Istoria unei adevărate legende: Audrey Hepburn
Fără formele voluptuoase ale lui Marilyn Monroe sau Elizabeth Taylor, dar cu ochii ei migdalaţi, surâsul cald și distincţia sa, a rămas imaginea supremă a eleganţei și a feminităţii. Dar și a generozităţii. Viaţa ei a fost o călătorie în căutarea iubirii și a binelui, dar și o lecţie pentru Hollywood despre cum succesul și imaginea de fashion icon trebuie să aibă în spate mai mult decât decorurile de carton sau armata de PR-iști.
Trebuie să fi fost orele de balet pe care le începuse încă de la 5 ani, dar și descendenţa ei aristocrată, chiar dacă pe jumătate imaginată de tatăl ei, care i-au dat aerul acela de neuitat, o graţie și o eleganţă genetică, ce nu pot fi nicicum replicate. Audrey s-a născut pe 4 mai 1929, în Elsene, o municipalitate a Bruxelles-ului, ca fiică a baronesei Ella van Heemstra, o aristocrată olandeză, și a lui Joseph Victor Anthony Ruston, un bancher bogat, originar din Boemia, care și-a luat ulterior numele de Hepburn, după ce, studiindu-și arborele genealogic, a ajuns în mod eronat la concluzia că este descendentul lui James Hepburn, al treilea soţ al Reginei Maria a Scoţiei.
Dar dincolo de șarmul ei de pariziancă, Audrey radia graţie sufletească în stare pură. Iar acesta era secretul frumuseţii ei. Nimic nu era fals la ea. „Ca să ai ochi frumoși, privește binele în ceilalţi. Și ca să ai buze frumoase, rostește cuvinte frumoase“, spunea actriţa care în 1953 se lansa la Hollywood, alături de Gregory Peck, în acea „Vacanţă la Roma“ de neuitat. Când Prinţesa Ann și-a cumpărat o pereche de sandale romane, s-a tuns pixie și a savurat o îngheţată pe străzile Romei, dedându-se cu nesaţ micilor bucurii ale vieţii, precum oamenii simpli, lumea a descoperit un nou tipar al frumuseţii. Androgina Hepburn, la cei 1, 69 m și 50 de kilograme, cu sâni mici, dar ochi jucăuși, era frumuseţea anti-Marilyn. „Sex-appealul înseamnă mai mult decât măsurile fizice. N-am nevoie de un dormitor ca să-mi dovedesc feminitatea. Pot transmite tot atâta sex-appeal culegând mere dintr-un copac sau stând în ploaie“, spunea ea. Și, desigur, a mai fost și Hubert. Hubert de Givenchy, cel care i-a desăvârșit statutul de fashion icon. „Nu era deloc genul bombastic, voluptuos, care domina printre clientele mele“, avea să-și amintească, ulterior, creatorul de modă.
Iar în 1953, când Audrey, împreună cu costumiera ei, Gladys, s-a prezentat la ușa lui Givenchy, nici măcar n-o cunoștea. Auzise de Hepburn, dar se aștepta să fie Katharine Hepburn. Iar când fetiţa aceea cu o pălărie de paie de gondolier pe cap, pe care scria „Venezia“, i-a comandat cu aerul ei ingenuu 15 rochii pentru următorul ei film, „Sabrina“, Hubert a luat foc.
