Autor 1314 vizualizări


Titluri incitante: „Activităţile informative în secolul XXI”;„Spionajul:trecut, prezent, viitor”;„Viitorul informaţiilor. Provocări în secolul XXI;„Revoluţie în afacerile de informaţii”;„Are spionajul un viitor în secolul XXI”;„Cum schimbă tehnologia viitorul informaţiilor” . În ultimă instanţă volumele care poartă aceste titluri, să o recunoaştem, incitante, au drept scop dezbaterea unor probleme care privesc nu numai viitorul activităţilor informative, acţiunile de spionaj, ci şi aspecte din cele mai nevralgice ale evoluţiei societăţii în mileniu XXI.

În cele mai multe din aceste volume se demonstrează faptul că confruntarea dintre serviciile de informaţii din Vest şi cele ale Uniunii sovietice şi ale sateliţilor săi au fost înlocuită cu o „pletoră” de probleme şi ameninţări la nivel global. Unele din aceste probleme sunt pe termen scurt, fiind foarte actuale, spre exemplu terorismul. Altele, au termen de durată, perspectivă, referitoare mai ales la resursele naturale. Cele mai multe dintre ele au o cuprindere globală. Sunt propuse o serie de scenarii. 

Un punct de cotitură şi în domeniul activităţilor informative l-au constituit atentatele din septembrie 2001, care au marcat o adevărată „revoluţie” în activităţile informative, determinând o „reformă” în domeniul lor, atât pe planul tehnologiei, cât şi al „culturii de informaţii”.

Scopul acestor demersuri este identificarea „dilemelor” care au apărut în domeniul activităţilor informative, ceea ce va  determina „o nouă paradigmă” a sa, proces aflat în curs.

          Dezbateri intense

În 2014, „World Future Society” a organizat o dezbatere pe problemele „Viitorului spionajului”. Între altele s-a subliniat că o condiţie a acestor dezbateri este o mai largă declasificare a informaţiilor, care nu pot rămâne „secrete pentru totdeauna”. Una din concluzii a fost aceea că factorul uman tinde să fie înlocuit (de fapt, completat) de cel tehnologic, reprezentat, spre exemplu de drone.

S-a acordat atenţie problemelor legate de „supravegherea internă” cu implicaţiile lor pe plan legal şi etic.

În fine, rezolvarea unora din aceste probleme este condiţionată de „epurarea” serviciilor de informaţii, identificarea şi neutralizarea „trădătorilor”, spionilor din rândurile lor.

Unul din cei mai importanţi în domeniul spionajului militar, Jack Murphy,  subliniază faptul că tehnologia „influenţează în mod substanţial viitorul spionajului”.

HUMINT sau SIGINT ?

O discuţie aprinsă se poartă în jurul problemelor legate de confruntarea metodelor folosite de serviciile de informaţii în mod preponderent. În vreme ce, mai ales în timpul Războiului Rece, cele sovietice au acordat atenţie celor presupuse de „HUMINT”  care prevăd preponderenţa factorului uman, serviciile vestice, mai ales cele din Statele Unite pun accentul de metodele aparţinând aşa-numitului „SIGINT” („Signals intelligence”), folosirea  în special a procedeelor tehnologice, electronice („communications intelligence”-COMINT)

De fapt, cele două poziţii nu se exclud reciproc, căci tehnologia presupune, în mod implicit, acţiunea factorului uman în ceea ce priveşte stabilirea procedeelor folosite, dar mai ales a interpretării datelor obţinute. În tot cazul „spionul viitorului” trebuie să fie familiarizat cu tehnologia informaţiilor, în special a celor electronice, factorul uman păstrându-şi importanţa sa.

Biometria-„ştiinţa amprentelor” 

Se prevede că unele din metodele folosite până în momentul faţă mai ales de serviciile de contrainformaţii îşi vor păstra utilitatea. O asemenea metodă „tradiţională” care trebuie avută în vedere, după părerea celor mai mulţi specialişti, şi în dezvoltarea viitoare a activităţilor contrainformative este aceea biomterică, care presupune identificarea spionilor pe baza amprentelor digitale, iar, mai nou, pe baza datelor furnizate de analiza ADN.

