Autor 31199 vizualizări


Anul 1914 a adus începutul primei conflagrații mondiale, politicienii și militarii dorind glorie, putere și sânge pentru a atinge mai multă hegemonie la nivel regional și planetar. Se călca pe cadavre pentru prestigiu. Ariviștii au primit o bună ocazie de afirmare cu orice preț. Generalul Anton Ludwig August von Mackensen, împodobit cu o căciulă înaltă marcată cu un cap de mort, a dorit să demonstreze că n-a ales simbolul doar în virtutea unor tradiții militare privind înspăimântarea adversarului.

Era  obsedat de dorința de afirmare, războiul mondial fiind ultima șansă pentru un om născut în 1849, și a făcut totul pentru a ajunge feldmareșal la 22 iunie 1915. Dacă s-a afirmat la înfrângerea armatelor ruse, gloria i-a fost sporită prin zdrobirea trupelor sârbești. Era prea puțin. A fost trimis împotriva României și a obținut victorii în 1916 pe frontul din Dobrogea și după forțarea Dunării pe la Zimnicea, dar a fost blocat în sudul Moldovei. Era rușinos să fie oprit un spărgător de fronturi și, în 1917, a ordonat atacuri frontale împotriva noilor divizii românești dotate și instruite după model francez. Au rezultat bătăliile de Mărășești și Oituz, pierderile fiind mari pentru asaltatori.

Câștigurile de teren au fost minime, dar unități de elită au fost tocate de proiectilele și gloanțele românilor într-o epocă în care frontul rusesc se prăbușea la nord de România. A fost o adevărată hecatombă rezultată din ambiția unui om dornic de afirmare cu orice preț și care nu găsea altă soluție decât masive atacuri de infanterie sprijinite de artilerie. Comandamentul de la Berlin n-a fost mulțumit cu rezultatele obținute și la lăsat pe ambițiosul feldmareșal să guverneze în România până la sfârșitul războiului, chiar dacă o clasă de nave de luptă i-a primit numele. August von Mackensen a mai fost celebru printr-un gest din 1904.

Contrar regulamentelor și a tradiției militare germane, a sărutat mâna împăratului Wilhelm al II-lea, gest puțin apreciat de către ofițeri. A făcut totul ca să se afirme și au rezultat hecatombe umane pe toate fronturile unde a fost trimis. A fost inclus în rândurile celor mai proeminente personalități militare ale Imperiului german, dar o analiză mai atentă a faptelor demonstrează că a fost pasionat de tocarea propriilor trupe pentru o glorie iluzorie. Nici gloria adusă de navele militare de mari dimensiuni n-a mai existat, clasa Mackensen fiind distrusă după armistițiul din 1918 fără ca vapoarele să fie finisate.

Bibliografie minimală

https://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Ludwig_August_von_Mackensen

https://en.wikipedia.org/wiki/August_von_Mackensen

https://en.wikipedia.org/wiki/Mackensen-class_battlecruiser

Jitianu, Ion, Verdunul în văpae 1914 -1918, Tipografia Revistei infanteriei, București, 1936.