Autor 3090 vizualizări


Tomas Masaryk a fost una dintre personalităţile marcante ale luptei pentru independenţa Cehoslovaciei în timpul Primului Război Mondial. Ideea sa iniţială a fost cea de reformare a politicii interne adoptate de către Imperiul Habsburgic – transformarea monarhiei într-un stat federal democratic –, însă a renunţat şi în timpul primei mari conflagraţii a susţinut abolirea monarhiei. Masaryk, împreună cu o întreagă echipă, s-au alăturat Aliaţilor, punând astfel umărul la destrămarea marelui Imperiu Austro-Ungar. Tomas Masaryk a rămas în istorie drept „Părintele eliberator”, el fiind fondatorul şi primul preşedinte al Cehoslovaciei.

Născut într-o familie săracă din Moravia, lui Masaryk i-a plăcut cartea încă de mic. A studiat la Brno şi Viena, în capitala Austriei terminându-şi de asemenea şi studiile universitare. În 1876 şi-a luat doctoratul în filosofie, cu lucrarea Sinuciderea ca fenomen social de masă al civilizaţiei moderne”. În 1882, el a devenit profesor de filosofie la Universitatea Caroline din Praga – asta într-o perioadă a vieţii când nu îşi dorea intrarea în politică. „Poate că am fost puţin cam nervos şi nerăbdător, am venit la Praga fără tragere de inimă, dar ‒ nolentem fata trahunt (destinul îl târăşte pe cel care nu doreşte). Mai departe, totul s-a desfăşurat de la sine, fără voinţa mea; în toate disputele, am nimerit fără să vreau, dar am greşit prin faptul că nu cunoşteam condiţiile”, povesteşte Masaryk.

Primele gânduri politice

La finalul secolului al XIX-lea, în imperiu apăreau deja tot mai mulţi politicieni liberi, care susţineau o poziţie autonomă a teritoriilor cehe, dar şi transformarea monarhiei într-o federaţie de popoare egale în drepturi. Masaryk era unul dintre ei. În 1891, el a canditat pe lista Partidului Tinerilor Cehi la alegerile parlamentare. A câştigat şi a intrat în Consiliul Imperial de la Viena. Idealist din fire, Masaryk a renunţat la funcţie doi ani mai târziu, căci nu era de acord ca disputa dintre partide să fie mai presus de interesul naţional.

În anul 1900, şi-a întemeiat propriul partid, Partidul Ceh Popular (realist), care, la alegerile din 1907, a obţinut atât de puţine voturi, încât, pentru a primi un mandat, a fost nevoie să fie ajutat de social-democraţi. „Ulterior, când intrasem deja în politică, n-am vrut să înfiinţez un partid nou; împrejurările m-au condus întotdeauna spre asta. Nici astăzi nu-mi place să iau cuvântul în public şi o fac numai când sunt obligat. Fireşte, când sunt pus în faţa unei misiuni, nu şovăi, iar ceea ce am început, mă străduiesc să duc la bun sfârşit.”

Lupta din exil

Odată cu izbucnirea Marelui Război, Tomas Masaryk a realizat că lupta pentru independenţa cehilor şi a slovacilor nu se poate realiza mai bine decât în exil. Aşa că, împreună cu fiica sa, Olga, a plecat în decembrie 1914, având itinerariul: Roma, Geneva, Londra, Paris, Rusia, Statele Unite, Tokyo. Din străinătate el a dorit să găsească aliaţi pentru programul său, să stabilească legături şi o colaborare cu politicienii şi cu guvernele marilor puteri adversare ale Austro-Ungariei şi Germaniei, să organizeze din cehii şi slovacii din străinătate, precum şi din rândurile prizonierilor armatei austro-ungare, o armată care să lupte alături de Tripla Înţelegere.


Masaryk nu doar că a înființat Consiliul Național Cehoslovac, dar din 1917 a plecat în Rusia pentru a organiza mai bine legiunile cehoslovace de acolo. În momentul când Rusia a capitulat, Masaryk a plecat în America pentru a putea înlesni mutarea trupelor cehoslovace în Franța. Acțiunea lui nu a fost una pripită, căci înainte de toate el a discutat cu Secretarul de Stat Robert Lansing, iar apoi a obținut și sprijinul președintelui american Woodrow Wilson.

El spunea despre politică: „Orice politică, atât externă, cât şi internă, este pentru mine o cântare a umanitarismului: sprijin politica prin comandamente morale. Ştiu că această poziţie nu le place uneori politicienilor, care se consideră foarte practici şi deştepţi; dar experienţa – şi, sper, nu numai a mea – demonstrează că politica rezonabilă şi cinstită (Havlíček!) este cea mai practică, mai eficace şi mai profitabilă. În sfârşit, aşa-numiţii idealişti, oameni cumsecade şi cinstiţi, au întotdeauna dreptate şi fac pentru stat, popor şi omenire mai mult decât politicienii cărora li se spune realişti şi deştepţi. Deştepţii sunt, în cele din urmă, proşti. Iau politica, la fel ca întreaga viaţă a individului şi a societăţii, sub specie aeternitatis”.

Președinte al Republicii Cehoslovace

Pe 14 octombrie 1918, Tomas Masaryk a fost ales de către Aliați șef al guvernului cehoslovac provizoriu, iar fix o lună mai târziu a fost ales de către Adunarea Națională de la Praga președinte al Republicii Cehoslovace. El a fost reales președinte încă de trei ori: 1920, 1927 și 1934 – în 1935 a demisionat din motive de sănătate. Cu toate că puterea reală se afla în mâinile prim-ministrului, doar Masaryk prin viziunea sa a reușit să facă din Cehoslovacia la cea vreme una dintre cele mai puternice democrații ale Europei Centrale.

Tomas Masaryk, numit și „marele bătrân al Europei” a murit în 1937 – un an mai târziu avea să fie semnat Acordul de la Munchen prin care Cehoslovacia era ocupată de către naziști.


Articol apărut pe europecentenary.eu