Autor 7724 vizualizări


Pe 8 noiembrie 2016 candidatul republican Donald Trump a învins-o pe candidatul democrat Hillary Clinton în cursa de alegeri pentru președinția Statelor Unite ale Americii. Clinton a câștigat votul popular, obținând peste 65 milioane de voturi în fața lui Trump care a obținut doar 62 milioane de voturi.

Dar în Statele Unite câștigătorul este declarat candidatul care obține cele mai multe voturi ale colegiilor electorale și cele mai multe state câștigate, astfel Trump a fost declarat învingător pentru că a obținut 304 de voturi electorale și 30 de state unde au votat mai mulți simpatizanți republicani decât cei democrați, iar Clinton a obținut doar 227 de voturi electorale și 20 de state+ capitala D.C. Washington. Donald Trump, un afacerist excentric, a făcut multe promisiuni controversate și populiste pe durata campaniei electorale: construirea zidului la frontiera Statelor Unite cu Mexicul pentru a preveni imigrația ilegală, readucerea locurilor de muncă din China, prioritizarea industriei și producției americane, combaterea corectitudinii politice și a progresismului, crearea de noi acorduri pentru comerț liber, tăierea taxelor, promovarea conservatorismului, protecționismului și izolationismului pe plan extern, favorizarea întreprinderilor private și încheierea conflictelor din orientul mijlociu, acesta considerând că îndatorirea prioritară a președintelui este politica internă a Americii și nu internaționalismul liberal și securitatea colectivă.

Clinton advoca continuarea politicilor internationaliste ale președintelui Barack Obama privind egalitatea raselor, globalizarea, protejarea mediului, emanciparea drepturilor femeii și al homosexualilor, facilitarea migrației, securitatea colectivă și întărirea sistemului de securitate și ajutorare socială pentru categoriile marginalizate. Trump s-a aflat sub acuzații de agresiune sexuală și bigotism. Hillary a fost acuzată de lipsa de etică după dezvăluirile făcute de FBI pe seama mesajelor private. 62 milioane de americani din 30 de fiefuri republicane au decis și au votat ca Trump să devină cel de-al 45-lea președinte.

Conductele petroliere Keystone și Dakota Acces 

Trump a promis în campania electorală că va dezvolta industria, va pune muncitorii americani pe primul loc și va susține producția americană pentru a înfrunta ceilalți competitori globali precum China. Pe 24 ianuarie 2017 a semnat patru memorandumuri pentru a relua construcția conductei petroliere Keystone XL într-un proiect propus de TransCanada Corporation în 2005 și autorizat de președintele republican George W. Bush jr.. Construirea primelor trei conducte, începută în 2008, s-a finalizat în timpul președintelui democrat Barack Obama. Primele trei conducte Keystone au fost construite în anii 2010-2016, legând marile state producătoare de petrol, Canada și Texas, precm și rafinăriile din Illinois, tancurile petroliere și centrul de distribuție din Cushing, Oklahoma. Cea de-a patra conductă, Keystone XL, trebuia să se întindă din Hardisty, Canada, până în Steele City. 

Finalizarea proiectului și construcția celei de-a patra conducte au fost oprite în 2015 de către administrația lui Obama din motive ce țin de protecția mediului, America semnând în acel an acordul climatic de la Paris. 

Trump a permis continuarea lucrărilor, susținând că acest proiect a dus la crearea a 28 000 locuri de muncă. De asemenea, a promis că se va folosi doar oțel american pentru construirea conductei finale. Trump a semnat și memorandumul pentru continuarea lucrărilor la conducta petrolieră subterană Bakken sau Dakota Acces cu o lungime de 1886 km, care face legătură dintre statele North Dakota, South Dakota, Iowa și Illinois. 

Se poate spune că a fost prima mare realizare de succes a președintelui Trump pentru industria, economia și independența energetică a Statelor Unite ale Americii. Dar rămâne pe termen lung să vedem cât de negativ va fi impactul asupra mediului înconjurător.

Construirea Zidului cu Mexicul 

Trump a promis la discursul de lansare a candidaturii la alegerile prezidențiale că va construi zidul cu Mexicul, și că “Mexicul va plăti pentru el”. Motivul? Vrea să prevină sosirea unor noi imigranți ilegali care transporta droguri și comit acte ilegale precum violuri și crime. Pe 25 ianuarie 2017 a semnat ordinul executiv 13767 pentru a începe construirea zidului la frontiera dintre Statele Unite ale Americii și Mexic din motive de securitate transfrontalieră. Congresul a refuzat să-i acorde finanțare proiectului. Pe 22 decembrie 2018, Trump a insistat să primească 5,6 miliarde de dolari. Congresul a refuzat bugetul pe anul 2019 și a inițiat “shutdown”, paralizând toate activitățile administrațiilor federale din SUA, peste 800 000 de angajați federali au stat acasă. A fost cel mai lung blocaj guvernamental din istorie, căci a durat 35 de zile, până la 25 ianuarie 2019. Până la urmă s-a ajuns la un acord și America a ieșit din impas. 

Președintele Mexicului, Enrique Peña Nieto, a jurat că nu va plăti niciodată pentru zid, astfel Trump s-a resemnat cu ideea că zidul va fi finanțat 100% din impozitele cetățenilor americani. Pentru finalizarea zidului va fi nevoie de 18 miliarde de dolari. Până acum s-au construit 640 km din zid, doar că acesta constă în garduri de fier înlocuit și trupe militare ce păzesc granița. S-a raportat că porțiuni din gard s-au prăbușit din cauza vântului în unele zone. Nu este nici pe departe zidul de ciment visat de Trump care speră să echivaleze Marele Zid Chinezesc.

În concluzie, construirea Zidului cu Mexicul s-a dovedit un mare eșec, unul catastrofal, căci a fost cea mai mediatizată promisiune electorală. Era de așteptat pentru ca un zid de ciment nu este deloc fezabil și nici nu se compară cu o rețea de camere video, sisteme de alarmă, garduri electrice și drone. Dar s-au făcut multe deportări și arestări, multe familii mexicane au fost despărțite, copiii mexicani au fost amplasați în “centre” ce aduc mai degrabă a lagăre. Trump a ordonat trupelor de frontieră să tragă cu jeturi de apă și gaze lacrimogene în caravanele de imigranți ilegali ce încercau să traverseze frontiera. 

Interzicerea accesului musulmanilor în America 

Așa cum a susținut la discursul inaugural de pe 21 ianuarie 2017, noul președinte ales a promis că va fi mai dur în privința combaterii radicalismului islamic. Trump declara că primirea refugiaților din statele musulmane cuprinse de terorism și războaie civile este o greșeală, făcând referință la Uniunea Europeană după atentatele teroriste suferite. Pe 28 ianuarie 2017, președintele a emis ordinul executiv 13769 pe o perioadă de 90 zile prin care interzicea accesul musulmanilor din toate statele cuprinse de fundamentalismul islamic și terorism: Irak, Iran, Libia, Siria, Somalia, Sudan și Yemen. Numărul refugiaților primiți în 2017 a fost limitat la 50 000, programul de admiterea refugiatiilor în America (USRAP), a fost implementat un sistem biometric de monitorizare al imigranților și refugiaților și a fost suspendat pe termen nedefinit primirea refugiaților sirieni. 700 de călători musulmani din statele aflate pe lista interdicțiilor au fost reținuți și 60 000 de vize au fost anulate. Peste 100 de angajați care erau aflați în călătorii de afaceri ale unor companii că Amazon au avut de suferit.

