Autor 2898 vizualizări


Pe 14 ianuarie împlineşte trei sferturi de veac. O vârstă până la care viaţa a avut timp să-i dea câteva lecţii dure. Şi o vârstă la care speră într-o surprinzătoare revenire.Este îngrozitor de greu să faci un ma­riaj să funcţioneze.

„Eu am încercat de două ori şi tot nu ştiu cum să fac asta. Să trebuiască să te gândeşti atât de mult din timpul tău la altcineva. E un compromis atât de mare“, spune cea care mi-a rămas în minte dansând pe o plajă cu un Marlon Brando suprapon­deral, dar absolut încântător. Aşa mi-ar fi plăcut s-o ştiu şi azi, dansând undeva, alături de sufletul ei pereche. Dar cuvintele de mai sus – care sună atât de egoist, nu-i aşa? – pomenesc tocmai cele două eşecuri care au purtat-o pe Faye Dunaway spre o altfel de bătrâneţe. A recurs între timp la o operaţie estetică nefericită. Iar dacă nu poartă machiaj şi se îmbracă absolut comun, aproape nimeni n-o recu­noaşte când se plimbă ajutându-se de baston pe Ro­bertson Boulevard, în L.A. „După o anumită vârstă, realizezi că bărbaţii nu mai sunt atât de importanţi pe cât credeai odată“, spune ea, zâmbind şugubăţ cu limba prinsă-ntre dinţi. Ah, zâmbetul ăsta îţi amin­teşte imediat că ea e! Unde-i este bascul acela atât de şic cu care s-a lansat ca un icon în Bonnie şi Cly­de, alături de Warren Beatty? I-ar sta şi azi la fel de bine. Dar adevărul e că azi Faye nu prea mai apare nicăieri, aşa că a abandonat preocupările pentru un look şic. N-o mai vezi în Mullholland Drive, acolo unde locuiesc vechii ei prieteni, Warren Beatty şi Jack Nicholson – cel care îi spunea „dinamita“, toc­mai pentru că, ei bine, n-a putut-o avea niciodată. N-o mai vezi nici în restaurantele hot unde vedetele merg pentru a fi văzute.

Azi Faye locuieşte aproape incognito într-una dintre zonele sărace ale Los Angeles-ului, într-un bungalow modest cu trei dormitoare, ascuns după un gard de fier. Vecinii pretind că n-au idee cine e doamna de alături. Şi parcă te trec fiorii când vezi anunţul scris de mână, care avertizează trecătorii să nu-i smulgă florile, semnat, simplu, „Faye“. Semnă­tura unei actriţe nominalizate de două ori la Oscar (în 1967, pentru Bonnie şi Clyde, şi în 1974, pentru Chinatown) şi câştigătoare a unui premiu al Acade­miei Americane de Film în 1976, pentru Network. Toate astea par, însă, acum pierdute în negura vre­murilor. Cu-atât mai mult după ratarea unei reve­niri îndelung visate, despre care ea ar fi sperat să-i încununeze cariera. 

Continuarea articolului aici