Autor 8686 vizualizări


Nu există nici o istorie a cinematografiei în care să nu figureze numele Gretei Garbo, dar, în același timp, în nici un istoric al spionajului nu apare numele “Sfinxului”, cum a mai fost ea denumită, care să se refere la o eventuală implicare a sa în acest domeniu în care rămâne o “ilustră necunoscută”.

Actrițe pe “scena spionajului”

Meseria de actriță a fost una dintre profesiile din care s-au recoltat cele mai multe spioane, dat fiind posibilitățile de penetrare, farmecul personal de care dispuneau. La acestea se adăuga și abilitatea de a intra în “pielea” unor personaje însușită chiar prin profesia lor.

În timpul Războiului civil din America au acționat actrițe-agente în ambele tabere. Pauline Cushman (1833-1893), a fost spioană pentru Uniune. Ca agentă a acționat în travesti bărbătesc, participând adesea la luptele de pe fronturi. A scris și o relatare despre evenimentele la care a participat. Pentru tabăra Confederației a activat ca spioană Belle Boyd (1844-1900).

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, artiste din cele mai celebre s-au înrolat din considerente patriotice în frontul spionajului. Josephine Baker (1906-1975) a lucrat pentru Crucea Roșie, de fapt adunând informații pentru francezi. Celebritatea i-a permis să călătorească liber în întreaga lume, în perioada războiului. A reușit chiar să transmită informații militare, din Franța până în Portugalia, care erau scrise cu cerneala invizibila pe partiturile sale muzicale. Josephine Baker s-a folosit de frumusețea sa și pentru a convinge diverse consulate să acorde vize asociaților săi, cu care călătorea, dintre care unele erau, de fapt, persoane indezirabile pentru Puterile Axei. În 1961 a primit diferite medalii și ordine pentru serviciile aduse cauzei Aliaților, între care “Legiunea de onoare”, “Crucea de război“.


Marlene Dietrich (1901-1992), după ce se refugiase în SUA în fața “ciumei brune”, a acționat ca agent de influențare în slujba serviciului condus de William Stephenson, șef al secțiunii din MI6 din SUA, care se ocupa de crearea unui climat psihologic propice pentru ieșirea SUA din starea de neutralitate. Are intervenții la posturile de radio destinate Germaniei, care au făcut ca înseși serviciile germane să o numească “apriga Marlene”. Pentru aceste merite, Marlene a primit numeroase decorații americane, franceze și israeliene.

Una din stelele ecranului din perioada interbelică Hedy Lamarr (1914 –2000) a fost inventatoarea un dispozitiv radio cu implicații directe în acțiunile informative, care, pe baza variaților de frecvență, putea preîntâmpina bruierea undelor care orientau torpilele, pus la dispoziția Aliaților.

Serviciile de informații sovietice au dispus de numeroase agente strecurate în tabăra germană. În calitatea sa de “agent adormit” Olga Cehova (1897-1980), bucurându-se de admirația unor vârfuri al Reich-ului, a reușit să transmită informații despre planurile germane de atacare a Uniunii Sovietice.

O cântăreață și actriță despre care se presupune că a spionat pentru URSS (unii îi atribuie și “rolul” de agentă dublă), a fost Zarah Leander (1907-1981). De origine suedeză, își începe cariera de cântăreață și actriță de film în anii 1920, repurtând succese în Germania, țările scandinave, precum și în SUA. Din 1936, lucrează, în cadrul studiourilor UFA, colaborând la realizarea unor pelicule și cântece de propagandă nazistă. Devine cea mai bine plătită actriță din cel de-al Treilea Reich, dar, în același timp, este membră a Partidului comunist din Suedia. Ofițerul de informații sovietic Pavel Sudoplatov a declarat că Leander “ne-a ajutat să ne facem o imagine despre situația din nordul Europei și despre interesele anglo-americane și germane în această regiune”. În presa suedeză a apărut știrea că ea ar fi fost în serviciul spionajului sovietic până în anii 1950, sub numele de cod “Rose Marie”.