În ultima vreme,  câştigă tot mai mult teren, în ceea ce priveşte combaterea pericolului terorist, propunerea înfiinţării unei „bănci internaţionale” de date din aceste domenii.

Metadatele-un „puzzle” de informaţii

…sunt de fapt  datele culese în mod sistematic, continuu  din cele mai variate domenii. Unele dintre ele au un caracter discutabil din punct de vedere legal (interceptarea convorbirilor telefonice, a comunicărilor prin e mail etc.), dar cele mai multe, şi nu lipsite de valoare, rezultă din colectarea de informaţii publice din presă, lucrări de diferite categorii cu caracter public, care adesea pot „ascunde” date de mare importanţă dacă pe baza loc este alcătuit un fel de „puzzle”, un „tablou general” al problemelor din diferite domenii, de la cele politice la cele…culturale.  Şi în viitor specialiştii din acest domeniu, o adevărată „armată din umbră” cu o activitate foarte laborioasă, vor continua să joace un rol deosebit mai ales în activitatea serviciilor de contraspionaj, dar şi în „decantarea” unor informaţii, de exemplu în ceea ce priveşte tehnologia”,  greu de obţinut prin alte metode. 

Viitorul spionajului electronic

Cei mai mulţi specialişti consideră că dezvoltarea acestei forme de culegere a datelor a marcat „naşterea unei noi forme de spionaj”, care va juca un rol determinant în viitorul activităţilor informative.

Prin „Cyber espionage” se înţelege culegerea, colectarea de date cu caracter de cele mai multe ori secret, „clasificate”, atât din domeniul personal cât şi al unor instituţii, corporaţii economice sau militare din „spaţiul virtual” al Internetului, prin „spagerea codurilor” („cracking techniques”) sau introducerea unor viruşi, cum sunt cei de tipul „Troieni”, care permit transferul de date  fără acordul titularului site-ului respectiv. O altă practică este legată de introducerea unor viruşi care dezorganizează chiar distrug asemenea site-uri provocând mari daune unor instituţii de interes naţional, cum sunt cele militare sau de la nivelul superior al statelor.

Ritmul alert al evoluţiei în domeniul IT va duce la apariţia de noi „puncte slabe”, ce deschid calea spre ciberspionaj. Specialiştii estimează că numărul dispozitivelor conectate la Internet-de la smartphone-uri la laptopuri – a creşte într-un ritm cu adevărat exponenţial, ceea ce  oferă un „front larg”, la nivel global activităţilor informative.

În tot cazul, este clar că numărul tot mai mare de potenţiale ţinte şi diversitatea sistemelor de operare vor oferi noi oportunităţi specialiştilor în spionaj electronic.

Mike McConnell, fost coordonator al serviciilor de informaţii din SUA, a declarat pentru „New York Times” că volumul datelor „furate” doar într-o singură zi este „este uluitor”.

De asemenea, se apreciază că într-un viitor nu prea îndepărtat rolul aşa-numiţilor„bioengineered spies”, care acţionează în domeniul „tehnologiei telecomunicaţiilor” va creşte în mod semnificativ.

În tot cazul, „spionii viitorului” se vor recruta tot mai mult din rândurile specialiştilor din acest domeniu, iar serviciile de informaţii trebuie să se reprofileze în această perspectivă, după cum susţine  Dave Neal în articolul „CIA se restructurează prin focusarea pe cyber spionaj” („The Inquirer”, martie 2015)

În aceste condiţii, se poate formula întrebarea dacă  spionajul electronic nu constituie  „cea mai importantă armă a secolului al XXI-lea?”, deci a „viitorului spionajului”, la care cei mai avizaţi specialişti sunt tentaţi să formuleze un răspuns pozitiv…

 

Ameninţările spionajului economic

Într-un raport elaborat în octombrie 2011 de cea mai importantă organizaţie de contraspionaj din SUA, „Office of the National Counterintelligence Executive”, se  consideră că „spionajul industrial şi economic realizat de agenţi străini reprezintă o ameninţare semnificativă şi totodată una din ce în ce mai importantă la adresa prosperităţii şi siguranţei naţionale”. 

