Filmul şi politica

Autor 2631 vizualizări


În perioada 20-23 aprilie are loc la Bucureşti Festivalul Internaţional de Film Cinepolitica. Filme artistice sau documentare despre istoria recentă, mecanismele puterii, schimbări de destin – toate de vizionat la Cinema Elvire Popesco.

Capul de afiş al festivalului îl ţine premiera filmului „Războiul Regelui/The king who tricked Hitler”, o mărturie a Regelui Mihai I al României despre jocurile de culise din cel de-Al Doilea Război Mondial, despre spionaj, şantaj, compromis şi dragostea pentru ţară. De asemenea, mai pot fi vizionate filme precum „Putin pentru totdeauna?”, un documentar despre protestele ruseşti din 2011-2012, „Patria e a noastră”, despre relaţia dintre extrema dreaptă şi UE, sau „Recolta de oameni”, un documentar-reportaj despre transplantul de organe al miilor de soldaţi din China.


Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.