Autor 3217 vizualizări


Supranumit „preotul roșu”, dată fiind culoarea părului său, Vivaldi, fiul unui violonist al celebrei Catedrale venețiene San Marco, fusese inițial destinat vieții preoțești, dar o boală cronică (se pare că astm), ca și felul său de a fi l-au făcut să părăsească această cale și să se dedice pe deplin muzicii.

Vivaldi a compus pe parcursul vieţii sale aproximativ 770 de lucrări și istoria muzicii îi datorează enorm în ceea ce privește virtuozitatea interpretării la vioară, pe care a ridicat-o la un nivel nemaiauzit până atunci. În plus, contribuția sa la dezvoltarea concertului pentru un instrument solist și orchestră este extraordinară: forma de concert cu un singur instrument în prim-plan, care dialoghează practic cu orchestra, abia apăruse – iar Vivaldi a explorat-o și folosit-o la scară largă. Mai mult, alternanța părților ce compun un concert (mișcare rapidă-lentă și a treia parte din nou rapidă) a prefigurat concertele creatorilor ce i-au urmat.  

Ideea de muzică programatică – muzică bazată pe o poveste, o idee, care este exprimată desigur și de suita Anotimpurilor – este o noutate pe care o aduce, de asemenea, geniul lui Vivaldi. Principiul redării unei povești/ descrierii unui peisaj nu era complet nou, mai fusese timid încercat și în secolul al XVI-lea, dar folosirea sa într-o lucrare orchestrală de amploare îl face pe Vivaldi (din nou) un pionier.   

Anotimpurile sunt primele patru lucrări parte din suita sa de concerte intitulată Il cimento dell’armonia e dell’invenzione (Competiția dintre armonie și inventivitate). Colecția de concerte a fost publicată prima oară la Amsterdam, în 1725.   

Așa cum s-a întâmplat adesea în istoria muzicii, suita are o dedicație închinată unuia dintre oamenii influenți care l-au sprijinit pe Vivaldi: contele Wenzel von Morzin. Într-o frumoasă legătură peste timp și spațiu, unul dintre urmașii contelui a continuat rolul de Mecena și l-a angajat pe tânărul Joseph Haydn, care avea să creeze, aproape o sută de ani mai târziu, următoarea lucrare dedicată temei anotimpurilor.  

Acest text este un fragment din articolul „Anotimpurile. O oglindă a vieții în istoria muzicii” apărut în numărul 220 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei în perioada 27 mai-26 iunie 2020, dar și în format digital pe paydemic.com