Într-un articol publicat în revista  „Forerign Affaires” intitulat „The Growth of Economic Espionage:America Is Target Number One”,  Peter Schweizer afirmă că „competiţia economică va înlocui confruntarea militară în afacerile globale” . Într-un interviu acordat publicaţiei „Der Speigel”, Michael Hayden, fostul şef aş agenţiilor CIA şi NSA, consideră că activităţile din domeniul spionajului economic pot deveni o „ameninţare” la adresa comerţului şi chiar a „păcii mondiale”.

„Ciberspaţiul” în care se desfăşoară o mare parte a activităţii comerciale a companiilor, corporaţiilor amplifică aceste ameninţări, permiţând „actorilor rău-intenţionaţi” să fure cu rapiditate cantităţi mari de date, rămânând totodată anonimi şi greu de detectat.

Evoluţia „explozivă” a spionajul digital în domeniul economic, comercial a făcut necesară dezvoltarea de către entităţile din acest domeniu a unor mijloace de protecţie, preocupare care a devenit prioritară. Între altele se are în vedere folosirea „sensorilor biometrici”, în stare să identifice şi să interzică accesarea unor cantităţi de informaţii de către persoane neutorizate.

Statutul şi mijloacele care urmează să fie folosite în viitor de activităţile informative ridică însă o serie de întrebări: 

„O revoluţie în domeniul informaţiilor” ?

…este întrebarea pe care o formulează Andrew N. Liaropoulos, specialist în cadrul „Centrului pentru studiul conflictelor” din Statele Unite. Această transformare care va marca „viitorul spionajului” va face necesară şi o restructurare în activitatea serviciilor de informaţii  care presupune „sporirea gradului de răspundere, de deschidere şi funcţionalitate compatibilă cu normele culturale, tradiţiile şi legislaţia unei societăţi informatizate…Dezvoltarea societăţii post-moderne şi globalizarea va face lumea tot mai complexă, interdependentă, dar şi riscantă”…

Asemenea riscuri îl preocupă şi pe Arthur S.Hulnick în articolul „O nouă epocă a spionajului”, abordând problema în perspectiva raporturilor dintre „Informaţii şi democraţie”:„Beneficiile acţiunilor de spionaj nu au fost niciodată mai mari. Dar la fel de mari sunt şi penalizările pentru nepăsare care pot atrage oprobiul opiniei publice”

Necesitatea cercetării ştiinţifice a domeniului informaţiilor este subliniată de

Tiberiu Tănase în articolul intitulat „Să înţelegem intelligence-ul în secolul XXI”:„Aceste evoluţii vor determina atât provocări cât şi oportunităţi pentru studiul domeniului intelligence, demonstrând că rolul serviciilor de informaţii în politica internaţională a evoluat, iar cercetătorii ar trebui să se adapteze la această evoluţie”. Aceasta face necesară „studiul intelligence-ului ca arie de studii academice”. 

Se modifică natura spionajului ?

Întrebarea se referă la faptul dacă vor apare transformări esenţiale în statutul etic şi legal al activităţilor informative.

