Hieronimus Bosch. Viaţa şi opera
Bosch, Hieronimus născut Jerome Van Aeken sau Aquen sau Aken numit şi Jeroen Anthoniszoon (cca 1450, ‘s Hertogenbosch, Brabant, azi Olanda – 09.08.1516, ‘s Hertogenbosch). Strălucit şi original pictor nord-european al Evului Mediu târziu a cărui operă dezvăluie neobişnuita iconografie a unui stil complex şi individual. Deşi iniţial recunoscut drept un foarte imaginativ „creator de diavoli” şi un puternic inventator de aparent nonsens plin de conotaţii satirice, Bosch a demonstrat o excelentă înţelegere a abisurilor minţii, cât şi capacitatea de a evoca simboluri ale vieţii şi creaţiei.
Bosch a fost un moralist sever şi pesimist, care nu avea nici iluzii despre raţionalitatea naturii umane, nici încredere în bunăvoinţa unei lumi care a fost coruptă de prezenţa omului. Picturile sale sunt predici, destinate, de multe ori, iniţiaţilor şi, în consecinţă, dificil de interpretat. Incapabili să descifreze misterul operelor artistului, criticii au crezut, iniţial, că ar fi fost afiliat unor organizaţii secrete. Cu toate că tematica operei sale era de natură religioasă, opţiunea pentru simboluri care să reprezinte tentaţia şi eventuala încătuşare a omului de relele pământeşti i-a determinat pe mulţi critici să-l privească pe Bosch ca pe un practicant al artelor oculte. Abordări mai recente ale specialiştilor în domeniu ni-l prezintă pe Bosch drept un artist talentat care poseda o profundă cunoaştere a caracterului uman şi drept unul dintre primii artişti care au reprezentat concepte abstracte prin creaţia lor. În ultimii ani au fost propuse mai multe interpretări exhaustive ale operei lui Bosch, însă multe detalii rămân obscure.
O cronologie exactă a operei lui Bosch, care a supravieţuit vremurilor, este dificilă întrucât, din cele cca 35-40 de picturi atribuite lui, doar şapte sunt semnate şi nici una datată. Există puţine informaţii documentare despre tinereţea artistului, în afară de faptul că era fiul şi nepotul unor pictori realizaţi. Numele lui apare în registrul Confreriei Notre Dame (Lieve-Vrouwe Broederschap), situată în oraşul său natal, şi este menţionat în arhive oficiale din 1486 până în anul morţii, când a fost elogiat drept Insignis pictor(în lat., pictor distins). Pe lângă pictură, a efectuat lucrări decorative, picturi de altar şi a conceput modele pentru vitralii.
Leacul nebuniei
Operele atribuite perioadei de tinereţe lasă să se întrevadă o anumită stângăcie în desen şi compoziţie, iar tehnica picturală e oarecum limitată în posibilităţi. Picturi ca Leacul Nebuniei(De keisnijding), Răstignirea(Calvaria), Adoraţia magilor(Aanbidding der koningen), Cele şapte păcate(Zeven Hoofdzonden), Nunta din Cana(De Bruiloft van Kana), Ecce Homo, Scamatorul(De goochelaar) sunt reprezentative pentru această perioadă. Prezenţa anumitor motive, extinsă în lucrările mai sofisticate din perioada medie a artistului, şi o tehnică limitată, nesigură, dar cutezătoare, furnizează un punct incipient din care să privim originile artistice ale lui Bosch. Între prima pictură a acestui grup timpuriu, Leacul Nebuniei, şi ultima, Scamatorul, se întrevede un progres constant. Iconografia celei din urmă este mai complexă, iar temele caracteristice care au căpătat expresivitate deplină în capodoperele perioadei sale târzii au început să iasă la iveală.
Scamatorul
În aceste prime picturi, Bosch a pornit să înfăţişeze vulnerabilitatea omenirii la ispita răului, farmecul înşelător al păcatului şi atracţia obsesivă exercitată de pofte, erezie şi obscenitate. Într-un decor calm şi prozaic, grupuri de oameni reprezintă credulitatea, ignoranţa şi absurdităţile rasei umane. Totuşi, imagistica acestor opere timpurii este încă relativ convenţională, şi doar ocazional se interferează imagini bizare sub forma vreunui demon la pândă sau a unui magician straniu îmbrăcat.
restul articolului pe ISTORII REGASITE
