Thomas Masaryk despre lipsa de perspectivă a Imperiului Austro-ungar într-un interviu din august 1917

Autor 4821 vizualizări


Cu ocazia călătoriei la Kiev în vara anului 1917, liderul ceh Thomas Masaryk a acordat un interviu unui jurnalist român al ziarului România Mare. Această publicație, România Mare, era editată la Kiev de voluntarii români din Imperiul Austro-ungar (Transilvania, Bucovina și comitatele estice ale Ungariei), care s-au înrolat în armata României, și promova idealul Unirii tuturor românilor. Interviul a fost publicat în numărul 4 din 10 August 1917. Dacă estimările la adresa Rusiei s-au dovedit a fi nerealiste, în schimb sunt relevante previziunile față de lipsa unui viitor al Imperiului Austro-ungar la sfârșitul războiului. 

*

– Credeți d-le profesor, că este posibil ca Austro-Ungaria să se salveze prin democratizare?

– Nu pot să cred că Austria se va democratiza cu adevărat. E imposibil și cu totul exclus. Atâta timp cât ea se află sub Habsburgi, acest lucru e cu neputință. Pentru că mă rog, ce este Austria?

Dacă vom analiza, vom găsi că ea nu este nimic. Austria nu este un popor, o naționalitate; ea este o dinastie, o ierarhie, un comandament militar superior și o aristocrație. Este exclus ca aceste elemente să se democratizeze vreodată. Poetul polon Adam Mickiewicz a caracterizat foarte bine esența Austriei. Austria, spunea el, este exploatată de vre-o 200 de familii aristocratice cari formează un fel de companie comercială cum a fost compania engleză pentru exploatarea Indiilor. O asemene tovărășie nu ar consimți la democratizarea Austriei.

– Ce credeți despre posibilitatea federalizării Austro-Ungariei?

– Nici ea nu este cu putință. Dar ce ar fi să se federalizeze? Statele sau poparele Austrie? Daca s'ar federaliza după state, aunci am avea trei state: statul ungar, provinciile germane și statul boem. Dar asta ar fi numai trei state, în realitate însă trăiesc în monarhie vreo nouă sau zece naționalități. Cele mai multe din ele ar rămânea deci nemulțămite. Dacă federalizarea s'ar face după naționalități, atunci s'ar creia tot atâtea teritorii naționale deosebite. Și atunci dinastia Habsburgilor va fi de prisos. Și pe urmă germanii și ungurii ar refuza să consimtă la asta. Va să zică federalizarea este imposibilă atât pe baza formațiunilor istorice cât și pe baza etnografică. Și pe această din urmă bază, ea ar condiționa o completă transformare a organizației administrative, ceeace ungurii ar refuza în mod categoric.

– Credeți în posibilitatea reconstituirei Poloniei sub sceptrul Habsburgilor?

– Nici asta nu-i cu putință. Poloni nu vor numai Polonia rusească ci și Polonia galițiană și germană, căci numai așa poate fi vorba de reconstituirea Poloniei. Ei bine, Germania nu va consimți la aceasta niciodată de bună voie. Bismark a spus că chestiunea orientală este mai importantă decât cea occidentală pentru Germania. Adevăratul program al Germaniei este cunoscutul Drang nach Osten. Germanii o spun chiar pe față. Și dacă germanii ar reconstitui Regatul polon, Polonia aceasta nu ar fi decât o provincie germană.

O Polonie austriacă este de asemenea imposibilă. Ea s'ar compune numai din Galiția și Polonia rusească. Și pe urmă o Polonie austriacă ar fi o agresiune directă împotriva bisericii răsăritene; căci ar fi un instrument de propagandă catolică. Va să zică Polonia supt Austria ar fi mai întâi incomplectă și al doilea ea ar constitui primejdia iezuitismului.

– Ce credeți despre planul unui stat sud-slav supt Habsburgi?

– Nici asta nu-i cu putință. Cele 10 milioane de sud-slavi nu vor putea să facă politică austriacă.

Ar fi o politică à la Regele Milan al Serbiei. O întoarcere la aceasta este imposibilă. Slavii de sud vor statul lor național și el exclude colaborarea cu Habsburgii.

– Trecând la altă oridne de idei, pe unde credeți că va putea să aibă acces la mare viitorul stat ceho-slovac?