Mulți studenți musulmani proveniți din țările respective nu au mai putut să revină în America pentru a-și continuă studiile. În martie 2017, a fost emis un nou ordin executiv prin care musulmanii cu cardurile “verzi” și vize aveau permisiunea de a călători în America, iar Irakul a fost scos din lista statelor interzise. A fost cea mai boicotată măsură politică a președintelui Trump, stârnind un val de reacții negative pe mapamond. Trump a reușit să prevină orice fel de atac terorist islamic de anvergură atacurilor de la Boston din 2013 sau a celor din New York în 2001, dar n-a putut să prevină atacurile armate comise de adepții mișcărilor de tip “supremația albă” sau neonaziști pe străzi, în cluburi și școli, fie simple persoane turbulente psihic care au comis atacuri armate soldate cu zeci de victime precm cel de la Las Vegas de la 1 octombrie 2017, 60 de oameni fiind uciși.

Bombardarea Siriei 

Siria din 2011 se află într-un război civil dintre regimul ba’athist condus de dictatorul Bashar al-Assad și forțele grupărilor rebele siriene (fortle siriene democratice) care luptă pentru înlăturarea regimului, susținuți și finanțați de SUA. În septembrie 2013, Trump îl critică pe Twitter pe președintele Obama pentru intenția de a interveni militar în Siria după atacurile chimice de la Ghouta comise de regimul Assad asupra civililor. Până la urmă, după discuții purtate cu Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, pentru care regimul lui Assad este un aliat ( căci are nave ruse amplasate in portul sirian Tartus), Obama a dat înapoi. 

Ironia face că Trump să fie cel care bombardează Siria după fiecare atac chimic comis de regimul lui Assad împotriva civililor, tocmai după ce acesta a promis că America nu va mai fi “jandarmul global”. 


Foto: Wikimedia Commons 

Pe 4 aprilie 2017, la Khan Shaykhun, din provincia Indlib, Siria, peste 100 de civili și rebeli sirieni sunt uciși de gazul sarin lansat de aviația guvernamentală siriană. Assad este imediat învinuit de Națiunile Unite, deși acesta a negat, chiar și Rusia a declarat că atacul a fost orchestrat. Pe 7 aprilie 2017, Donald Trump ordonă ca două nave distrugătoare, USS Porter și USS Ross, să tragă cu 59 de rachete Tomahawk asupra bazei aeriene siriene Shayrat, fiind uciși 9 soldați sirieni. 

În noaptea 7-8 februarie 2018, la Khasham, 500 de luptători pro-Assad, milițieni, soldați guvernamentali, luptători iranieni, inclusiv 100 de mercenari ruși din grupul Wagner, cu tancuri T-72 și T-55 au dat năvală peste bazele forțelor siriene democratice. Personalul american, sprijinit de aviația alcătuită din elicoptere AC-130 și AH-64 Apache, avioane supersonice F-15E și bombardiere B-52, au respins asaltul, 100 de mercenari ruși fiind uciși. 

Pe 7 aprilie 2018, regimul sirian Assad a mai comis încă un atac chimic la Douma, ucigând 49 de civili. Ca răspuns, pe 14 aprilie 2018, Donald Trump (președintele SUA), Emmanuel Macron (președintele Franței) și Theresa May (prim-ministrul Marii Britanii) au coordonat atacuri aeriene asupra Siriei drept pedeapsa pentru încălcarea drepturilor omului. Fabricile și depozitele de arme chimice ale regimului au fost distruse. Rusia a denunțat atacul celor trei aliați NATO la Consiliul de Securitate ONU.

Acordul militar istoric dintre Statele Unite și Arabia Saudita 

La 17 martie 2017, prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman a fost primit de președintele Trump la Casa Albă pentru a discuta despre viitorul relației dintre cele două țări. Pe 20 mai 2017, Donald Trump și regele Arabiei Saudite Salman bin Abdulaziz Al Saud au semnat o serie de acorduri pentru că Arabia Saudită să facă achiziția istorică de armament american (muniție, arme, tancuri, nave, sisteme de apărare, radar, comunicații, tehnologie de securitate cibernetică, tehnologii fabricate de Lockheed Martin, Boeing, General Dynamics, General Electric, Exxon Mobil, Honeywell, Schlumberger, Dow Chemical) în valoare de 110 miliarde de dolari. De asemenea, a semnat să cumpere armament de 350 miliarde de dolari pe următorii 10 ani. 

Scopul achiziției? Arabia Saudită voia să contrabalanseze influența Iranului în regiune și pentru a duce relațiile SUA- Arabia Saudită într-o etapă nouă, cea din urmă aderând la grupul Blackstone. Acordul a fost semnat în Summitul de la Riyadh unde au participat reprezentanții a 54 de state arabe și musulmane, exceptând Iranul, Turcia și Siria. Administrația Trump a întreținut bune relații cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman, fiind de comun acord în privința interdicției musulmanilor din cele șapte state cu potențial terorist (state inamice ale Arabiei Saudite care a susținut declanșarea primăverii arabe), în privința blocadei asupra Yemenului și Qatarului, de altfel Trump a trecut cu vederea peste epurarea comisă de prinț asupra instituțiilor guvernamentale saudite și peste asasinarea jurnalistului Jamal Khashoggi.

Tăierea taxelor 

Pe 2 noiembrie 2017, Donald Trump efectuează cea mai mare realizare a mandatului său: tăierea taxelor, măsură sa fiind votată de Congres. 

Principalele măsuri au fost reducerea cotelor de impozitare pentru întreprinderi și persoane fizice, creșterea deducerii standard și a creditelor fiscale pentru familie, eliminarea scutirilor personale și reducerea deducerilor pentru impozitele pe veniturile de stat și locale și impozitele pe proprietate, deducerea dobânzii ipotecare, reducerea impozitului minim alternativ pentru persoane fizice și eliminarea acestuia pentru corporații, reducerea numărului de moșii afectate de impozitul pe proprietate și anularea sancțiunii care impune mandatul individual al Legii privind îngrijirea accesibilă (ACA). 

Reducerile de impozite individuale și de trecere se estompează în timp și devin creșteri nete de impozite începând cu 2027, în timp ce reducerile de impozite corporative sunt permanente. 

Problema e că pandemia de coronavirus și măsurile de carantinare care au urmat au dus la creșterea șomajului și falimentarea multor afaceri, precum și pierderi mari companiilor. De aceea, tăierea taxelor, care trebuia să fie un succes măreț al lui Trump, a devenit irelevantă. 

Jurnaliștii din mass-media, grupurile de reflecție, mediul academic au atacat tăierea taxelor din cauza impactului advers (deficitul bugetar și cel comercial mai crescute, inegalitate mai mare, acoperire mai mică a asistenței medicale și costuri mai mari pentru tratamente).

Retragerea Americii din Acordul Climatic semnat la Paris 

Statele Unite ale Americii, sub administrația Obama, au semnat acordul climatic de la Paris de pe 12 decembrie 2015 (intrat în vigoare pe 22 aprilie 2016), angajându-se să reducă poluarea și să scadă riscul creșterii temperaturii globale cu 2-3 grade până la finalul secolului 21. Reducerea poluării asumată de fiecare stat semnatar avea să se facă prin introducerea unor noi taxe verzi, refacerea industriei și infrastructurii pentru a fi adaptate la standardele acordului, convingerea populației de a folosi cât mai puțin mașinile personale și cât mai mult să circule cu bicicletele și transportul în comun. O mare parte a populației americane, alcătuită din industriași, afaceriști, muncitori din fabrici, ferme și alte industrii precum cea cosmetică sau vestimentară, constructori, meseriași, șoferi, veterani, naționaliști nu au dorit noile măsuri ecologiste, de aceea pe 8 noiembrie l-au votat pe Donald Trump care nega că schimbările climatice sunt provocate de oameni și tehnologie. Donald Trump a anunțat că va retrage SUA din acordul climatic pe 1 iunie 2017.

