Barbă-Neagră, regele piraţilor
Liniştea oceanului este brusc tulburată de o cumplită lovitură de tun. O ambarcaţiune plină de mărfuri preţioase este cuprinsă de flăcări. Câţiva marinari dezorientaţi şi răniţi sunt înghiţiţi de apele răzvrătite. Pistoale furibunde răsună în toate părţile. Piraţii, avântându-se cu jind asupra corabiei lipsite de apărare, îşi flutură săbiile care încotro. Râzând zgomotos, căpitanul se aruncă şi el pe punte, scrutând împrejurimile. Înalt, implacabil şi crud, piratul cu pieptul acoperit de tot felul de cuţite şi pistoale le ordonă marinarilor să împrăştie teroarea. Înconjurat de un fum gros, înveşmântat în negru, cu fitile arzându-I în păr şi barbă, pare venit din haznaua iadului. Chipul său întunecă până şi cuibul de flame nestăvilite. Corabia se supune îndată. Barbă Neagră (Blackbeard) şi echipajul său au mai săvârşit o prădăciune.
Cine este acest personaj învăluit în mit, cunoscut ca “regele piraţilor”? barbă Neagră, pe numele său adevărat Edward Teach, a fost un faimos lup-de-mare care a activat în zona Indiilor de Vest şi a coastei estice a coloniilor americane. Puţine se ştiu despre el, de unde şi aura legendară care de multe ori depăşeşte fără probleme istoria. Este posibil să fi fost un corsar înainte să-şi croiască drum în Caraibe, pe insula New Providence, baza operaţională a căpitanului Benjamin Hornigold. Cei doi s-au implicat în numeroase activităţi piratereşti. Teach devine propriul stăpân în momentul în care reuşeşte să captureze nava comercială franceză La Concorde, pe care o redenumeşte Queen Anne’s Revenge şi o echipează cu 40 de tunuri. Porecla o primeşte, cum era de aşteptat, datorită înfăţisării sale înspăimântătoare. Barbă Neagră formează o alianţă cu mai mulţi piraţi, prădând portul Charleston din Carolina de Sud. După ce îngrozeşte mările o bună bucată de vreme, este în cele din urmă ucis într-o bătălie pe care o poartă cu guvernatorul Virginiei, Alexander Spotswood.
Isteţ şi calculat, Teach s-a folosit mai degrabă de imaginea sa diavolească decât de forţă pentru a-i determina pe oameni să se supună voinţei şi ambiţiilor sale. Contrar viziunii moderne a piratului tiran, a comandat vasele cu acordul echipajelor şi nu avem dovezi cum că i-ar fi mutilat sau ucis cu sânge rece pe captivi. După moartea sa devine un veritabil erou romantic, sursă de inspiraţie pentru multe opere de artă. Se crede că ar fi trăit în jur de 35-40 de ani şi că s-ar fi născut undeva pe la 1680, în Bristol, Anglia, pe vremea aceea unul dintre cele mai mari oraşe. Este foarte posibil să fi provenit dintr-o familie înstărită, ţinând cont că asupra sa s-a găsit o scrisoare adresată lui de către Tobias Knight, secretarul şi judecătorul suprem al Carolinei. În calitate de corsar în războiul reginei Anna s-a remarcat printr-un curaj şi o vitejie neasemuite.
Cu o bogată istorie colonială şi comercială, Indiile de Vest constituiau peisajul potrivit pentru multe dintre incidentele maritime ale secolelor XVII-XVIII. Piratul Henry Jennings se decide astfel să transforme insula nelocuită New Providence în bază de operaţiuni, pentru că putea adăposti lejer sute de corăbii şi era destul de inaccesibilă navelor marinei regale. Teach a fost unul dintre cei care au profitat de beneficiile insulei. Probabil la scurt timp după semnarea Tratatului de la Utrecht se mută acolo din Jamaica, iar alături de mulţi corsari o ia pe calea pirateriei. Cam în 1716 se împrieteneşte cu Benjamin Hornigold. Împreună capturează o corabie încărcată cu făină care porneşte din Havana, iar la scurt timp o goeletă cu 100 de butoaie de vin din Bermuda. După aceea opresc o navă care călătorea de la Madeira spre Charleston. Pe Teach îl regăsim descris în documente ca un om dintr-o bucată, care ştie să-şi domine echipajul. Deja are la dispoziţie 6 goelete. Teach preia apoi comanda corabiei lui Stede Bonnet, cu care mai izbuteşte să prade nave comerciale care vin din Dublin sau Philadelphia. Prin 1717 Hornigold renunţă la vechea meserie şi primeşte iertare de la rege.
