Autor 13320 vizualizări


După ce despre regele care i-a lăsat ţara în mână lui Antonescu s-a spus că este unul autoritar şi nu un dictator, părerile despre Mareşal s-au nuanţat şi ele, fără ca tactica şi acţiunile sale din timpul războiului să înceteze a fi supuse analizelor drastice. Iată câteva caracterizări din epocă.

Pamfil Şeicaru:
„Sub regimul Mareşalului Antonescu, hoţia şi jaful au fost înfrânate“

„La 6 septembrie 1940, în momentul când omul providenţial, Mareşalul Antonescu, lua în mâini destinele României, pe al cărui tron se urca tânărul nostru rege Mihai I, ţara se părea cu hotarele sfâşiate, neîncrederea, teama, descurajarea străbăteau sufletele tuturor şi toţi ne întrebam ce altă nenorocire vor aduce zilele următoare. Cu mulţimea refugiaţilor tălăzuindu-se pe drumuri, cu autorităţile evacuate, cu ştiri îngrijorătoare venite din locurile pierdute, populaţia şi pământul ţării era imaginea unui stat trăindu-şi ultimele zile.  [...]

Sub regimul Mareşalului Antonescu, hoţia şi jaful au fost înfrânate, hărnicia şi cinstea s-au răspândit. În finanţele ţării s-a pus ordine, într-atât încât am avut excedente, tocmai când de aşteptat ar fi fost să nu le avem. Cheltuielile inutile au fost suprimate şi mareşalul a fost primul care a dat exemplul, punând la dispoziţia ţării fondurile ce-i erau atribuite.

Ca armata să poată spune pe câmpul de luptă ceea ce spune acum, ea a trebuit reorganizată, reînarmată şi reinstruită. Totul s-a făcut sub supravegherea Mareşalului, care şi-a găsit, în apropierea armatei, vechea şi nobila sa pasiune de militar. Iar când războiul a izbucnit şi Mareşalul a dat soldaţilor ordinul să treacă Prutul, acest ordin nu a fost un act simbolic, ci unul efectiv, fiindcă însuşi Mareşalul, aflat pe front, şi-a condus armatele peste Prut. [...]

Cei doi ani de regim ai Mareşalului Antonescu apar ca ani de renaştere a naţiunii. În plin război şi în plină ridicare, intrăm în al treilea an al noii noastre istorii. Intrăm cu credinţa în viitorul nostru şi cu credinţa în misiunea istorică a Mareşalului Antonescu, sub a cărui conducere ţara şi-a regăsit sufletul“.

Fragmente din Pamfil Şeicaru, „Misiunea istorică a Mareşalului Antonescu“, articol publicat în „Curentul“, 7 septembrie 1942

Gh. Jurgea-Negrileşti:
„Din toată persoana lui emana ceva impunător“

„Inspectam şantierul care îmi era foarte cunoscut, când deodată m-am pomenit cu un bărbat care se uita cum dintr-un camion se descărca uşa blindată de la adăpost. Fiind cu spatele la mine, nu l-am recunoscut, dar după obicei am început să-i studiez îmbrăcămintea, care era cu totul neobişnuită.

Avea cizme de călărie din viţel, de culoare deschisă, care, după croială şi fason, trădau Anglia. Asemenea cizme se lustruiesc cu os de miel – şi după aspectul lor proprietarul avea un valet sau o ordonanţă care se pricepea. Nici pantalonii nu erau de la noi. Erau nişte splendizi «breeches» bej, inegalabili.

După cum numai Madridul ştie să facă chiloţi de toreadori, tot aşa numai Anglia cunoaşte secretul acestor pantaloni. Mai menţionez o cămaşă albă imaculată, fără cravată, peste care avea un fel de jiletcă din antilopă cu nasturi de corn cum am văzut, când s-a întors cu faţa. Cred că jiletca era de la Viena, fiind din cele purtate de grofi, când stau la ţară. Antonescu fusese cândva ataşat la Londra. Ştiam asta, dar nu mă aşteptam să fi prins rafinamentul britanic atât de bine.
Deodată m-a observat. Un inginer de la Fichet, uzina care făcuse uşa, m-a întrebat pe unde trebuie introdusă. Antonescu m-a măsurat cu o privire militară, din aceea care verifică dacă călcâiul de la bocanc a fost lustruit.

-Cine eşti dumneata?
-Sunt de la întreprinderea Ioanovici.
Era stăpânit de o mânie pe care nu mi-o puteam explica. Păcat, pentru că altfel avea trăsături regulate, chiar nobile, iar din toată persoana lui emana ceva ­impunător“.

Fragment din Gh. Jurgea-Negrileşti, „Troica amintirilor sub patru regi“, Editura „Cartea Românească“, Bucureşti, 2002.

Mai citeşte:

A fost Ion Antonescu un erou? I

A fost Ion Antonescu un erou? II

A fost Ion Antonescu un erou? III

A fost Ion Antonescu un erou? V

A fost Ion Antonescu un erou? VI

A fost Ion Antonescu un erou? VII

A fost Ion Antonescu un erou? VIII