A scăzut fondurile pentru diminuarea poluării atmosferei și a oceanelor, cât și pentru protecția animalelor, a continuat în schimb să sprijine producția și exportul de petrol, gaze și cărbuni, cât și industria auto pe baza de combustibili fosili. SUA s-au retras din 4 noiembrie 2020, fiind singurul stat din lume care nu mai este semnatar al acordului climatic. Incendiile forestiere din Australia, Canada, Brazilia și California, tornadele și uraganele din America de Nord tot mai dese și mai distrugătoare de la an la an, invaziile de lăcuste din Cornul Africii, criza apei potabile din Africa de Sud nu par să-l fi convins pe președinte că industria și tehnologia poluantă a civilizației umane sunt cauzele principale pentru încălzirea globală. 

Din septembrie 2019, cu ocazia Grevei Climatice Globale, a intrat în conflict pe Twitter cu adolescenta eco-activistă din Suedia, Greta Thunberg (faimoasa pentru discursul ținut la ONU), și a continuat să susțină la summitul climatic ONU organizat la New York că nu emisiile de dioxid de carbon sunt schimbărilor climatice. Pe de altă parte, are dreptate că acordul climatic nu este deloc eficient având în vedere că nu toate statele respectă cerințele acordului: India a refuzat să-și reducă producția de cărbuni, China n-a făcut niciun progres în privința reducerii poluării atmosferice, Rusia continuă să-și mențină economia pe baza industriei energetice și a combustibililor fosili (în special gazul), iar Arabia Saudită, Iranul și Irakul nu depun niciun efort ca să renunțe la petrol. Doar europenii încearcă să depună eforturi ecologiste masive pentru reducerea poluării.

Războiul tarifelor cu China

Trump și-a anunțat intenția încă din campania electorală că va declanșa un război comercial cu China pentru “a recupera locurile de muncă ale americanilor” după ce administrația Obama a permis externalizarea companiilor și industriilor americane. 

A retras SUA din Parteneriatul Trans-Pacific, considerând că nu e în favoarea Americii.

Pe 22 ianuarie, Trump a anunțat că a impus tarife pe panourile solare și mașinile de spălat chinezești. La 1 martie, Trump a impus tarife pe importul de oțel și aluminiu din China. 

Drept reacție, la 2 aprilie, ministerul comerțului din Republica Populară Chineză a impus tarife pe 128 de produse americane comercializate din America, incluzând aluminiu, avioane, mașini, carnea de porc, fasole, fructe, nuci, oțel și whisky. 

Pe 5 aprilie, Trump a mai adăugat noi tarife pe produse chinezești, iar pe 6 aprilie, Organizația Mondială a Comerțului a primit o cerere din partea Chinei pentru a consulta noile tarife americane. 

Pe 29 mai, Trump a crescut tarifele cu 25% pe produse chinezești în valoare de 50 miliarde de dolari, apoi a crescut tarifele cu 10% pe produsele chinezești în valoare de 200 miliarde de dolari. China a ripostat cu tarife adăugate pe produse americane în valoare de 60 miliarde de dolari. 

Pe 30 noiembrie, Trump a desființat Acordul Nord-American de Comerț liber și a semnat cu Pena Nieto(președintele Mexicului) și Justin Trudeau (premierul Canadei) înlocuirea să cu USMCA (Acordul dintre Statele Unite, Mexic și Canada) la Buenos Aires. Acordul conține o dispoziție privind regulile de proveniență pentru automobile, susținută de administrația Trump ca instrument de respingere a produselor chinezești și încurajarea producției și a investițiilor în America de Nord. 

Pe 15 mai 2019, Trump acuză compania chinezească Huawei de spionaj și furt tehnologic și interzice produsele acesteia (de la telefoane la tablete). I-a interzis companiei să mai cumpere componente și piese de la companiile americane. La 1 iunie China ridică tarifeler pentru produsele americane în valoare de 60 miliarde de dolari. 

La 25 iunie 2019, pe durata summitului G20 de la Osaka, Trump a anunțat că el și cu Xi Jinping, președintele Chinei, au ajuns la un armistițiu după câteva discuții și a declarat că e dispus să reînceapă negocierile. Dar produsele Huawei continuă să fie excluse de pe piața americană. Dar negocierile au eșuat și la 1 august 2019, Trump a anunțat noi tarife crescute cu 10% pentru produsele chinezești în valoare de 300 miliarde de dolari. Banca Centrală a Chinei anunță că moneda Yuan Renminbi a căzut cu 2% din cauza tarifelor, ajungând la cel mai scăzut minim din 2008 încoace. 

La 26 august, la summitul G7, Trump a cerut rechemarea Chinei la masa tratativelor. Americanii pentru Comerțul Liber, un grup umbrela a 161 de asociații de comerț din numeroase industrii, i-au trimis lui Trump o scrisoare prin care îi cereau să amâne creșterea tarifelor. Trump le-a răspuns că sunt niște companii slabe blamează tarifele mici pentru că sunt prost manageriate. La 1 septembrie, China a crescut tarifele de la 5% la 10% pe o treime din 5078 din produsele americane, iar SUA au crescut tarifele cu 15% pe produse chinezești în valoare de 112 miliarde de dolari. Pe 11 septembrie, Trump a anunțat că ar putea să le amâne până pe 15 octombrie la cererea vice-premierului chinez, Liu He. 

Pe 8 octombrie, Departamentul American de Comerț a pus 50 de companii high-tech precum HikVision, SenseTime și Megvil pe lista entităților supuse reglementărilor privind administrarea exporturilor. Ca și Huawei, erau acuzate pentru furt tehnologic și spionaj cibernetic și aveau nevoie de aprobarea guvernului american pentru a cumpără componente americane. 

Pe 11 octombrie, Trump a anunțat că SUA și China au ajuns totuși la un acord de prima faza pentru încheierea războiului comercial, China fiind dispusă să cumpere produse agricole americane în valoare de 50 miliarde de dolari și să accepte serviciile financiare americane pe piață ei, iar SUA au acceptat să suspende noile tarife ce urmau să fie impuse pe 15 octombrie. Părea că Trump a pus “dragonul roșu chinezesc” cu botul pe labe. Pe 15 ianuarie, președintele american Donald Trump și vice-premierul Chinei, Liu He, au semnat un acord de înțelegere de prima faza la Washington DC. Ambele părți fagaduiau că vor respectă proprietatea drepturilor intelectuale, regulile privind transferul tehnologic, achiziționarea produselor agricole, serviciile financiare, schimbul de materiale rare, asigurarea transparenței,expansiunea comerțului, evaluarea bilaterală și rezoluția de proceduri privind disputele. Acordul n-a fost însă arbitrat de Organizația Mondială a Comerțului.

Dar apoi s-a declanșat pandemia de coronavirus în China care s-a extins în toată lumea, iar relațiile dintre SUA și China s-au înrăutățit din nou. Cu toate că nu și-au mai impus tarife reciproce, pe 6 august 2020, Trump a semnat un ordin executiv pentru interzicerea aplicației telefonice chinezești Tik Tok și a filalei americane timp de 45 zile dacă nu era vândută de ByteDance. De asemenea, a mai semnat un ordin privind aplicația WeChat deținută de compania chinezească Tencent. Trump a emis apoi un alt ordin executiv pe 14 august prin care îi dădea un ultimatum de 90 zile companiei ByteDance să-și vândă filiala Tik Tok din SUA. Pe 23 septembrie 2020,Tik Tok a depus o cerere pentru o măsură preliminară pentru a împiedica interzicerea aplicației de către administrația Trump. Judecătorii americani au permis că aplicația să rămână accesibilă în magazinele americane, dar au blocat restricțiile adiționale ale departamentului de comerț ce puteau să aibă un impact negativ asupra operațiunilor Tik Tok în SUA. 