Pe 28 noiembrie corăbiile lui Teach atacă o navă comercială franceză pe lângă coasta Saint Vincent. Este vorba despre La Concorde din Saint-Malo, o corabie care transporta sclavi. Teach o converteşte imediat în Queen Anne’s Revenge, ba chiar îi recruteaza pe unii dintre sclavi. Primul atac întreprins cu noua sa achiziţie este îndreptat împotriva vasului Great Allen, pe care îl secătuieşte de încărcătură şi îl arde, aşa cum procedează cu multe altele. În acest moment, conform Boston News Letter care descrie incidentul, Teach are sub comanda sac el puţin 150 de oameni. Pe 5 decembrie ia cu asalt vasul Margaret, lângă insula Crabului. Bostock, căpitanul navei prădate, raportează isprava guvernatorului Walter Hamilton şi este primul care vorbeşte despre înfăţisarea temutului pirat, pe care îl numeşte cu porecla care va face istorie.
Descrierile mai târzii menţionează faptul că Teach îşi împletea barba în codiţe mici, uneori şi cu panglici colorate. O figură pe care imaginaţia n-o poate reprezenta decât ca o idee a furiei iadului…Teach se pare că a înţeles valoarea aparenţelor şi capacitatea lor de a produce cele mai groaznice frici. Piratul era înalt, cu umerii laţi. Purta cizme până la genunchi şi veşminte negre, precum şi o pălărie mare sau uneori o haină lungă de catifea strălucitoare. Era în permanenţă ticsit cu pistoale. În ciuda apariţiei extrem de fioroase însă, nu era un adept al torturii şi omorurilor.
Cel mai de temut
În mai 1718, la apogeul puterii sale, Teach se autointitulează comandor. Mai pe la finele lunii mica sa flotă blochează portul din Chaleston. Toate vasele care intră in port sunt oprite. Cel puţin 9 goelete comerciale sunt golite de bunuri. O astfel de corabie este Crowley, care se îndreaptă spre Londra cu un grup de cetăţeni de seamă printer care Samuel Wragg, membru al consiliului provinciei Carolinei. Teach le dă de ştire pasagerilor că echipajul său are nevoie de medicamente, în caz contrar execută totţi prizonierii şi le trimite capetele guvernatorului. Wragg cade de acord, dar piraţii trimişi să se ocupe de transport întârzie pe drum, ocupaţi mai mult cu băutura. Barbă Neagră provoacă o panică teribilă în oraş, dar eliberează prizonierii. La Charleston Teach află despre o dispoziţie de a curăţa zona Indiilor de Vest de piraţi. Îşi conduce flota în golful Beaufort, cu intenţia de a carena corăbiile, dar Queen Anne’s Revenge se împotmoleşte într-un banc de nisip, suferind pagube ireparabile. Teach află la un moment dat de oferta unei amnistii, dar ca să fie sigur, îl foloseşte pe Bonnet, comandantul navei Revenge, pe care îl trimite la guvernatorul Charles Eden. Bonnet primeşte într-adevăr amnisitia, dar când se întoarce după corabie, constată cu stupoare că Teach l-a trădat şi i-a jefuit-o. Dornic de răzbunare, revine la actele piratereşti, dar nu îi dă de urmă lui Barbă Neagră, ba mai mult, este prins şi executat.
Piratul obţine şi el amnistia şi se stabileşte în Bath, primind permisiunea de a navuga la St. Thomas pentru a-şi găsi de lucru. Devine corsar pe goeleta rămasă, pe care o redenumeşte Adventure. Nu rezistă prea mult în această ipostază, la sfârşitul lui august 1718 revenind deja la vechile obiceiuri. Guvernatorul Pennsylvaniei emite un madat de arestare pe numele lui, dar Teach activa la o distanţă considerabilă, în golful Delaware, prin intermediul a două ambarcaţiuni franceze. Teach se retrage în golful Ocracoke, locul perfect din care putea urmări corăbiile care traversau apele Carolinei. Acolo il zăreşte pe Charles Vane, alt pirat englez, care nu este urmărit numai de autoritaţi, ci şi de mai vechiul prieten al lui Teach, Hornigold.
