Brâncuşi, fotograful. „În artă nu există străini”

Despre Brâncuși ar trebui să știe, în primul rând, că este un geniu, dar mai ales că este un artist complet. Având deja și experiența Primului Război Mondial care îi născuse, poate, teama că arta în orice moment poate dispărea, Brâncuși se hotărăște să experimenteze un nou tip de creație: fotografia.

Era perioada anilor ’20, când dadaismul era ultima modă în materie de artă. „În artă nu există străini” – așa își susținea Brâncuși grupul de prieteni nonconformiști, printre care se aflau compotriotul Tristan Tzara, Marcel Duchamp sau Andre Breton. Însă cel care avea să-i fie confident, dar și dascăl este fotograful Man Ray. Celebrul creator american de „raygrafii” relatează mai târziu prima lor întâlnire: „Ceea ce l-ar interesa ar fi niște fotografii reușite ale operelor sale: până în prezent, cele câteva reproduceri pe care le-a văzut l-au dezamăgit. Mi-a arătat atunci o fotografie pe care i-o trimisese Stieglitz. Fotografia era, spunea el, frumoasă, dar nu reprezenta opera sa. […] a doua zi am cumpărat un aparat și un suport. I-am sugerat ca developarea să fie făcută de un atelier foto. Dar Brâncuși voia să se ocupe el însuși de această operație. Și-a construit așadar singur o cameră obscură într-un colț al atelierului său”.

„Singurul portret autentic va fi o imagine aleasă de el însuși”

De atunci înainte, ținând cont de sfaturile mult mai experimentaților fotografi Man Ray, Edward Steichen și Alfred Stieglitz, Brâncuși începe să țină o evidență fotografică a operelor sale. Se juca cu lumina, spațiul și unghiurile, folosind o cameră Thornton Pickard cu burduf și negative din sticlă. Artistul a folosit fotografia nu doar pentru operele sale, ci și pentru a imortaliza momente de suflet. „Într-o seară, Duchamp și cu mine luam cina cu el – o cină intimă înainte de plecarea lui Duchamp în Statele Unite. Pentru a sărbători acest eveniment, Brâncuși a instalat aparatul de fotografiat cu intenția de a ne surprinde pe peliculă pe toți trei. Ne-am așezat pe un trunchi de copac, Brâncuși ținând comutatorul legat printr-un tub lung de obturatorul aparatului care se afla în fața noastră. Era un instantaneu simpatic și eram mândru că figuram și eu acolo, sperând că într-o zi va fi publicat”, povestea Man Ray.

Când era vorba despre persoana sa, Brâncuși era modest, uneori chiar și ursuz. Cu toate că prietenii săi erau oameni cu influență – nu doar în lumea artei – românul nu voia să se scrie despre el sau să fie fotografiat. Iar despre asta povestește chiar Ray: „Când i-am spus că voi introduce un portret de-al lui într-un album pe care mă pregăteam să-l public, mi-a interzis s-o fac. Singurul portret autentic, spunea el, va fi o imagine aleasă de el însuși dintr-un film care se va face despre el”.

Astăzi, colecția sa impresionantă de fotografii și negative originale poate fi găsită la Biblioteca Kandinsky a Centrului Pompidou. Iar în întreaga lume pot fi văzute fotografii ale artistului român realizate ale alți maeștrii ai artei pe film.