Părinții fondatori ai Uniunii Europene: Altiero Spinelli. Cum s-a născut ideea unității europene într-o închisoare fascistă

Autor 836 vizualizări


În august 2016, după șocul Brexitului, Angela Merkel, François Hollande și Matteo Renzi, liderii celor mai puternice economii rămase în Uniunea Europeană, s-au întâlnit pe insula Ventotene pentru a discuta viitorul Europei. Premierul italian nu a ales întâmplător să-și primească oaspeții pe mica insulă din Marea Tireniană, în largul coastelor Neapolelui. 

După venirea la putere a lui Mussolini, Ventotene a devenit centru de detenție pentru opozanții fascismului. În 1941, între zidurile închisorii de pe această insulă, omul politic italian Altiero Spinelli (1907 – 1986), unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene, și-a expus viziunea pentru o Europă unită. El a redactat un manifest intitulat iniţial ”Spre o Europă liberă și unită”, cunoscut ca ”Manifestul din Ventotene”. 

Altiero Spinelli s-a fost născut la Roma, la 31 august 1907, într-o familie socialistă. De la o vârstă foarte fragedă a devenit activ politic în cadrul Partidului Comunist Italian. În 1926, ca urmare a activităţilor desfășurate, a fost arestat şi găsit vinovat de Tribunalul Special din timpul regimului fascist al lui Mussolini, fiind condamnat la 16 ani şi 8 luni de detenţie. Zece ani i-a petrecut în închisoare şi ceilalți şase cu privare de libertate. În tot acest timp a refuzat să renunţe la idealurile sale şi să regrete ceea ce a făcut, chiar dacă acest lucru ar fi însemnat o grațiere, scrie europa.eu.


În închisoare, a studiat cu fervoare şi a devenit un susținător pasionat al integrării supranaţionale. Dezamăgirea legată de partid l-a determinat să-i abandoneze pe comunişti şi să se alăture cauzei federaliste. Ideile sale federaliste au început să se contureze în perioada în care a fost ţinut captiv pe insula Ventotene. Spinelli a devenit din ce în ce mai convins că o mişcare federalistă la nivel european ar contribui la contracararea forţei distructive a naţionalismului. 

Manifestul din Ventotene

În timpul petrecut la Ventotene, Spinelli a citit lucrările a diferiți teoreticieni federaliști. Inspirat de gândurile şi ideile lor, a redactat, împreună cu alţi deţinuţi politici, Manifestul din Ventotene, în care și-a expus viziunea asupra federalismului şi viitorului Europei.  

Altiero Spinelli, în timpul detenției la Ventotene 

Acest manifest este unul dintre primele documente care pledează pentru o constituţie europeană. Intitulat iniţial „Spre o Europă liberă și unită”, manifestul susţinea că orice victorie asupra puterilor fasciste este inutilă atâta timp cât duce doar la instituirea unei alte versiuni a vechiului sistem european de state-naţiuni suverane, dar cu alianţe diferite. Singurul rezultat ar fi izbucnirea unui alt război mondial. Manifestul propunea formarea unei federaţii europene supranaționale, având ca obiectiv principal conectarea statelor europene în aşa fel încât să le fie imposibil să mai intre în război vreodată.

Mișcarea federalistă și «Clubul Crocodililor» 

După eliberarea din detenție, în 1943, scrierile sale au constituit baza programului pentru ”Movimento Federalista Europeo” (”Mişcarea Federalistă din Europa”), pe care a înființat-o în acelaşi an. Până la sfârşitul anilor ‘40 şi de-a lungul anilor ‘50, Spinelli a devenit un adevărat susţinător al cauzei federaliste a unei Europe unite.

Altiero Spinelli era convins că nu este suficientă doar cooperarea interguvernamentală, cu menţinerea suveranităţii naţionale depline, în cadrul unor organizaţii precum OCDE şi Consiliul Europei. În calitate de consilier politic al primului ministru italian Alcide de Gasperi (în funcție între 1946 – 1953), l-a convins pe acesta să facă presiuni pentru formarea unei Comunităţi Europene de Apărare. Spre dezamăgirea lui Spinelli, acest proiect a eșuat.

Altiero Spinelli, în anii ‘70 

În anii ‘60, Spinelli a a înființat Institutul pentru Afaceri Internaţionale din Roma. El a fost membru al Comisiei Europene, din 1970 până în 1976. În 1979 a fost ales membru al Parlamentului European. În această calitate, a profitat încă o dată de șansa de a-și promova viziunea federalistă asupra Europei. 

În 1980, împreună cu alți deputaţi care îi împărtăşau ideile federaliste, a înființat ”Clubul Crocodililor”, denumit astfel după restaurantul din Strasbourg în care se reuneau. Membrii acestui club militau au înaintat o moţiune Parlamentului European  privind înfiinţarea unui comitet special care să elaboreze o propunere pentru un nou tratat privind Uniunea Europeană, care de fapt se dorea a fi o constituție a Europei.

Planul Spinelli

Parlamentul European a adoptat propunerea cu o majoritate covârșitoare (14 februarie 1984) şi a aprobat „Proiectul de tratat de instituire a Uniunii Europene”, aşa-numitul „plan Spinelli”. Tratatul nu a fost aprobat de parlamentele naționale, însă a oferit  o bază pentru Actul Unic European din 1986, care a deschis frontierele naţionale în vederea creării pieţei comune şi pentru Tratatul de la Maastricht din 1992, prin care s-a format Uniunea Europeană. 

Deşi nu toate ideile sale ambiţioase au devenit realitate, Altiero Spinelli și-a urmărit neîncetat țelul: crearea unui guvern supranaţional european pentru a preveni războaiele şi pentru ca ţările acestui continent să formeze o Europă unită. 

Ideile omului politic italian au fost sursa de inspirație a multor schimbări în Uniunea Europeană, în special creşterea considerabilă a atribuţiilor Parlamentului European.  Altiero Spinelli a murit în 1986, iar clădirea principală a Parlamentului European din Bruxelles îi poartă numele.


Bustul lui Altiero Spinelli, în cadrul ”Monumentului părinților fondatori ai Uniunii Europene”, amplasat pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău din București. Plăcuța de identificare este inscripționată greșit, omul politic italian fiind botezat ”Alterio Spinelli” de sculptorul Ionel Stoicescu, care a realizat monumentul. Greșeala nu a fost observată înainte de inaugurarea monumentului (9 mai 2006) și nu a fost remediată ulterior. 

Sursa: europa.eu

Foto sus: Altiero Spinelli în Parlamentul European, la scurt timp după adoptarea planului său pentru o Europă federală în 1984 (foto: © Uniunea Europeană)