De ce era însă Trump atât de supărat pe aplicația Tik Tok? Totul ar fi pornit de la o farsă făcută de adolescenții americani care au făcut 1 milion de rezervări false prin aplicația Tik-Tok la mitingul electoral din Tulsa. Trump se laudă cu numărul impresionant de participanți ce aveau să vină. N-au venit decât 5000! Pentru prima oară, Trump apăruse abătut în public. Comandantul suprem al armatei și liderul celei mai mari superputeri de pe planetă, era victima unei farse făcută de niște adolescenți.

Până una alta, în septembrie 2020, 3500 de companii americane, inclusiv Tesla, Ford Motor, Target Corp, Walgreen și Home Depot au dat în judecată administrația Trump pentru impunerea de taxe vamale mărite pentru bunuri fabricate în China de peste 300 de miliarde de dolari, susținând că războiul comercial cu China a fost escaladat ilegal Cele 6,6 milioane de de locuri de muncă create de Trump în domeniul industrial sunt necompetitive și neprofitabile pentru piața muncii din America. 

„Pacea” cu Coreea de Nord 


Kim Jong-un și Donald Trump - întâlnirea de la summitul din Singapore (foto: Shealah Craighead / Wikimedia Commons)

Donald Trump se opunea diplomației și critica politica lui Obama de “răbdare strategică” privind situația din Coreea de Nord condusă de dictatorul Kim Jong-un. Părea să urmeze politica lui George W.Bush jr., președintele republican care a inclus Coreea de Nord în “Axa Răului” alături de Irak și Iran, aducându-i cele mai mari sancțiuni Coreeii de Nord pe vremea când era condusă de dictatorul Kim Jong-il, după ce acesta a inițiat programul nuclear și a testat bombele nucleare. Dar Trump susținea că problema trebuie tratată cu fermitate, dar era deschis unui dialog deschis. Spunea că era pregătit chiar să mănânce un hamburger cu Kim. Chiar l-a lăudat pentru că este un lider puternic și înțelept, cum l-a lăudat și pe Vladimir Puțîn și chiar îi invidia. Pe 14 aprilie 2017, Coreea de Nord a lansat o rachetă intercontinentală Hwasong-12 ce a traversat spațiul aerian al Japoniei care a intrat în alertă. 

În iulie 2017, Coreea de Nord a testat cu succes prima rachetă balistică intercontinentală, Hwasong-14. Drept replică, Trump a amenințat pe Twitter că va răspunde cu” FOC, FURIE și PUTERE, cum n-a mai văzut lumea vreodată”. Coreea de Nord a amenințat că va testa o rachetă ce ar putea atinge chiar bazele militare din Guam, o insula aflată sub teritoriul american. Pe 3 septembrie Coreea de Nord a testat prima bombă cu hidrogen. Statele Unite au sancționat Coreea de Nord și au adăugat-o pe lista statelor ce sponsorizează terorismul. 

Pe 28 noiembrie, Coreea de Nord a testat racheta Hwasong-15 care era capabilă să lovească Statele Unite și să transporte încărcătură nucleară foarte mare. Kim Jong-un a anunțat că a realizat cauza istorică pentru a demonstra forța nucleară a statului, punându-l într-o poziție puternică pentru a împinge Statele Unite spre discuții. 

În ianuarie 2018, statul american Hawaii a intrat în alertă falsă de atac iminent cu rachetă din partea Coreeii de Nord, dar s-a aflat că a fost o eroare umană a comandamentului militar american. Pe 3 ianuarie 2018, liderii Coreeii de Nord și al Statelor Unite s-au războit în declarații. Kim Jong-un a declarat că butonul nuclear e permanent în biroul său, că e gata oricând să bombardeze și să eradice America de pe harta și că Trump n-ar cuteza să înceapă un război. 

Donald Trump a scris pe Twitter un comentariu demn de grădiniță: “butonul meu este mai MARE și mai PUTERNIC”. Kim a încetat dintr-o dată cu amenințările și a declarat public că este dispus să încheie pace cu Coreea de Sud condusă de Moon Jae-in și că va trimite o delegație (alcătuită din Kim Yo-jong, sora liderului nord-coreean, și șeful adunării populare, Kim Yong-nam, și orchestra Samjyon) în Coreea de Sud la Jocurile Olimpice de Iarnă de la PyeongChang. Dialogul dintre Seul și Phenian a fost redeschis după 2 ani. Atleții nord și sud-coreeni au mărșăluit împreună la ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de iarnă. Delegația l-au invitat pe vice-președintele Mike Pence (care reprezenta Statele Unite la jocurile olimpice) și pe președintele Moon să vină în Coreea de Nord. 

Pe 27 aprilie 2018, delegația Coreii de Sud a participat la summitul de la Casa Păcii Inter-Coreene din Panmunjom. Consilierul securității naționale din Coreea de Sud, Chung Eui-yong, și directorul național de informație, Suh Hoon, au călătorit în SUA pe 8 martie să-i raporteze președintelui Trump despre summitul intercoreean și i-au comunicat că este invitat de Kim Jong-un să vină la o întâlnire. Trump a acceptat invitația, dar a spus că va veni la summitul de la Singapore. 

Și astfel, la summitul de la Singapore organizat la Capella Hotel, Sentosa, pe dată de 12 iunie 2018, lumea asista la prima întâlnire dintre liderii Coreii de Nord și al Statelor Unite. Donald Trump, președintele american, dădea mâna cu Kim Jong-un, liderul Coreii de Nord. Cei doi au semnat un acord comun, garantându-și securitate reciprocă, relații pașnice, iar Kim făgăduia că va denucleariză peninsula coreeană, că va renunța la programul de înarmare și proliferare nucleară. Kim Jong-un s-a întâlnit și cu președintele Coreeii de Sud, Moon Jae-in. Trump a promis că armata americană va renunța la exercițiile comune cu Coreea de Sud ce provocau Coreea de Nord. Pe 1 august 2018, senatul american a votat o lege prin care reducea personalul forțelor militare active în peninsula coreeană.

A urmat o vizită a directorului CIA, Mike Pompeo, la Phenian, și vizita lui Kim Yong-chol, vice-șef al partidului muncitorilor din Coreea de Nord, la Casa Albă. Pe 30 septembrie 2018, Președintele american Donald Trump le-a făcut o mărturisire susținătorilor săi, în timpul unui discurs în Wheeling, West Virginia, că el și cu dictatorul nord-coreean, Kim Jong un au căzut într-o relație de dragoste. O a doua întâlnire Trump-Kim a avut loc în februarie 2019, la Hanoi, Vietnam. Pe 30 iunie 2019, președintele Donald Trump, împreună cu președintele Coreii de Sud, Moon Jae-în, au vizitat Coreea de Nord și s-au întâlnit cu Kim Jong-un în zona securizată și la granița dintre cele două state, Trump fiind primul președinte care intră pe teritoriul Coreei de Nord. Trump a fost dispus să-l invite pe Kim la Casa Albă pentru a continuă discuțiile pentru denuclearizarea peninsulei coreene, dar întâlnirea n-a mai avut loc după ce Kim Jong-un a reînceput programul nuclear și construirea facilităților nucleare, depistate prin satelit.

“Pacea americano- nord-coreeană” n-a durat mult, iar relațiile cu Coreea de Sud s-au înrăutățit din nou după ce Kim Jong-un, după ce pe 9 iunie 2020, Coreea de Nord a tăiat liniile de comunicație cu Coreea de Sud, în urma unui incident legat de expatrierea unor activiști sud-coreeni trimiși să facă propagandă împotriva regimului nord-coreean la frontieră. Mass-media occidentală a raportat că liderul nord-coreean Kim Jong-un are probleme de sănătate, căci acesta i-a transferat multe atribuții de conducere surorii sale, Kim Yo-jong, care se dovedește a fi mai radicală. Biroul de legătură dintre cele două state a fost detonat de guvernul nord-coreean, iar delegația sud-coreeană a fost evacuată din Coreea de Nord. 

