții universitar-academice din România, Serbia și Ungaria sunt: Miodrag Milin (istoric, profesor și cercetator la Institutul de Studii Bănățene al Academiei Române); Vasile V. Muntean (preot paroh și profesor, istoric al religiilor); Gheorghe Naghi (preot și istoric al religiilor); Mihaela Vlăsceanu (istoric de artă, lector la catedra de istorie a Universității de Vest din Timișoara); Teodor Octavian Gheorghiu (arhitect și istoric al arhitecturii, profesor la Facultatea de Arhitectură din cadrul Universității Politehnica Timișoara); Gabriel Szekely (arhitect și istoric al arhitecturii, conferențiar la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara); Vasile Dudaș (istoric, profesor și muzeograf la Muzeul Banatului din Timișoara); Adrian Negru (istoric de artă, profesor la Școala superioară de învățători din Vîrșeț); Grozdanka Gojkov (istoric, profesor și fost rector al Școlii superioare de învățători din Vîrșeț, membru al Academiei de Științe ale Educației din Serbia); Miodrag Maticki (istoric literar, președintele Fundației Vuk Karadžić din Belgrad și vicepreședinte al Matica Srpska - Academia veche a sîrbilor din Novi-Sad); Drago Njegovan (istoric, director al Muzeului Voivodinei din Novi-Sad); Slobodan Bjelica (istoric, profesor la Facultatea de Istorie a Universității din Novi-Sad); László Marianucz (istoric, profesor la Facultatea de Istorie a Universității din Szeged); Áron Kovács (istoric, bibliotecar și director al Bibliotecii Colegiului Reformat din Sárospartak); Victor Neumann (profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, istoric).