Vestea reuniunii piratereşti îl îngrijorează pe guvernatorul Pennsylvaniei atât de mult încât trimite 2 goelete în urmărirea proscrişilor, dar campania eşuează. La fel de îngrijorat de ascensiunea nelegiuiţilor este şi guvernatorul Virginiei, Alexander Spotswood, care în plus nu avea niciun fel de încredere în capacitatea Carolinei de Nord de a controla piraţii. Acesta emite o proclamaţie care solicită tuturor să se predea în faţa autoritaţilor. Cum nu are însă dreptul de a judeca piraţii pentru că se află în afara sferei sale de jurisdicţie, se foloseşte de subterfugii pentru a intra în legatură cu William Howard, fostul maistru timonier de pe Queen Anne’s Revenge, de la care scoate informaţii preţioase. Crown colony ar fi beneficiat de pe urma capturii infamului pirate. Locotenentul Robert Maynard are permisiunea de a se apropia de oraşul Bath pe mare, în vreme ce alte trupe călătoresc pe uscat. Întreaga operaţiune este finanţată de Spotswood. Piraţii sunt descoperiţi în cele din urmă în golful Ocracoke, în seara zilei de 21 noiembrie. Oricum Teach pierduse mult din echipaj, iar Israel Hands, comandantul de pe Adventure, era în Bath. Goeletele lui Maynard intră prin canal, dar este atacat de Adventure.
Maynard îşi pierde o treime din oameni. Corabia intră însă într-un banc de nisip, cel mai probabil pentru că şi-ar fi pierdut scota de foc. Nici Jance sau Ranger, galerele lui Maynard, nu o duceau prea bine, toată bătălia rezumându-se ulterior la o cursă a readucerii corăbiilor pe linia de plutire. Tactica locotenentului de a-şi ascunde marinarii sub punte se pare ca a funcţionat, pentru că piraţii lui Teach sunt aruncaţi într-o confuzie general, în care în ciuda luptei cu o determinare ieşită din comun, şi Barbă Neagră este perdant. Corpul îl înghite golful, iar capul său ajunge pe bompresul goeletei lui maynard, ca să-şi poată primi recompensa.
Sfârşitul erei de aur a pirateriei a adus cu sine numeroase exploatări ale istoriei lui Barbă Neagră, mitizat în folclor, cărţi sau filme. Cea mai completă relatare despre viaţa sa o regăsim la Charles Johnson, în Istoria Generală a Jafurilor şi Crimelor celor mai Faimoşi Piraţi, publicată în 1724, dar autorul este la rndul său un personaj destul de obscur şi incert. În pofida faimei sale de necontestat, Edward Teach nu a fost însă cel mai de success pirate. Henry Every s-a retras bogat din piraterie, iar Bartholomew Roberts a capturat o pradă de cinci ori mai mare. Nu s-a găsit nicio comoară aparţinând lui Barbă Neagră, deşi zvonurile abundă. Oricum practica îngropării aurului este mai mult o ficţiune scriitoricească. Singurul pirat care într-adevăr a făcut acest lucru este William Kidd. În legătură cu Teach s-au ţesut varii poveşti despre fantoma sa. Se mai zăresc uneori nişte lumini caudate pe mare, despre care se spune că vin de la piratul care încă îşi mai caută capul, pentru că nici diavolul nu-l mai recunoaşte…Unii dintre membrii echipajului care au supravieţuit povesteau de altfel că tot zăreau un om în plus pe corabie, care tot apărea şi dispărea, despre care credeau că ar fi necuratul.
Aşa cum o dovedesc şi secretele relevate de pe Queen Anne’s Revenge, Barbă Neagră avea nişte metode mai neortodoxe de a înfricosa inamicii. S-au descoperit tot felul de dispozitive şi muniţie, de pildă ghiulele duble legate cu lanţuri sau pungile de pânză umplute cu plumb, ţepuşe şi sticlă folosite tot ca încărcătură pentru tunuri. Avem aici cu siguranţă un personaj care va mai pluti multă vreme pe valul poveştilor şi legendelor…Barbă Neagră…cel mai temut pirat din istorie.