O altă actriță, presupusă agentă pentru URSS, a fost Marika Rökk (1913-2004). De origine maghiară, născută la Cairo, a fost una din cele mai apreciate actrițe de film în timpul celui de-al Treilea Reich. Printre protectorii săi s-a numărat Joseph Goebbels, ministrul Propagandei. Potrivit informațiilor istoricului Waxberg, care nu au fost verificate de alte surse, Rökk ar fi avut relații cu spionajul sovietic. A rămas în lumea scenei până la o vârstă înaintată, murind în mai 2004, la Baden, lângă Viena, la vârsta de 90 de ani.

Hede Massing (1900 –1981) a fost agentă pentru URSS (NKVD) în SUA în timpul perioadei interbelice și al Doilea Război Mondial.

Maria Tănase (1913-1963) a colaborat cu Serviciul Secret de Informații al României. Totuși, în 1940 fost arestată pentru spionaj în favoarea britanicilor, fiind acuzată că ar fi conlucrat cu rețeaua condusă de Rică Georgescu, dar probele împotriva ei sunt considerate inconsistente. Urmărirea artistei a fost continuată și după 23 august 1944, stabilindu-se că ea făcea parte din anturajul generalului E.R. Greer de la Misiunea Militară Britanică din România căruia îi comunica informații. În dosarul întocmit de Securitate cântăreței, mai sunt menționate și relațiile pe care Maria Tănase le-ar fi avut cu un ofițer german, un maior din Abwehr, care încercase să o recruteze, fără succes. Deși cunoștea toate aceste date, Securitatea nu a luat măsuri, avându-se în vedere probabil popularitatea de care marea cântăreață se bucura.

O altă actriță-spioană de origine română a fost Marussia Destrelles, a cărei activitate este foarte puțin cunoscută. Recrutată de serviciul de informații militar al Germaniei Abwehr de fratele ei care lucra în această agenție, profita de turneele pe care le făcea cu trupa prin diferite garnizoane din zonele de ocupație unde culegea informații ascunse în recuzita sa de actriță pe care ulterior le punea la dispoziția Germaniei.

Și perioada Războiului Rece a cunoscut practica actrițelor-spioane Anna Maria Kunuth (1906-1954) a acționat ca spioană pentru URSS în R. F. Germania mai ales prin recrutarea de cetățeni vest-germani pentru activitatea informativă. Cu sumele obținute din activitatea sa de agentă, își construiește o vilă lângă Köln, care devine un adevărat bordel frecventat și de persoane oficiale vest-germane care furnizau informații. În cele din urmă este arestată și moare în închisoare.

Elisabeth Zetterling (1925-1994), adevărat sex-simbol al perioadei, s-a aflat și ea, o anumită perioadă, pe “lista suspecților” a serviciului MI5, după ce s-a mutat în Marea Britanie pentru a lucra ca actrița de teatru.

De la Stockholm la Holywood

Actrița suedeză Greta Garbo, născută Greta Lovisa Gustafsson (1905-1990) s-a bucurat de o largă prețuire, concretizată în importante distincții: a fost nominalizată de trei ori la premiul “Academy Award for Best Actress”, a fost distinsă cu “Academy Honorary Award” în 1954 pentru “interpretările sale luminoase și de neuitat". În 1999, “Institutul pentru film” american a clasat-o pe locul cinci, după Katharine Hepburn, Bette Davis, Audrey Hepburn, Ingrid Bergman. pe lista celor mai mari interprete ale ecranului.

Între 1922 și 1924 studiază la Royal Dramatic Theatre's Acting School în Stockholm, primul rol interpretat în Suedia fiind The Saga of Gösta Berling. Este remarcată de Louis B. Mayer, conducătorul studiourilor Metro-Goldwyn-Mayer. Prima peliculă realizată în aceste studiouri a fost A Woman of Affairs (1928) care o impune o printre cele mai prețuite staruri ale Americii în perioada filmului mut, dar și ulterior. 

Printre cele mai importante pelicule realizate studiourile americane în care a apărut se numără dramele Anna Christie (1930), Romance, Mata Hari (1931), Grand Hotel (1932), care a fost votat de același “American Film Institute”, în 2005, printre cele mai memorabile filme din toate timpurile, Anna Karenina (1935), Queen Christina și comedia Ninotchka (1939) în care este satirizat regimul dictatorial al lui Stalin. A fost la vremea sa cea mai bine plătită actriță a studiourilor MGM. 