Conflictele din Orientul Mijlociu 

Trump a promis în campania electorală că va fi dur în combaterea grupării teroriste islamice, Statul Islamic al Siriei și Irakului, și că va depune eforturi să o extermine. Ba a acuzat administrația prezidențială Obama pentru că a creat și a finanțat gruparea teroristă. 

După ce a devenit președinte, Trump s-a preocupat de exterminarea teroriștilor doar în Irak și l-a lăsat pe Vladimir Puțîn să se preocupe de exterminarea teroriștilor ISIS în Siria. Aviația militară rusească a bombardat teroriști, dar și rebeli și civili sirieni laolaltă. 2017 a fost marcat de masacrul de la Moșul unde peste 200 de teroriști ISIS încoace au fost uciși de aviația americană. Trump a continuat să sprijine armata irakiană în luptele cu teroriștii.

În septembrie 2017, ONU și consiliul de securitate au adoptat o rezoluție pentru reafirmarea suveranității, independenței și integrității teritoriale a Irakului. Pe 25 septembrie, la referendumul pentru independența Kurdistanului irakian, 72,83% dintre kurzi au votat în proporție de 92,73% pentru independența față de Irak, dar ca răspuns la referendum, armata irakiană a lansat o ofensivă pe 15 octombrie împotriva Kurdistanului pentru a captura orașul disputat Kirkuk. Trump a stat indiferent, la fel și în problema kurzilor turci persecutați de regimul lui Erdogan din Turcia. Pe 22 septembrie 2017, armata americană a efectuat șase atacuri aeriene asupra țintelor ISIS.

Pe 26-27 octombrie 2019, Statele Unite au efectuat operațiunea Kayla Mueller pentru uciderea liderului terorist al grupării ISIS, Abu Bakr al-Baghdadi. Operațiunea a fost efectuată în Barisha, Idlib, Siria, acolo unde a fost depistat prin imaginile satelit. La operațiune au fost trimise 8 elicoptere militare, incluzând un model Boeing MH-47 Chinooks și un Sikorsky MH-60L/M Blackhawks, pentru a conduce asaltul aerian, asistând trupele americane de operatori Delta Force, sprijiniți și de câini și roboți militari. Aceștia au înconjurat clădirea în care s-ar află liderul terorist adăpostit, cu 11 copii și cu cinci membri ISIS: patru femei și un bărbat, echipați cu veste sinucigașe.

Pentru că refuzau să se predea, au fost uciși înainte să se detoneze. Intrarea principala a clădirii avea capcane, de aceea operatorii au folosit explozibili pentru a dărâma pereții. Când forțele Delta au pătruns în clădire, Bagdadi a fugit cu încă doi copii într-un tunel săpat, purtând o vestă cu dinamită. Când a ajuns la capătul tunelului, s-a sinucis, a detotan vesta, ucigându-i și pe cei doi copii. Tunelul s-a prăbușit. Soldații americani au săpat printre dărâmături să recupereze rămășițele lui Baghdadi și tehnicienii au testat cu succes probele ADN, confirmând identitatea teroristului. Soldații au găsit 5-6 telefoane mobile, 2-4 laptopuri și stick-uri de memorie cu multe informații ale grupării teroriste. 

Trump s-a lăudat pe Twitter pentru că a comandat uciderea liderului terorist, încercând să imite maniera cu care în mai 2011 Obama a raportat uciderea lui Osama bin Laden, liderul grupării teroriste al-Qaeda. A declarat că al-Baghdadi a murit ca un laș, ca un câine, și că lumea e mult mai sigură. Doar că e o problema: al-Baghdadi nu a fost ucis, ci s-a sinucis. 


Robert O’Brien - consilierul pe securitate, Donald Trump -președintele, Mike Pence Vicepreședintele, Mark Esper- secretarul apărării, și generalii  Mark A. Milley si Marcus Evans, în “Camera de Situatie”, asista la operațiunea de ucidere a liderului terorist Abu Bakr Al Baghdadi (foto: whitehouse.gov)

În ce privește relațiile cu Iranul, Trump a anulat acordul nuclear încheiat de Obama în 2015 și a impus noi sancțiuni Iranului după ce regimul teocratic a reînceput programul de înarmare nucleară. Relațiile s-au înrăutățit și s-a ajuns la un punct critic în urma crizei din Golful Persic declanșat în 2019 după manevrele militare făcute de flota americană la comanda lui Trump. Forțele iraniene au doborât dronele americane și au avariat ori au capturat nave și tancuri petroliere ale Marii Britanii. Milițiile irakiene pro-iraniene au început o campanie de hărțuire a forțelor americane în regiune, iar mișcările palestiniene Hamas și Hezbollah au fost în continuare finanțate și sprijinite de regimul ayatollahului Khamenei de la Teheran. Pe 27 decembrie 2019, baza aeriană K-1 din Irak, cu personal irakian și american, a fost atacată de iranieni, un contractor american fiind ucis. America a răspuns cu bombardamente aeriene în Siria și Irak, omorând 25 de milițieni Hezbollah. Ambasada americană din Zona Verde a fost atacată de milițieni shia. 

Pe 3 ianuarie 2020, Qasem Soleimani, generalul Iranului și al corpului gărzii revoluționare islamice, și comandantul forțelor Quds, a sosit cu avionul la aeroportul internațional de la Bagdad. Acesta, împreună cu alte 10 persoane iraniene paramilitare, printre care și Abu Mahdi al-Muhandis, declarat terorist, aflat în două automobile, au intrat în Toyota Avalon și Hyundai Starex. 

Deasupra lor, o drona americană, MQ-9 Reaper, trage spre ei și îi ucide. Știrea se răspândește în toată lumea. O ripostă militară din partea Iranului asupra bazelor militare americane din Irak și asupra Israelului ar fi putut duce la intervenție militară a Statelor Unite ale Americii, ce ar fi escaladat apoi într-un război dintre SUA și Rusia, Iranul fiind aliat principal al Rusiei în orientul mijlociu.Mulți utilizatori de pe internet și mass-media au speculat că uciderea generalului iranian Qassem Soleimani de către o dronă la comanda președintelui american Donald Trump ar putea declanșa cel de-al treilea război mondial. 

Asasinarea generalului iranian Qasem Soleimani

Departamentul american al Apărării a declarat că atacul preventiv a avut loc la comanda președintelui din motivul că Soleimani plănuia atacuri asupra diplomaților americani și personalului militar, aprobând atacarea ambasadei americane de la Baghdad. Convoiul de mașini în care se afla Soleimani a fost lovit de drona controlată de operatorii de la baza aeriană Creech. Qasem Soleimani era într-adevăr o mare amenințare la adresa securității americane, fiind numărul 2 în Iran după Ayatollahul Khamenei, și probabil conducătorul de facto. Acesta era responsabil pentru multe operațiuni militare clandestine și extrateritoriale. A sponsorizat mișcările palestiniene Hamas și Hezbollah, a sprijinit regimul sirian al lui Bashar al-Assad și a fost principalul actor în relațiile dintre Iran și Federația Rusă. A fost însă și un mare combatant în cooperarea cu americanii în războiul cu talibanii în Afghanistan și a contribuit la nimicirea teroriștilor ISIS în Siria. 

Rămășițele sale au fost înmormântate cu onoruri militare că un erou militar la Teheran. Pe 5 ianuarie, parlamentul Irakului, îngrijorat de represaliile Iranului, a emis o rezoluție pentru alungarea tuturor trupelor străine de pe teritoriul său. 

Pe 7 ianuarie, Iranul a lansat rachete asupra bazelor americane din Irak, dar fără să provoace victime. Trump a făcut un pas înapoi în conflictul cu Iranul și nu a mai inițiat operațiunea militară de bombardare a Iranului. 

