Autor 653 vizualizări


George Topîrceanu este un nume important al literaturii române, dar puţini știu că reputatul publicist a fost și un mare pasionat al fotografiei. Muzeul Naţional al Literaturii Române Iași și Muzeul „George Topîrceanu“ Iași au onoarea de a deţine în patrimoniu mai multe negative și fotografii realizate de remarcabilul poet.

George Topîrceanu (foto sus) s-a născut la București, pe 21 martie 1886, în familia lui Ion și a Paraschivei Topîrceanu, născută Coma. Originea Topîrcenilor este transilvană, cu rădăcini vechi în Ocna Sibiului, ca și a străbunicilor din partea mamei, oieri din comitatul Săliște. A debutat la vârsta de 18 ani în nr. 15 din 13 mai 1904 din „Belgia Orientului“, supliment gratuit duminical, cu conţinut umoristic, al ziarului „Adevărul“, cu o poezie în gen cupletistic, intitulată „M-am pricopsit“.

Primul său volum de poezii s-a intitulat Parodii originale și a apărut în iunie 1916. A ajuns, în scurt timp, scriitorul cel mai iubit de cititori, poetul devenit un „iremediabil ieșean“, cum îi plăcea să spună, având „darul, extrem de rar, să placă și publicului mare ca și celor mai rafinaţi oameni de cultură“1: „George Topîrceanu este un remarcabil poet liric și un mare artist, care în căutarea formelor corespunzătoare sufletului său se joacă cu degetul mic pe clapele unui pian, pe care, vrând, le-ar putea mișca, într-o repezită și furtunoasă Sonată2.

„Un miracol al literaturii române“ 

A rămas cunoscut în literatura română prin versurile cuprinse în volumele Parodii originale (patru ediţii antume: 1916, 1921, 1927, 1932), Balade vesele și triste (patru ediţii antume: 1916, 1920, 1928, 1931) și Migdale amare. Versuri umoristice și fanteziste (două ediţii antume: 1928, 1932). A semnat și pagini de memorialistică – Amintiri din luptele de la Turtucaia (1918), În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schiţe ușoare (1920), Pirin-Planina. Episoduri tragice și comice din captivitate (1936), traduceri – W. Shakespeare, Visul unei nopţi de vară (1921), publicistică – Scrisori fără adresă. Proză umoristică și pesimistă (două ediţii antume: 1930, 1934), și proză – Minunile Sfântului Sisoe (1934-1938).


Aparatul de fotografiat care i-a aparținut lui George Topîrceanu

Una dintre cele mai frumoase caracterizări ale moștenirii sale poetice a făcut-o Nichita Stănescu:

„Un miracol al literaturii române este Topîrceanu, în ciuda popularităţii sale false. El este un novator nu ca Arghezi și nici ca Blaga, el aduce o înnoire nu a viziunilor cuvintelor, ci chiar a viziunilor. Spiritul poeziilor lui de deschidere, de absenţă a prejudecăţilor, de ochi de om deschis a doua oară după naștere, este unic și măreţ. El s-a născut cu puţin înainte de a se naște. De aceea s-a văzut născându-se“3.

Atras și de arta fotografiei 

Avea preocupări dintre cele mai diverse, colecţiona arme, „(...) se pricepea la șurubării, avea pasiunea mecanismelor de tot felul. (...) Peste tot pe unde a stat avea ateliere pentru invenţii “4, era pasionat de optică și de stereoscopie, iar expediţiile vânătorești, alături de prietenii Mihail Sadoveanu și Demostene Botez, se constituie în „fapte rămase de pomină“5. A fost atras și de arta fotografiei.


Una dintre fotografiile realizate de George Topîrceanu

În patrimoniul Muzeului Naţional al Literaturii Române Iași se găsesc mai multe negative pe sticlă ale poetului, mărturie a acestei pasiuni: „cea mai mare bucurie era să stea în odaia în care-și adunase cărţile, puștile, pistoalele, floretele, mașina de scris, aparatele fotografice și coliviile cu păsări de tot felul“, își amintea Otilia Cazimir, cea de care l-a legat o prietenie strălucită ca un „frumos roman de dragoste“6.

Muzeul „George Topîrceanu“ din Iași


Casa de pe strada Ralet nr. 7, construită prin preajma anului 1900, în care a locuit poetul George Topîrceanu, între anii 1932 și 1937, a aparţinut socrului lui Demostene Botez, colonelul Constantin Vrabie. La 22 iunie 1985, în incinta micuţei case „precum un catren“ a fost inaugurată o expoziţie permanentă dedicată poetului; cu prilejul evenimentelor organizate cu ocazia centenarului nașterii lui George Topîrceanu (19-21 martie 1986), această casă a devenit oficial Casa memorială „George Topîrceanu“, astăzi Muzeul „George Topîrceanu“.

Din holul de intrare în casă, pașii vizitatorului dau în încăperea, ca o chilie, în care a locuit și a scris poetul, dominată de biroul de lucru pe care se găsesc, într-o reconstituire muzeografică, instrumente de scris (toc, suport pentru toc, călimară, port-sugativă, clește de capsat hârtie, cutie de lemn pictată pentru creioane).


Biroul poetului

Sunt expuse și alte obiecte care fac trimitere la George Topîrceanu: un barometru, discuri de patefon, aparate de fotografiat și negative pe sticlă, un sfinx și o piramidă în miniatură, pipe ș.a. În bibliotecă se regăsesc ediţii antume și postume ale lui George Topîrceanu și ale prietenilor săi scriitori: Mihail Sadoveanu, Demostene Botez, Otilia Cazimir, precum și exemplare din revistele la care a activat. Atmosfera este completată de inedite piese de artă plastică.

Acest articol a fost publicat în numărul 235 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum

Note: 

1. M. Sevastos, Anul literar, în „Adevărul literar și artistic“, anul VII, nr. 265, București, 3 ianuarie 1926, p. 3.
2. G. Călinescu, G. Topîrceanu, în „Adevărul literar și artistic“, anul XI, nr. 604, București, 3 iulie 1932, p. 1.
3. Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei. Proză și versuri. 1957-1983. Ediţie îngrijită de Alexandru Condeescu cu acordul autorului, București, 1990, p. 241, 242.
4. Aurel Leon, Conversând despre Topîrceanu, în Amintiri despre G. Topîrceanu. Antologie și prefaţă de Silvia Popescu, Iași, 1987, p. 109.
5. Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, în „Carpaţii“, anul V, nr. 6, Cluj, 15 iunie 1937, p. 145-146.
6. Aurel Leon, Frumosul roman de dragoste dintre Didi și Top, în „Monitorul“, anul IV, nr. 32(789), Iași, 10 februarie 1994, p. 5.