“Cea mai frumoasă femeie a ecranului”

Cronicarul Pierre de Rohan scrie despre Greta Garbo în New York Telegraph: “Are o strălucire și fascinație pentru ambele sexe, care nu au fost niciodată egalate pe ecran”.

În tot cazul, a fost considerată printre cele mai mari actrițe ale Hollywood-ului și “cea mai populară femeie a anilor 1930”. În 1938, este inclusă alături de alte mari staruri Joan Crawford, Norma Shearer, Luise Rainer, Katharine Hepburn, Mae West, Marlene Dietrich, Fred Astaire, Dolores del Río în “Box Office Poison”.

Publicația Daily Variety consideră că a fost “cea mai bună actriță a jumătății de secol”, iar Guinness Book of World Records - “cea mai frumoasă femeie a vremii”. Presa vremii a numit-o “Sfinxul suedez”.

Andre Sennwald scrie în The New York Times: Greta Garbo “a fost cel mai miraculos amestec de personalitate pe care l-a cunoscut ecranul de-a lungul vremii”. Francezii au denumit-o “divina”.

În ultimii ani au fost realizate o serie de filme documentare despre Greta Garbo: The Divine Garbo (1990), Greta Garbo: The Mysterious Lady (1998), Greta Garbo: A Lone Star (2001). Este considerată “o Sarah Bernard a filmului”.

Cunoscuta actriță Dolores del Rio o descrie ca pe “o femeie extraordinară”. Reputatul regizor George Cukor a crede că Greta Garbo “a avut un talent pe care puțini actori l-au posedat”.Au apărut de asemenea o serie de volume despre Greta Garbo care o numesc “Divina Garbo”, “Marea Garbo”.

O retragere timpurie și o existență discretă

Și totuși, în urma eșecului filmului Two-Faced Woman (1941), se retrage în vârstă de 35 de ani, după ce interpretase 28 de roluri. Succese obținute nu o împiedică să exprime opinii critice la adresa Hollywood-ului: “Am fost obosită de Hollywood, nu mi-a plăcut munca mea, au fost multe zile când trebuia să mă forțez să merg la studio ... Chiar am vrut să trăiesc o altă viață”.

A dus în continuare o existență privată, fără a fi evitat contactele sociale, cu prietenii. Nu a fost niciodată căsătorită și nu a avut copii.Cea mai cunocută relație a sa a fost cu actorul John Gilbert. A avut o relație și cu dirijorul Leopold Stokowski cu care a călătorit adesea în Europa. Scriitorul Erich Maria Remarque afirmă în memoriile sale că a cunoscut-o bine pe Greta Garbo.

Abia în 1951 a primit cetățenia americană, stabilindu-se în  Manhattan, New York. După retragere, s-a ocupat cu colecționarea de opera de artă, intrând în posesia unor picturi de valoare aparținând lui Renoir, Rouault, Kandinsky, Bonnard.

În 1971 Garbo îi declara unui prieten “Bănuiesc că sufăr de o depresie adâncă”. La un moment dat a afirmat: “Mi-am dorit să fiu singură”, de fapt “Mi-am dorit să fiu lăsată singură”. Ultima fotografie este realizată la 9 aprilie 1990 de un paparazzi la New York. A murit în 1990 și cenușa sa a fost depusă într-un cimitir din apropierea Stockholm-ului. Averea sa apreciabilă a revenit unei nepoate.

A acționat Greta Garbo ca agentă?

În filmografia Gretei Garbo se găsesc pelicule despre spioane: The Mysterious Lady (1928), Mata Hari (1931). Unii dintre biografii săi consideră că Greta Garbo a interpretat și în realitate acest rol.

Informații mai concrete despre activitatea Gretei Garbo pe “frontul secret” au apărut în ultimii ani în lucrări ca “Greta Garbo: A Life Apart“, de Karen Swenson, și “ Conversations with Greta Garbo“, de Sven Broman.