Pe 20 martie 2020, după proteste masive în Irak, dar și pentru a-și îndeplini promisiunea de a retrage America din toate conflictele, Trump a inițiat procedura de retragere totală a trupelor americane din Irak. 

Mutarea ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim și recunoașterea Ierusalimului drept capitală Israelului 

Pe 6 decembrie 2017, președintele Trump, aflat în bune relații cu Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, a anunțat că recunoaște Ierusalimul drept capitala Israelului și a ordonat mutarea ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim. Măsura sa a declanșat dispute și panică pe mapamond, precum și reacții negative din partea lumii musulmane, dar mai ales din partea palestinienilor. 

Pe 25 decembrie 2017, grupul salafitilor sprijiniți de Hamas din Fâșia Gaza a tras cu 30 de rachete spre Israel, provocând distrugeri minore în Ashkelon și Siderot.Israelul a reacționat dur cu represalii militare. 

Pe 14 mai 2018, ambasada americană a fost oficial deschisă la Ierusalim la aniversarea celor 70 ani de la declarația de independență a Israelului, America fiind reprezentată de Ivanka Trump, fiica președintelui american, și soțul ei, Jared Kushner, consilierul principal al președintelui. Palestinienii care au protestat în număr mare în Gaza au fost loviți cu gaze lacrimogene și focuri de armă de către forțele de apărare israeliene, rezultând 58 de palestinieni morți. Marea Britanie, Franța, Suedia, Italia și Japonia au criticat decizia lui Trump de a mută ambasada la Ierusalim, însă au fost și state ca Guatemala care a susținut mutarea ambasadei. Paraguai, Cehia, România și Honduras au luat în considerare relocarea, dar n-au mai realizat-o. În prezent, statutul Ierusalimului drept capitala Israelului e încă disputat. 

Benjamin Netanyahu, premierul Israelului din 2009, a fost acuzat de corupție în 2019 pentru trafic de influență, mită și fraudă și abia și-a asigurat realegerea sa ca premier după formarea unui guvern de coaliție. 

La 28 ianuarie 2020, Trump i-a dezvăluit premierului israelian Netanyahu un plan de pace dintre Israel și palestinieni. Palestinienii n-au fost însă invitați să ia parte la negocieri. Planul a fost autorizat și aplicat de echipa condusă de consilierul președintelui, Jared Kushner. Palestinienii au respins planul de pace pentru că favoriza Israelul. Planul presupunea crearea unui stat palestinian cu o capitală proprie, în afară Ierusalimului, precum tabăra de refugiați Shuafat. Palestinienii doreau să rămână în continuare în estul orașului Ierusalim unde se află moscheea Al-Aqsa. 

Într-o conferință de presă, premierul israelian Netanyahu a anunțat că Israelul va anexa Valea Iordanului și Cisiordania, iar administrația Trump i-a dat permisiunea. Palestinienii erau obligați să dezarmeze gruparea Hamas din fâșia Gaza, precum și mișcarea islamică jihadista palestiniană, să recunoască Israelul ca stat evreu, să înceteze ostilitățile împotriva israelienilor. Toate statele musulmane au criticat planul de pace, Liga Arabă a respins planul, Regatul Unit a dat atenționări privind mișcările unilaterale în privința anexării imediate, iar Macron, președintele Franței, a declarat că nu se poate încheia pace decât între două state.

Trump s-a mulțumit cu încheierea "Acordurilor Abraham" (numite după patriarhul biblic și părintele lui Isaac, strămoșul evreilor, și Ismael, strămoșul arabilor) dintre Israel, SUA și Emiratele Arabe Unite încheiate la 13 august 2020 pentru o cooperare economică mai strânsă privind comerțul cu diamante, produse High-Tech (incluzând inteligență artificială) și securitate colectivă. Acordul de normalizare a relațiilor a fost semnat la 15 septembrie 2020, iar în aceeași zi a fost semnat acordul de normalizare a relațiilor dintre Israel și Bahrain.Pe 23 octombrie 2020 a fost semnat acordul pentru normalizarea relațiilor dintre Israel și Sudan, deși nu este clar dacă au fost stabilite relații diplomatice. 

Trump a vrut să recreeze "acordurile istorice de la Camp David" din 1978 dintre Israel și Egipt, cât și acordurile de la Oslo dintre Israel și Palestina din 1993. 

„Problema” Rusă: de la investigație la acuzare 


Donald Trump si Vladimir Putin la summitul Helsinki din 2018 (foto: kremlin.ru

Încă din timpul dezbaterilor electorale, Trump era acuzat de Hillary Clinton, oponentul democrat, că era "marioneta lui Putin". După rezultatele alegerilor ce îl dădeau pe Trump câștigător, n-au întârziat să apară informații despre interferența Rusiei în alegerile din 2016. 

Pe 17 mai 2017, Robert Mueller a fost numit avocat special de către procurorul general adjunct Rod Rosenstein să supravegheze investigația privind acuzațiile de interferența Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016. 

Agenția de cercetare a internetului, cu baza în Saint Petersburg, Rusia, afiliată cu serviciul informațional militar rusesc, a fost descrisă ca o fermă a trolilor ce își creau mii de conturi social media pentru a promova suportul pentru Donald Trump împotriva lui Hillary Clinton, dar și ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, precum și numeroși candidați și politicieni populiști și naționaliști eurosceptici. S-a dezvăluit că aceștia au scris articole fabricate ce au făcut dezinformare și că a pătruns în sistemul de informații al comitetului național democratic, cât și în adresele de mail ale oficialilor ce făceau campanie pentru Hillary Clinton. Alături de "trollii ruși", la acțiune au luat parte și gruparea WikiLeaks a lui Julian Assange și cunoscutul hacker româno-maghiar, Guccifer 2.0 (Marcel Lazăr Lehel) care au accesat, au furat și au publicat mesajele private ale politicienilor democrați. 

Indivizi conectați cu Rusia au contactat asociați din campania lui Trump Organisation pe durata campaniei. 

În 2013, Trump a călătorit în Rusia cu ocazia organizării concursului de frumusețe Miss Universe la Moscova, întreținând afaceri cu oligarhul rus Aras Agalarov (medaliat de Vladimir Putin ) care l-a plătit cu 20 milioane de dolari pentru a găzdui concursul. Trump ar fi încercat prin intermediul lui Agalarov să se întâlnească personal cu Putin. 

FBI a deschis o investigație privind legăturile dintre asociații lui Trump și oficialii ruși și au suspectat că campania lui Trump era bine coordonată de guvernul rus. În mai 2017, James Comey, a fost demis din funcția de director FBI. 

S-a speculat atunci prin presă că Trump este șantajat de Vladimir Putin cu o filmare stânjenitoare în care el apare într-o partidă de sex cu prostituate rusoaice la un hotel din Moscova, de aceea, era forțat ca președinte să-i îndeplinească agenda. 

Modul cum a acționat în relațiile cu Uniunea Europeană, cum a defăimat multe organizații mondiale și democrația, cum a criticat NATO și chiar a favorizat ieșirea Americii din rolul de "jandarm global", dau de gândit, dar pare-se că regimul lui Putin a avut de câștigat de pe urma acțiunilor lui Trump. 

Asociații lui Trump și prieteni apropiați au fost arestați și condamnați la închisoare pentru că au făcut declarații mincinoase: Michael Cohen, avocatul lui Trump, Paul Manafort, fostul șef de campanie electorală al lui Trump, George Papadopoulos, fostul consilier de campanie al lui Trump, Roger Stone, consilierul lui Trump, Michael Finn, fostu consilier pe apărare al lui Trump, Steve Bannon, acuzat pentru fraudă, șeful Breitbart News (un site de știri cu orientare politică de extremă dreapta), precum și 13 indivizi de naționalitate rusă și 12 ofițeri militari ruși. 