– Viitorul stat ceho-slovac va fi lipsit de un litoral propriu, precum știți. Aceasta nu-l va împiedeca totuș de a fi un stat cu o activitate industrială și comercială intensivă. Avem o pildă în Elveția. Ea este, după Anglia, statul cel mai industrializat din Europa și trăiește foarte bine și făra mare proprie. Boemia are din fericire mari zăcăminte de cărbuni. Cu ajutorul acestui combustibil ea poate să-și desăvârșească legătura cu străinătatea prin o întinsă rețea de căi ferate, fără a scumpi transporturile prea mult. Cât privește legătura cu marea, vom avea mai mulți vecini. Portul cel mai apropiat ar fi Hamburgul, dar noi nu putem conta pe bunăvoința Germaniei. Va trebui deci să ne adresăm celorlalți vecini: Poloniei, Rusiei și Ungariei.

– Nu veți fi poate vecini și cu România?

– Asta atârnă de chestiunea delimitării României viitoare, dacă conferința de pace va întinde granițele ei până la noi, atunci am putea să avem legătura cu Marea Neagră și prin România.

– Am auzit vorbindu-se în cercurile cehești că cele câteva comitate rutene din nordul Ungariei vor fi anexate Boemiei. Dacă acest coridor care despărțește pe Români dă teritoriul slovac ar fi dat Boemiei, atunci legătura geografică între noi ar fi stabilită.

– Eu nu am avut în vedere acest lucru nici odată, spre a nu avea dificultăți cu Rusia care poate va aspira să anexeze pe acești ruteni. Dacă Rusia renunță la ei de bună voie, atunci lucrurile se schimbă. Dar indiferent de asta, cum spuneam, ne vom înțelege cu vecinii noștri, cu Polonii, Rușii și cu Românii, întru cât e posibil. Cu Ungurii înțelegerea va fi anevoioasă, poate. La început ei vor fi probabil contra noastră. Când vor vedea însă că avem alți vecini cari ne vor deschide accesul la mare, și când se vor vedea înconjurați de state naționale vrășmașe îndărătniciei lor, atunci cred că vor ceda și ei, vrând-nevrând, și vor trebui să se supuie majorității.

– Cari credeți că ar putea să fie legăturile în viitor dintre România mare și Boemia mare?

– Chiar dacă nu vom fi vecini direcți, vor putea să existe relațiuni comerciale între cele două state. Legătura se va putea stabili prin Rusia. Se înțelege că va fi nevoe de o directivă cu totul nouă în privința legăturilor de cale ferată. Va fi nevoie de alte linii decât cele cari există astăzi. Noi suntem un popor cu o industrie desvoltată – mai mult de jumătate din poporul nostru trăiește deja la orașe. D-voastră care sunteți țară agricolă veți avea cereale de exportat și este firesc ca să existe între noi un schimb de mărfuri. Transitul se va putea face prin Rusia și se va putea reglementa prin tratate potrivite cu împrejurările.

– Ultima chestiune d-le profesor: cum judecați D-voastră situația actuală în Rusia?

– Nu dispun de elemente de judecată destul de temeinice spre a putea da o părere precisă asupra situației. Ea este destul de gravă, dar nu este disperată. Am speranțe de îndreptare. Este de dorit ca Rusia să-și mențină cel puțin pozițiunile pe cari le deține pe front.

O pace separată este însă exclusă. Mai întâi Rusia nu ar obține nimic dela Puterile centrale, nici măcar un ajutor financiar. Austria este ruinată financiarmente, Germania stă numai puțin mai bine, dar e istovită și ea.

Pe urmă chestiunea ar avea și o lature morală. Pacea separată ar fi o trădare vădită. Rusia ar fi cu totul compromisă pentru viitor. De aceea nu cred că Rusia ar fi capabilă de trădare.

În sfârșit, chiar și din punctul de vedere pur practic, pacea separată ar fi o greșală. China și Japonia ar ataca probabil Rusia dela spate. Propagandiștii păcii separate sau ai pasivității pe front sunt poate – unii din ei – oameni de bună credință, chiar idealiști, dar politica lor ar încurca Rusia într'un nou război și atunci ei tot nu ar fi scăpat de ceeace vor să-și ferească țara: de război.

Dar încă odată: nu cred ca Rusia să fie capabilă de trădare.

Mai multe articole pe europe centanary

""