Autor 1726 vizualizări


Ioan Suciu, organizatorul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, s-a născut în 1862, în satul Şiştarovăţ, în apropiere de Lipova (azi în judeţul Arad, atunci aparţinea comitatului Timiş). Numele originar al familiei a fost Văcărescu, cel de Suciu provenind de la strămoşul patern. După finalizarea cursurilor elementare la școala din satul natal, Ioan Suciu s-a înscris la Gimnaziul Superior din Arad, unde l-a avut ca și coleg de clasă pe Vasile Goldiș.

După absolvire, în 1882 a devenit secretar în cancelaria avocaţială a lui Mircea V. Stănescu, iar apoi a urmat cursurile Facultăţii de drept a Universităţii Regale din Budapesta. În această perioadă și-a început activitatea politică, activând în cadrul Societăţii studenţilor români „Petru Maior” din Budapesta, al cărei președinte a fost în 1885 și 1886. După finalizarea studiilor a obţinut diploma de doctor în drept și a funcţionat ca avocat în cadrul Baroului de avocaţi din Arad, din 1889 până 1912, când s-a stabilit la Ineu ca notar public.

În toată această perioadă a participat activ la viaţa politică fiind ales deputat al cercului electoral din Ineu în Parlamentul de la Budapesta în perioada 1906-1910. În 1910 a contribuit, alături de alţi lideri arădeni, la apariţia ziarului „Românul” din Arad, devenit organul oficial de presă al Partidului Naţional Român. Susţinuta sa activitate politică a avut în vedere și legăturile cu românii de peste Carpaţi. Astfel, în 1915, dr. Ioan Suciu a făcut o călătorie la București, unde s-a întâlnit cu mai mulţi oameni politici ardeleni refugiaţi în Regatul României.

Drept urmare „a fost pus pe lista neagră a guvernului unguresc” și, după ce România a declarat război Austro-Ungariei, acuzat de înţelegere cu românii, a fost arestat și internat în lagărul de la Şopron. Lui Ioan Suciu i-a aparţinut și iniţiativa convocării întrunirii de la Oradea din 12 octombrie (la care au participat arădenii: Vasile Goldiş, dr. Ioan Suciu, dr. Ştefan Cicio-Pop, Gh. Crişan, Gh. Popovici şi Mihai Veliciu – fiul memorandistului Mihai Veliciu), care a adoptat „Declaraţia de autodeterminare a românilor transilvăneni” și a ales un comitet executiv al PNR, format din șase membri, având sediul la Arad, sub președinţia lui Vasile Goldiș.

Tot el s-a preocupat de organizarea consiliilor și gărzilor naţionale românești, a participat la tratativele din 13-14 noiembrie cu delegaţia guvernului maghiar, dar numele său este legat de organizarea Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918, pentru că, așa cum spunea Vasile Goldiș, „adevăratul organizator al Adunării Naţionale de la Alba Iulia a fost Ioan Suciu, pe atunci avocat în orășelul Ineu, fost deputat în parlamentul ungar în anii 1906-1910 ... cu o energie de admirat, Ioan Suciu s-a achitat în mod splendid de însărcinarea primită și naţiunea română lui Ioan Suciu are să-i mulţumească reușita atât de impunătoare a adunării naţionale...”

Marea Adunare a fost deschisă de dr. Ștefan Cicio- Pop, după care a luat cuvântul organizatorul Adunării, dr. Ioan Suciu, ca raportor al comitetului de organizare şi al consiliului de verificare a credenţionalelor delegaţiilor la Adunare, arătând că sunt prezenţi 1228 de delegaţi oficiali, care reprezintă întreaga naţiune română. Dr. Ioan Suciu a fost ales membru în Marele Sfat Naţional și în Consiliul Dirigent, iar în 1919 a devenit președinte al Consiliului Superior Agrar pentru Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.

În 1926, dezamăgit, s-a retras din viaţa politică și s-a stabilit la Chișineu Criș, unde și-a deschis un birou notarial. S-a stins din viaţă în 1939 și a fost înmormântat cu funeralii naţionale în cimitirul „Eternitatea din Arad”, unde își dorm somnul de veci și Ștefan Cicio-Pop și Vasile Goldiș. Dr. Ioan Suciu a rămas în conştiinţa contemporanilor săi ca „ultimul bărbat din pleiada veteranilor luptători naţionali care au încununat cu cinste numele Ardealului. Un pregătitor al libertăţii noastre, a fost luptătorul neînfricat cu inimă de leu... cu o voinţă de fier, gata oricând de sacrificarea vieţii pentru a face dreptate... profet cu rol de izbăvitor al neamului...

""