Rețeaua de socializare Facebook a lui Mark Zuckerberg, a fost implicat în scandalul cu furtul datelor personale a 50 milioane de utilizatori de către Cambridge Analytica și propagandiști rusofili cu scopul de a promova Brexitul. 

Situația pare complicată și s-ar părea că vor trece ani până când vor fi aflate informații concludente despre implicarea Rusiei în alegeri.

Oficial, Donald Trump a fost finanțat în 2016 de afaceriști de pe Wall-Street, de lobby-sti israelieni, de miliardari pro republicani ca Sheldon Adelson (fondator al Las Vegas Sands, al fundației Adelson, deținător al ziarelor Israel Hayom și Las Vegas Review-Journal, constructor de cazinouri și hoteluri în Las Vegas, Macau și Singapore, cu avere de 38 miliarde de dolari) care i-a finanțat campania din 2016 cu 100 milioane de dolari, inclusiv inaugurarea i-a plătit-o cu 5 milioane de dolari; de Bernand Marcus - co-fondator al Home Depot; Paul Singer - vultur capitalist, fondator și CEO al Elliott Management și NML Capital Limited ; Isaac Perlmutter- afacerist evreu, CEO al Marvel Entertainment; Phil Ruffin- deținător de cazinouri în Las Vegas și partener de afaceri al lui Trump ; Richard LeFrak - CEO al LeFrak; Peter Thiel- co-fondator al PayPal; Henry Kravis- CEO al Kohlberg Kravis Roberts & Co, Familia Koch - toți acești miliardari americani conservatori și pro republicani i-au donat sume considerabile lui Donald Trump. 

Între timp, Trump, în încercarea de a-l defăima pe Joe Biden, văzându-l ca pe un potențial adversar democrat la cursa sa pentru realegere în 2020, l-a sunat pe președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky. L-a șantajat că dacă nu-i oferă informații despre afacerile din Ucraina ale lui Hunter Biden, fiul lui Joe Biden, va retrage sprijinul american pentru Ucraina. N-a durat mult că întreagă conversație telefonică să apară la televizor. Ca urmare, democrații din Congres au inițiat procedura de punere sub acuzare și demitere a președintelui Trump pentru încălcarea Constituției, obstrucționarea Congresului și abuz de putere. Articolele pentru punerea sub acuzare au fost votate în Camera Reprezentanților de către 230 de membri democrați, dar pe 5 februarie, n-au trecut de Senat, unde au votat împotriva 52 de senatori republicani în defavoarea celor 48 care au votat pentru că Trump să fie declarat vinovat. 

Trump a trecut cu bine peste punerea sub acuzare, iar la discursul despre starea națiunii, Nancy Pelosi,senatoare democrată și președinte al Camerei Reprezentanților a fost atât de vizibil iritată și dezgustată de comportamentul arogant al lui Trump încât că i-a rupt discursul și l-a tachinat cu aplauze prefăcute. Relația cu Federația Rusă a fost când amiabilă, când stranie, când conflictuală, ajungându-se la cursa înarmării. 

În 2018, Rusia a testat cele mai puternice rachete balistice (RSM-56 Bulava) de la Războiul Rece încoace.În SUA, președintele Trump a cerut cheltuieli de 1200 de miliarde de dolari pentru implementarea unui program de actualizare a laboratoarelor nucleare care să fabrice noi arme că rachete de croazieră și focoase pentru atacuri nucleare tactice. De asemenea, a susținut crearea celei de-a șasea ramură a forțelor armate americane, ”o forță spațială”, care va fi separată de aviația militară.

În octombrie 2018, Donald Trump a retras SUA din Tratatul pentru forțele nucleare intermediare (încheiat în 1987 de către Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov), declarând că Rusia a încălcat acordul. Acesta a decis ulterior cā va spori arsenalul nuclear al Statelor Unite.

Vladimir Putin a negat acest lucru și a acuzat în mai multe rânduri că sistemele balistice instalate de Statele Unite în Europa, inclusiv în România, constituie încălcări ale acordului și sunt îndreptate împotriva Rusiei.

În perioada 11-17 septembrie 2018, în regiunea Vostok, Rusia a efectuat un exercițiu militar la cea mai mare scară (implicând unități terestre, aeriene și navale) după exercițiul Zapad efectuat de Uniunea Sovietică în 1981. Au luat parte nu doar Rusia, ci și China, Mongolia și Turcia că membru NATO, fiind în totalitate 300 000 de trupe, 36 000 de vehicule, 1000 de aeronave și 70 de nave de război care au participat la exerciții. 

Drept reacție, NATO a lansat pe 25 octombrie cele mai ample exerciții de manevră militară de la sfârșitul primului război rece în Norvegia, fiind 50.000 de soldați, 10.000 de vehicule, 65 de nave și 250 de aeronave din 31 de țări angajate în exercițiul Trident Juncture 18, care vizează antrenarea Alianței în susținerea unei țări care este amenințată de Rusia. 

În martie 2019, Rusia a decis să plaseze bombardierele strategice cu capacități nucleare Tupolev Tu-22M3 în Crimeea că răspuns la sistemul anti-rachetă american din România. Statele Unite au trimis în Europa două bombardiere de tip B-52 capabile să transporte arme nucleare și rachete de croazieră, staționate la o bază a Forțelor Aeriene Regale din Marea Britanie. 

În 2020, Putin se laudă că Rusia produce și testează rachete hipersonice. 

Primejduirea relațiilor cu UE și NATO

Încă din ianuarie 2017,Trump a criticat Uniunea Europeană că find un vehicul pentru Germania și că este o greșeală catastrofală a cancelarului Angela Merkel să primească milioane de refugiați "ilegali". În scrisoarea adresată celor 27 de lideri europeni, Donald Tusk, președintele consiliului european, a considerat aceste declarațîi drept îngrijorătoare și că America sub administrația Trump pune Europa în dificultate pentru prima oară în ultimii 70 ani. 

Trump a continuat să încurajeze ieșirea Marii Britanii din UE sub mandatul premierului conservator Boris Johnson cu care poartă relații bune. 

În mai 2017, Angela Merkel și Trump s-au întâlnit. Cancelara a declarat pe baza sentimentelor naționaliste ale lui Trump că Europa nu se mai poate baza pe ajutorul Statelor Unite. Trump a declarat că germanii sunt răi și că va opri comerțul cu mașini din Germania. 

Când Trump a impus noi sancțiuni Rusiei, Merkel l-a criticat pe acesta căci îi compromite relațiile și proiectele energetice cu regimul lui Vladimir Putin. De altfel, sancțiunile împotriva Iranului i-a incomodat pe liderii europeni, inclusiv Macron, președintele Franței, care comercializau petrol iranian. 

În iulie 2017, Trump a declarat că în urma sancționării companiei americane Google cu o amendă de 5,1 miliarde de dolari, că UE continuă să profite de SUA, cu toate că ulterior Trump avea să critice marile corporații big-tech pentru că nu plătesc taxe suficiente. 

În ce privește NATO, Trump și-a exprimat deseori interesul pentru a retrage SUA din această organizație pe care el o consideră "depășită". A obligat toate statele membre NATO să plătescă 2% din PIB Americii că taxa de protecție. Congresul a votat o lege prin care SUA se pot retrage din NATO numai după aprobul Congresului. În 2019, Emmanuel Macron a declarat că NATO este în "moarte clinică" din cauza neimplicării liderului american în problemele de securitate privind amenințarea Rusiei și abuzurilor comise de Turcia lui Erdogan. 

Coronavirusul, protestele și alegerile prezidențiale

Donald Trump a neglijat total pandemia de coronavirus declanșată în Wuhan, China, în decembrie 2020, și a ezitat să ia măsuri de precauție. A fost împotriva blocajului și măsurilor de igienizare și protecție. Ca urmare, America este la ora actuală țară cu cea mai mare rată de infectați și cu cea mai mare mortalitate: 10 milioane de americani infectați, dintre care 240 000 au murit. 