De fapt asemenea informații apăruseră mai înainte în lucrările consacrate lui William Stephenson (“A Man Called Intrepid”) , agent al serviciului de spionaj britanic MI6. Potrivit afirmațiilor lui Stephenson Greta Garbo a activat pentru acest serviciu, contribuind la identificarea unor colaboratori naziști, primele contracte care au dus la colaborarea lui Garbo cu acest serviciu datând din din februarie 1940 în urma unei întâlniri la Miami. Stephenson afirmă că ea și-a riscat viața contribuind și la salvarea unor evrei prin evadarea din teritoriile ocupate de Germania.

Autorul Charles Higham, după ce a examinat mii de documente din arhivele secrete americane, afirmă că persoana, care a atras-o pe Garbo în această activitate pentru serviciile secrete britanice încă din 1939, a fost a fost producătorul de film american Alexander Korda.

Alți cercetători sunt mai rezervați afirmând că Garbo a jucat un rol informativ minor pentru Aliați înlesnit și de statutul de neutralitate al Suediei. Ideea că Garbo a activat pentru Aliați transportând mesaje ale acestora, precum a făcut Josepine Baker, este negată de o serie de autori, deși ea este menționată de Stephenson.

Și totuși se pare că pentru a primi indicații privitoare la activitatea sa informativă și a transmite mesaje, Garbo a părăsit în dese rânduri Statele Unite. Astfel, în 1942, s-a aflat în Marea Britanie sub pretextul apariției în piesa Joan of Arc de George Bernard Shaw, dar se pare că această călătorie a sa făcea parte din activitatea sa informativă. Apariția în piesă despre care autorul său nu știa nimic va fi abandonată.

De fapt, Garbo nu și-a afirmat în mod deschis simpatiile pentru tabăra Aliaților, neactivând însă, spre deosebire de Marilene Dietrich, în activitățile de propagandă ale acestora.

În același timp și-a afirmat convingerile umaniste. În 1939 a donat, sub anonimat, o sumă de bani pentru orfani în timpul agresiunii sovietice împotriva Finlandei. Se pare că a activat și pentru sprijinirea refugiaților antifasciști din teritoriile ocupate de Germania. În tot cazul Garbo nu a acceptat, dar nici nu a negat niciodată activitățile sale informative.  Și totuși există unele informații după care Greta Garbo s-a implicat mai direct în activitățile îndreptate împotriva Germaniei fasciste. 

Ar fi vrut să îl ucidă pe Hitler

Se pare că primise scrisori de la Hitler care era un admirator al ei, care a permis difuzarea în Germania a filmului Camille în ciuda “impurității sale rasiale” (regizorul Cuckor era evreu).

Garbo i-a mărturisit unui bun prieten, Sam Green, că Hitler a invitat-o în Germania: “Dacă războiul nu ar fi început atunci aș fi luat o arma din geantă și l-aș fi împușcat pentru că eram singura persoană care nu ar fi fost percheziționată”.

David Bret, autorul unei recente biografii a actriței afirmă: “Garbo a avut ambiții mult mai mari. A vrut să comită asasinarea lui Hitler”.

A contribuit la salvarea lui Niels Bohr

La solicitarea lui Stephenson și Korda, Garbo s-a angajat și în salvarea fizicianului danez Niels Bohr care se angajase în salvarea unor evrei (peste 9.000) pe care îi scotea din Danemarca pentru a ajunge apoi în Marea Britanie și Statele Unite. În acest scop, a luat legătura cu regele Suediei Gustav V, asupra căruia a avut o anumită influență. Evadarea lui Bohr s-a făcut cu ajutorul omului de afaceri Axel Johnson și a familiei regale suedeze.

Importanța acestui gest al Gretei Garbo reiese și din faptul că, ulterior, în Statele Unite, Bohr va activa în proiectul Manhatann pentru producerea bombei atomice.Una din acțiunile în care se pare că a fost implicată Garbo a fost supravegherea și demascarea industriașului suedez Axel Wenner-Gren suspectat de colaborare cu Germania. Se pare că totuși, după unele mărturii, Garbo ar fi avut și o relație directă cu acesta.

