Autor 846 vizualizări


Aşa cum istoria naţională, a noastră, dar şi a altor neamuri, a fost periodic scrisă şi rescrisă pentru a servi drept vehicul propagandistic corespunzător decorului politic dintr-o perioadă anume, tot aşa filmul istoric a reflectat nu adevărul, realitatea unei epoci trecute, ci acea traducere a trecutului acceptată în momentul realizării lui şi menită a transmite ceva anume spectatorilor.

Dorobanţii din "Independenţa României" (1912) sau "Ecaterina Teodoroiu" (1921) mor în poziţii declamative şi eroic-ostentative, tot aşa cum Burebista (din 1980, interpretat de George Constantin), "Mihai Viteazul" (din 1970, interpretat de Amza Pellea şi din 1977, interpretat de Victor Rebengiuc), "Ştefan cel Mare" (din 1974, interpretat de Gheorghe Cozorici), Dimitrie Cantemir (din 1975, interpretat de Alexandru Repan) din filmele omonime ale lui Gheorghe Vitanidis, Sergiu Nicolaescu, Constantin Vaeni sau Mircea Drăgan gândesc şi se exprimă în parametrii şi sintagmele unui activist al PCR, absolvent al Academiei politice "Ştefan Gheorghiu".

"Tudor Vladimirescu" (r. Lucian Bratu) a fost înfăţişat în 1962 publicului românesc sub virila carismă a lui Emanoil Petruţ, dar având profilul unui precursor (cu stagiu în armata rusă) al luptei norodului împotriva fanarioţilor şi boierilor lacomi, egoişti şi trădători, scrie Ziarul Financiar.