Măsurile de carantinare au fost implementate târziu, cauzând concedieri masive din care au rezultat zeci de milioane de șomeri, cea mai mare prăbușire a burselor și cea mai gravă recesiune din istoria Americii. Trump era însă prea ocupat să se certe cu Andrew Cuomo, guvernatorul democrat al statului New York, cu Anthony Fauci, directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase, și să dea indicații despre injectarea cu dezinfectanți în corp ce poate “stopa infectarea cu coronavirus”. Mulți americani i-au urmat indicațiile și au ajuns spitalizați, unii chiar au decedat. Trump a declarat ulterior că a fost sarcastic. 

Dacă inițial nu credea în existența coronavirusului, după ce rata infectarilor a crescut, a acuzat China că virusul a fost fabricat într-un laborator pentru a distruge supremația americană. 

Trump a refuzat în aparițiile publice și conferințele televizate, mai ales pe durata campaniei electorale, să poarte masca. A preferat să poarte niște ochelar caraghioși. În octombrie s-a infectat și el și soția sa, Melania, cu coronavirus, în urma unei conferințe la Casa Albă la care au participat sute de persoane. Toată Casa Albă a devenit un focar de infecție, iar Trump a avut parte de un tratament cu Remdesivir pentru a se vindeca, inaccesibil oamenilor de rând. Cu toate astea, tot a continuat să-și mențină atitudinea anti-știință, ba chiar a pretins că a fost vindecat de divinitatea protectoare. 

În urma uciderii brutale a lui George Floyd, un afro-american, de către polițiști de culoare albă, la Minneapolis, s-au declanșat proteste anti-rasism în toate statele americane. 

Reacțiile lui Trump la proteste, nepăsarea față de actele de rasism și empatia sa față de procedurile brutale ale poliției americane au dus la escaladarea protestelor violente organizate de ANTIFA și mișcările #BlackLivesMatter, rezultând jefuirea magazinelor, incendierea mașinilor de poliție, confruntări între protestatari și polițiști, alți afro-americani împușcăți de polițiști, statui doborâte ale unor personalități istorice ce au deținut sclavi în contextul trendului “Cancel Culture”, reacțiile violente ale adepților mișcării “supremația albă” și ale neo-naziștilor. 

Marile proteste au fost și rezultate de pe urmă recesiunii, mulți americani neavând bani să-și mai plătească chiria sau să-și cumpere alimente. 

Donald Trump poate că nu este singurul vinovat, dar ca figura publică și emblematică, a demonstrat că pur și simplu nu-i pasă de situația Americii, acesta comportându-se mai degrabă ca un CEO de corporație, nu ca un președinte de țară care să medieze conflictele.

Războiul comercial escaladat cu China, măsurile protecționiste parcă inspirate de la dictatori naționaliști precum Nicolae Ceaușescu, Kim Jong-un sau Adolf Hitler, tarifele păguboase, tăierea bruscă a taxelor fără consultări, neascultarea specialiștilor în economie, au făcut că America să între într-o recesiune mult mai gravă decât trebuia. Trump a fost incapabil să rezolve problemele economice, ceea ce i-a făcut pe și mai mulți americani indeciși să devină susținători ai partidului democrat și să voteze cu sete și ură împotriva lui Trump. Tot mai mulți americani au început să prefere și să susțină instaurarea socialismului în Statele Unite ca o reacțiune la neoconservatorismul și capitalismul sălbatic al lui Trump care nu are empatie și milă față de cei slabi, cei bolnavi, cei marginalizați și cei săraci. 

La alegerile din 2020, cel mai mare adversar al lui Trump a fost candidatul democrat Joe Biden, fost vice-președinte din timpul administrației președintelui democrat Barack Obama (anii 2009-2017) care a câștigat alegerile primare în confruntarea cu alți candidați democrați ca Bernie Sanders, Elisabeth Warren și Michael Bloomberg. Vicepreședintele nominalizat de Donald Trump a fost tot vicepreședintele republican în funcție, Mike Pence, iar vicepreședintele nominalizat de Joe Biden a fost senatoarea democrată din California, Kamala Harris. 

Prima dezbatere electorală rămâne faimoasa pentru că ambii candidați s-au întrerupt și insultat reciproc, încât că la a treia dezbatere s-a ajuns la implementarea funcției de oprirea microfoanelor lor pentru a nu mai vorbi unul peste altul. A doua dezbatere n-a mai avut loc direct din cauza că Trump s-a infectat cu coronavirus și fiecare candidat a preferat să facă separat o dezbatere cu spectatori. 

Spre deosebire de alegerile anterioare, acest scrutin electoral a fost nu doar cel mai scump, dar a avut și cea mai mare rată de participare din istoria Americii - 146 de milioane de americani au votat pe 3 noiembrie 2020 , dintre care vreo 10 milioane au votat prin poștă din cauza pandemiei de coronavirus cu câteva zile în urmă. Abia pe 7 noiembrie 2020 s-a putut afla câștigătorul - Joe Biden devine cel de-al 46-lea președinte 23 state , majoritatea considerate democrate precum California, New York, Illinois, Nevada și Virginia, în total 290 de voturi electorale și un vot popular istoric: 75 milioane de voturi individuale . Donald Trump a obținut 71 milioane de voturi , 23 de state și 214 voturi electorale din statele republicane ca Texas, Florida, Ohio, Tennessee și Indiana, pierzând alegerile pentru că Joe Biden a obținut voturile electorilor din Arizona, Michigan, Georgia, Pennsylvania , Arizona, state pe care Trump le-a obținut la scrutinul din 2016. 

Pentru prima oară din 1992 încoace, un președinte în funcție a pierdut alegerile prezidențiale pentru realegere. 

Joe Biden a devenit cel mai bătrân președinte ales din istorie, iar Kamala Harris, partenerul său de candidatură, a devenit prima femeie vice-președinte din istoria Americii (și primul vice-președinte de origine africano-asiatică). 

Trump i-a acuzat pe democrați de fraudă electorală și a refuzat să-și recunoască înfrângerea, ba chiar a amenințat că se va adresa Curții Supreme. În acest timp, e preocupat cu hobby-ul său, golful. 

Bilanțul arată că a fost cel mai incompetent președinteamerican din istorie după James Buchanan care a cauzat secesiunea din anii 1860.  

Nu a fost nicidecum un președinte republican care să fi avut performanță lui Abraham Lincoln sau Theodore Roosevelt încât să merite un chip sculptat pe Muntele Rushmore (așa cum își dorea Trump în grandomania sa).

Trump lasă în urma sa o țară divizată social, aflată în haos și aproape în pragul colapsului economic. Multe procese pentru evaziune fiscală, abuz de putere, hărțuire sexuală și viol îl așteaptă după ce nu va mai fi președinte, dar mai ales, acuzația de interferența Rusiei în alegerile din 2016 încă îl bântuie. 

De-a lungul mandatului, Trump i-a numit pe Neil Gorsuch, Brett Kavanaugh și Amy Coney Barret ca judecători la Curtea Supremă, așadar rămâne de văzut cum va fi judecat. Agenda sa “America pe primul loc” s-a dovedit a fi costisitoare pentru Statele Unite ale Americii, mai degrabă periclitandu-i poziția de superputere globală, pe lângă politică externă extrem de defectuoasă. 

Politicile izolationiste și protecționiste implementate de Trump amintesc de cele ale dictatorului comunist naționalist Nicolae Ceaușescu în România. 

Conflictele pe plan intern cu instituțiile federale, cu democrații, cu mass-media, scandalurile, actele de corupție, partidele costisitoare de golf, incompetența manifestate de administrația lui Donald Trump au pătat reputația Casei Albe.  

Foto sus: Gage Skidmore / Flickr