Şi această problemă preocupă în momentul de faţă pe specialiştii domeniului, cum o demonstrează titlurile unor volume, de asemenea incitante:„Serviciile moderne de informaţii. Locul lor etica politicii externe”, „Etica spionajului”;„O filozofie repugnantă:etică, spionaj şi acţiuni sub acoperire”;„Legitimitatea spionajului între naţiuni”

Majoritatea definiţiilor spionajului se referă mai ales la conţinutul şi mijloacele cu care se operează în acest domeniu şi mai puţin la  semnificaţiile sale de natură etică:„Activitate constând în culegerea şi transmiterea unor informaţii secrete de stat unei puteri străine”;„Activitate întreprinsă pentru a obţine pe ascuns secrete militare, politice ale unui stat în vederea transmiterii lor unui alt stat”…

Există însă şi alte definiţii care evidenţiază şi acest aspect:„În mod inerent, spionajul este clandestin,  prin definiţie, nedorit şi, în multe cazuri, ilegal şi pedepsit prin lege”.

După alte definiţii, „Spionajul poate fi legal”;„Spionajul nu este o crimă dacă metodele sale sunt legale”. Alte consideraţii sunt mai categorice:„Spionajul este o crimă”.

În ceea ce priveşte statutul legal al spionajului, potrivit legii adoptate în 1917 în Statele Unite, dar adesea modificată, „Spionajul este o crimă atunci când este îndreptat împotriva guvernului federal şi/sau atunci când duce la transmiterea de secrete unui alt stat. Atunci când acest stat este considerat inamic, spionajul este echivalent cu trădarea”.

În acelaşi timp, în „Actul Securităţii Naţionale” (1947) se specifică că „Agenţia Centrală de Investigaţii” (CIA) este autorizată să desfăşoare „activităţi sub acoperire” /deci de spionaj/ atunci când protejează interesul naţional”.

În statutul Serviciului Româna de Informaţii se specifică că această instituţie 

„Se dedică cunoaşterii, prevenirii şi contracarării activităţilor de spionaj pe care servicii de informaţii străine le derulează pe teritoriul naţional împotriva intereselor României şi ale aliaţilor săi”.

În ultimă instanţă, acest „interes naţional”, noţiune care este foarte „elastică”, este cel mai adesea invocat în diferite state ca justificare pentru desfăşurarea de activităţi informative. 

Acest statut destul de ambiguu al spionajului a fost luat în discuţie de diferite instituţii ştiinţifice. Astfel, cu ocazia unei reuniuni  a „International Association for Political Science Students” se arată că „Spionajul este probabil singura activitate clandestină care, în momentul de faţă, este organizată, instituţionalizată chiar la nivel guvernamental pentru a atinge obiective militare, tehnologice sau politice”.

Problema raporturilor dintre „spionaj şi trădare” este dezbătută şi în lucrări ştiinţifice cu acest titlu. Alte lucrări sunt consacrate raporturilor dintre spionaj şi democraţie, mai ales în ceea ce priveşte spionajul intern asupra cetăţenilor propriei ţări („Supraveghere şi spionaj în o societate liberă”;„Spionarea cetăţenilor”) 

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte legislaţia internaţională, s-a subliniat adesea că activităţile de spionaj violează adesea prevederi generale ale drepturilor omului. 

„Convenţia asupra relaţiilor diplomatice” (1961) şi cea referitoare la relaţiile consulare (1963), precum şi articolul 51 din „Statutul ONU” se referă la dreptul misiunilor diplomatice de a-şi proteja secretele activităţii lor, dar consideră că desfăşurarea de activităţi de acest fel pe teritoriul statelor unde sunt acreditate este ilegală. 

Există unele abordări potrivit cărora spionajul este considerat a se inspira dintr-o „Filozofie repugnantă”  contrară spiritul de „fair play”. În acelaşi timp, se subliniază că trebuie să ţină seama de „gravele situaţii internaţionale care există în momentul de faţă” şi vor rămâne probabil şi în viitor. Este vorba mai ales de pericolul real şi acut al terorismului internaţional.

Nu lipsesc nici abordările referitoare la „următoarea sută de ani”. 

