Autor 1734 vizualizări


Câștigă cu Historia și Editura Litera o carte deosebită:«Ultimii martori. Solo pentru un glas de copil», de Svetlana Alexsievici, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură.

Castigatorii sunt:

Anca madalina ciocianu 

Valentin Bidianu 

Adriana Nichitean 

Adriana Gramescu 

Iulia Mihaela Nemulescu

Răspunde corect la întrebarea „În ce an a câștigat Svetlana Alexsievici premiul Nobel pentru literatură?” şi eşti înscris automat în tragerea la sorţi pentru cȃştigarea cărţii «Ultimii martori». Trimite răspunsul pe adresa de e-mail [email protected] împreună cu datele tale de contact (nume complet, telefon). Câştigătorii, cinci la număr, vor fi publicati pe site-ul Historia.ro în data de 10 iulie.

Perioada de concurs este 27 iunie-10 iulie.

ATENTIE! Abonarea la newsletter in momentul tragerii la sorti este obligatorie! Daca nu sunteti abonati la newsletter in momentul tragerii la sorti, premiul se invalideaza si este extras un alt câştigător.Cei care sunt abonati mai vechi la newsletter participa automat la concursul nostru. Singurul lucru pe care trebuie sa il mai faca este sa trimita răspunsul pe email la intrebarea pusă de noi.

Click aici pentru regulamentul concursului

ULTIMII MARTORI

Dintre toate scrierile Svetlanei Aleksievici, Ultimii martorieste cea mai sfâşietoare. Căci ce poate fi mai cumplit decât copilăria în timp de război, mai tragic decât inocenţa supusă violenţei şi anihilării? Personajele acestei cărţi, băieţi şi fete, aveau, în perioada celui de al Doilea Război Mondial – conflictul poate cel mai inuman din istorie –, între trei şi doisprezece ani, dar rănile căpătate atunci le sângerează până în ziua de azi. Şi totuşi, în pofida suferinţelor descrise, textul dobândeşte o extraordinară forţă evocatoare pentru că reuşeşte să reconstituie poezia inerentă vârstei copilăriei. Tulburător prin încărcătura sa de adevăr şi răv㬠şitor sufleteşte, Ultimii martori ne schimbă perspectiva asupra istoriei, a războiului, a copilăriei şi a vieţii.

„Am căutat genul literar cel mai potrivit cu viziunea mea asupra lumii, care să reflecte modul în care urechea mea aude, iar ochii mei văd viaţa. [...] Am încercat mai multe şi în final am ales unul în care vocile omeneşti vorbesc ele însele. [...] Eu nu înregistrez însă pur şi simplu istoria seacă a evenimentelor şi a faptelor, ci scriu o istorie a sentimentelor umane.”