“Nu vă pot spune întreaga istorie”

La un moment dat, Garbo a declarat că ar fi murit de rușine dacă s-ar fi aflat că fusese spioană. Într-o discuție cu Raymond Daum a afirmat: “A fost foarte dureros pentru mine... dar nu vă pot spune întreaga istorie”.

Și totuși există mărturii ale unor autori și apropiați ai Gretei Garbo care atestă activitățile sale informative. David Bret, autorul uneia din cele mai complete biografii a lui Garbo, arată că ea a fost factic agent al spionajului britanic (MI6), remarcându-se activitatea sa extraordinară în timpul războiului. Tot Bret arată că nu a fost în întreaga istorie a Hollywood-ului persoană mai discretă decât Garbo.

Prietenului său Sven Broman, Garbo i-a declarat: “A fost o faptă onorabilă de a ajuta la aflarea informațiilor care au dus la căderea Germaniei lui Hitler”.    

“Sprijinul discret”

Bret arată că “evident, activitatea ei de spionaj i-a arătat că viața a fost mult mai importantă decât filmul”. În activitatea sa informativă Garbo a colaborat cu viitorul secretar general al ONU, Dag Hammarskjöldm, implicat în activități de spionaj în Scandinavia, care acționa de asemenea pentru MI6, furnizându-i numele unor simpatizanți pentru Germania.

În același timp, s-a dovedit a fi de ajutor în transmiterea mesajelor secrete și, prin intermediul cercului de prieteni și cunoștințe, a reușit să adune informații despre intențiile guvernului suedez și despre identitatea agenților germani de la Stockholm. Nu poate exista nicio îndoială că poziția lui Garbo în Suedia a avut o valoare imensă pentru eforturile diplomatice secrete ale Marii Britanii de a opri sau încetini fluxul de minereu de fier către Germania nazistă. Ziaristul și actorul Harry Crocker amintește de silent support” (“sprijinul discret”) al lui Garbo pentru cauza Aliaților. 

Fostul ambasador Leif Leifland crede că atât Greta Garbo, cât și Ingrid Bergman, “erau nerăbdătoare să își arate simpatia față de forțele Aliate”. Garbo nu a fost un spion, spune el, dar ea a cooperat cu efortul Aliaților. Diplomatul suedez arată că “pentru tot restul războiului, se va dedica cauzei Aliaților... Și-ar fi riscat viața să se implice în salvarea în masă a evreilor din Danemarca Nu mi se pare surprinzător faptul că Greta Garbo era nerăbdătoare să-și demonstreze loialitatea”.

Pe de altă parte, în 1942, Garbo a fost implicată în realizarea peliculei The Girl From Leningrad despre o fată care face parte din rezistența împotriva agresiunii împotriva Finlandei, dar ulterior a renunțat, căci Stephenson și Korda i-au pus în vedere că această participare i-ar afecta poziția.

Într-o întâlnire cu Salvador Dali, care manifesta simpatii pronaziste, Garbo i-a spus “Unul dintre noi greșește...”. Este posibil ca agentul dublu în al Doilea Război Mondial Juan Pujol Garcia (1912-1988) să-și fi luat numele de cod Garbo după acela al actriței.

În 1940, Garbo a declarat “Dacă vine pacea, ceea ce vreau cel mai mult este să mă întorc acasă și să nu fac alt film. Nici măcar nu vreau să mă gândesc la asta”. Cu ocazia prezentării unui film despre Greta Garbo în 1990, sora sa a arătat că actrița i-a mărturisit că fusese spioană...

Ar mai fi de amintit că și scriitorul român Cezar Petrescu a fost fascinat de personalitatea Gretei Garbo, căreia i-a consacrat un roman cu acest nume apărut în 1932.

Bibliografie selectivă

Sven Broman, “Greta Garbo: A Life Apart –Conversations with Greta Garbo”, 1992
Michaela Krutzen, “The Most Beautiful Woman on the Screen: The Fabrication of the Star Greta Garbo”, New York, 1992
Bainbridge, John “The Great Garbo”, 2010.
David Bret, “Garbo, Divine Star”, 2015.
https://en.wikipedia.org/wiki/Greta_Garbo 
""