Concluzia acestui excurs în bibliografia stadiului actual şi viitor al spionajului împărtăşită de cei mai mulţi cercetători şi practicanţi ai acestei activităţi este că „Spionajul secolului XXI va fi diferit de cel din urmă cu 25 de ani, suferind mai multe modificări decât în cursul celor 2000 de ani de existenţa a sa”

…Iar dacă ar fi să răspundem la întrebările formulate mai sus ar trebui să arătăm că activităţile informative, spionajul nu şi-au modificat în mod esenţial statutul său lor etic şi legal, ci doar mijloacele cu care operează. Aşadar, ca să cităm versul din „Glosa” lui Mihai Eminescu,  „Alte măşti, aceeaşi piesă” 

Previziuni deschise 

Ca să justificăm semnul de întrebare din titlul acestui articol, el se referă nu la incertitudinile legate de viitoarea existenţă a spionajului, la şansele sale de perpetuare, ci la căile, metodele, procedeele concrete pe care le va folosi această activitate care, aşa cum o demonstrează experienţa  recentă,  sunt într-adevăr greu de anticipat. De fapt, activităţile de natură informativă, în cadrul cărora spionajul ocupă un loc important, rămân, aşa cum o demonstrează studii recente, la care ne-am referit mai sus, dar mai ales experienţa concretă recentă, o prezenţă constantă în relaţiile dintre state ca şi între alte entităţi atâta vreme cât acestea sunt dominate de tensiuni, contradicţii, concurenţă, grad redus de transparenţă. De aceea, în acest context istoric, al cărui final nu se întrevede nici în cele mai optimiste pronosticuri, spionajul îşi păstrează caracterul său de rapt şi mistificare, desigur condamnabil, dar explicabil şi chiar justificabil pentru unii din protagoniştii săi.

De fapt, şansa de perpetuare a activităţilor de spionaj se bazează pe posibilităţile sale de supravieţuire şi adaptare pe care le-a demonstrat de-a lungul  unei existenţe milenare.

Desigur, previziuni referitoare la viitorul spionajului pot fi formulate în acest cadru, dar ele rămân totuşi la stadiul de ipoteze deschise pe care viitorul le poate valida, dar şi contrazice, oferind încă surprize mai mult sau mai puţin…plăcute

Bibliogafie selectivă:

-Richard H. Blum. „Surveillance and Espionage in a Free Society”, 1972;

-Andre Gerolymatos,  „Espionage and Treason”,  1986

-Theodore R. Sarbin, ,  Ralph M. Catrney,  ‎Carson Eoyang, „Citizen Espionage:Studies in Trust and Betrayal”, 1994)

-Dr. David L. Perry "Repugnant Philosophy":Ethics, Espionage, and Covert Action, în „Journal of Conflict Studies” (Spring 1995.)

-„Modern Intelligence Services:Have They a Place in Ethical Foreign Policies?”,  în „Conflict Studies Research Centre, (1999) 

-James Stroble „The Ethics of Spying” (2000) 

-Wesley K. Wark (ed.), „Twenty-First Century Intelligence” (2004).

-Mihai Axante, „Cercetare, informaţii SPIONAJ”, Editura Niculescu (2005) 

-Andrew N. Liaropoulos, „A (r)evolution in intelligence affairs”, în „Search of a new paradigm, Research Paper (nr. 100, June 2006)

-George Friedman,   „The Next 100 Years:A Forecast for the 21st”,  2010)

-Raphael Bitton, The Legitimacy of Spying Among Nations, în „American University International Law 

Review” (Vol. 29, 2014)

 -Arthur S. Hulnick „Espionage:Does it Have a Future In The 21st Century?”  (2014) Raphael Bitton, The Legitimacy of Spying Among Nations, în „American University International Law Review” (Vol. 29, 2014)

-Tiberiu Tănase, „Să înţelegem intelligence-ul în secolul XXI”, în „Revista Română de Studii de Intelligence (numărul 9) 

http://www.wfs.org/blogs/randall-mayes/future-espionage

http://www.lowyinterpreter.org/post/2014/04/08/Debating-Snowden-WikiLeaks-and-the-future-of-espionage.aspx