Apostolii Epocii de Aur  Nicolae Pleşiţă, securistul care a adus terorismul în România jpeg

Apostolii Epocii de Aur. Nicolae Pleşiţă, securistul care a adus terorismul în România

📁 Comunismul in România
Autor: Laurenţiu Ungureanu; Radu Eremia

I-a adus pe partizanii anticomunişti din munţi în faţa plutonului de execuţie. A finanţat cu peste 1 milion de dolari acte de terorism, coordonate de celebrul Carlos Şacalul. A plănuit atentate cu bombă împotriva românilor din exil şi a pus la cale explozia sediului Radio Europa Liberă din München! În legătură cu trecutul său, generalul de Securitate Nicolae Pleşiţă a avut un singur regret:că n-a reuşit să-i omoare pe toţi.

22 aprilie 1980, Bucureşti. Nicolae Pleşiţă, general de Securitate cu peste 30 de ani de experienţă, fost prim-adjunct al ministrului de Interne, e numit şef al Centrului de Informaţii Externe (CIE) al Securităţii şi, din nou, adjunct al ministrului de Interne. Are o sarcină clară:reorganizarea serviciului de informaţii externe după dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa din 28 iulie 1978 – una dintre cele mai puternice lovituri pe care sistemul ceauşist monolit le primise chiar din interior. Între momentul defectării fostului confident al cuplului dictatorial şi numirea lui Pleşiţă la conducerea CIE trecuseră aproape doi ani, iar aparatul fusese curăţat de orice potenţial parazit, orice infiltrat cu interese antinaţionale, anticomuniste, anticeauşiste.

„Băi, Pleşiţă, ştiu că-ţi place la Băneasa“

 De fapt, însuşi Pleşiţă fusese, în acest timp, în dizgraţia inoperantă a dictatorului. Era un simplu comandant al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de la Băneasa. Însă trecutul său glorios în aparatul represiv învinsese suspiciunile nedrepte ale lui Ceauşescu. Nicolae Pleşiţă, securist reformator, preia postul de comandă al tentaculelor comuniste internaţionale. Se pare că bărbatul ar fi fost ademenit de Nicolae Ceauşescu la CIE cu exact aceste cuvinte:„În 1980, la doi ani şi jumătate (sic!) după ce Pacepa a trădat, m-am trezit chemat. «Băi, Pleşiţă, eu ştiu că-ţi place la Băneasa:lini-şte-linişte, aer-aer, autonomie-autonomie, pădure-pădure, bă!»“, susţine Pleşiţă în volumul semnat de Viorel Patrichi „Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă“.

De-acum, bărbatul are o responsabilitate fundamentală în logica represiunii ceauşiste:coordonarea activităţilor de intimidare sau suprimare a criticilor regimului din străinătate. Pentru astfel de afaceri murdare, Pleşiţă ştie pe cine se poate bizui:Ilich Ramírez Sánchez, alias Carlos Şacalul, unul dintre cei mai vânaţi terorişti ai momentului. Teroristul era deja în relaţii de prietenie cu statul român – Securitatea voia să-l folosească pentru eliminarea defectorului Ion Mihai Pacepa. Generalul Pleşiţă e însă determinat să abandoneze această idee. E prea riscant aşa.

Potrivit lui Pleşiţă, Mossad-ul ajunsese foarte aproape de Carlos şi-ar fi putut lega România de finanţările teroristului. Nu că n-ar fi fost adevărat, dar Ceauşescu se speriase de impactul internaţional al unor dezvăluiri şi ordonase CIE să întrerupă orice legături cu asasinul în ceea ce priveşte eliminarea lui Pacepa. Diplomatul Mircea Răceanu, şeful biroului american din Ministerul de Externe al României din acei ani, are însă altă variantă. Se pare că în octombrie 1980, în timpul unei vizite la Bucureşti, adjunctul secretarului de stat Robert Berry, l-ar fi avertizat pe Ştefan Andrei, ministrul de Externe al României, că SUA ştiau că România plătise un comando arab condus de Carlos Şacalul să-l lichideze pe Pacepa. Drept urmare, americanul i-ar fi cerut lui Andrei să transmită acest mesaj direct la Cabinetul I, susţine Răceanu în volumul „Infern 89“. Misiunea e anulată deşi în conturile lui Carlos Şacalul intraseră deja 400.000 de dolari, după cum arată jurnalistul John Follain în „Jackal:The Complete Story of the Legendary Terrorist Carlos the Jackal“.

Şacalul împotriva Europei libere

Deşi afacerea Pacepa îl exclude pe Carlos din ecuaţie, Pleşiţă nu renunţă la relaţia cu teroristul internaţional. În perioada august 1980-ianuarie 1981, legendarul asasin de origine venezueleană vine de cel puţin nouă ori în România. Se întâlneşte în repetate rânduri cu Pleşiţă şi primeşte de la CIE o cantitate impresionantă de armament şi explozibil (pistoale, amortizoare, lansatoare de grenade, proiectile, focoase, dispozitive explozive special preparate – de exemplu, sub formă de cărţi), 64 de paşapoarte şi 39 de permise de conducere englezeşti, austriece, braziliene, elveţiene, franţuzeşti, italieneşti, vest-germane şi un paşaport israelian. Magdalena Kopp, antemergătoarea şi amanta Şacalului, spunea că documentele sunt „perfecte“. Aceasta era, de fapt, pregătirea pentru o misiune istorică:eliminarea jurnaliştilor de la Radio Europa Liberă. Planul lui Pleşiţă era fără cusur:generalul construise chiar şi o acoperire legală:la 18 august 1980 (n.r. – data la care teroristul vine pentru prima dată în România), CIE adoptase un plan de măsuri care viza „întreprinderea de măsuri speciale în scopul paralizării activităţii obiectivului «EUROPA LIBERĂ» şi al neutralizării unor angajaţi, prin avarierea şi distrugerea unor clădiri şi instalaţii ale postului, a locuinţelor şi mijloacelor de transport personale, precum şi prin producerea de vătămări corporale asupra celor mai activi angajaţi şi colaboratori ai «EUROPEI LIBERE»“, arată Liviu Tofan în volumul „Şacalul Securităţii“.

România a finanţat terorismul cu 1 milion de dolari

Acordul criminal dintre statul român, reprezentat de generalul Nicolae Pleşiţă, şi teroristul internaţional Carlos Şacalul, reprezentat de el însuşi, fusese perfectat la Bucureşti, unde securiştii făceau dovada tradiţionalei ospitalităţi româneşti. Pentru Magdalena Kopp şi iubitul ei terorist se întindeau mese discrete, dar îmbelşugate – când era necesar, se tăia chiar şi un porc în curtea casei de oaspeţi a CIE din Băneasa, care-i găzduia pe cei doi, povesteşte Kopp în memoriile sale, preluate de Liviu Tofan. Mai mult, ca totul să fie bine, CIE le deschisese teroriştilor şi un cont bancar – numărul 47.11.210.350.2 – la Banca Română de Comerţ Exterior. Nota de plată:un milion de dolari. Cu atât finanţase România, la începutul anilor ’80, terorismul internaţional.

3 bombe, 2 zile, nicio victimă

Înarmat şi acoperit de ofiţerii de la Bucureşti, Şacalul trece la acţiune. La 3 februarie 1981, disidentul Paul Goma primeşte la Paris un colet-capcană cu bombă. „Bărbosul“ e însă circumspect şi nu deschide pachetul. Prudenţa inspirată îi salvează viaţa. Pentru dezamorsarea bombei e chemat Serviciul de Deminare al Direcţiei de Supraveghere Teritorială (DST), adică serviciile franceze. În timpul dezamorsării, şeful acestui serviciu e rănit.

În aceeaşi zi, Nicolae Penescu, fost ministru al Internelor în Guvernul Constantin Sănătescu şi figură cunoscută a emigraţiei române, primeşte la locuinţa sa din Paris un pachet al cărui conţinut declarat era o carte:„Memoriile lui Nikita Hruşciov“ în limba spaniolă. În realitate, pachetul e o încărcătură explozivă, trimisă de Carlos Şacalul la cerinţa lui Nicolae Pleşiţă, Explozia îl răneşte grav pe Nicolae Penescu la gât, piept, faţă şi mâini. După câteva luni de spitalizare, fostul ţărănist moare din cauza unor probleme respiratorii (după alte surse, în urma unei crize cardiace). Ultimul colet trimis unui membru al emigraţiei române, la 4 februarie 1981, e destinat lui Şerban Orescu, preşedintele Cercului Democrat al Românilor din Germania, colaborator şi viitor angajat la Secţia Română a postului Radio Europa liberă. Coletul explodează şi-l răneşte pe bărbat. Dar asta nu e tot.

Atacul de la München

17 zile mai târziu, la 21 februarie 1981, are loc apogeul acţiunilor teroriste ale lui Carlos împotriva românilor:o bombă aruncă în aer departamentul cehoslovac al Europei libere de la München. Ţinta era redacţia română, dar teroriştii calculaseră greşit poziţionarea românilor în clădire. Oricum, trei persoane sunt rănite, explozia provocând orbirea uneia dintre ele. Întrebat în ianuarie 2004, într-o emisiune la OTV, pe cine voia să omoare CIE atunci, Pleşiţă a dat un răspuns care l-a lăsat fără cuvinte pe moderatorul locvace. „Pe toţi. Erau în câmpul meu de luptă. Nu cred cai verzi pe pereţi. Erau agenţi CIA [...] Îmi pare rău că nu am reuşit să-i omorâm pe toţi“, declara fostul general de Securitate.

 Continuarea articolului pe Adevărul.ro