Veteranul de război care a stat închis patru ani într-un lagăr din Siberia: „Îmi doream să ajung acasă, să mănânc mămăligă goală şi să mă satur“
Octavian Ţebrean, acum în vârstă de 93 de ani, este ultimul supraveţuitor al celui de-Al Doilea Război Mondial, din satul sucevean Deia. În luna septembrie 1944, acesta a fost capturat şi trimis într-un lagăr din Siberia, unde a fost pus să muncească pentru un polonic de mâncare. După patru ani de sclavie, Octavian Ţebrean a fost eliberat şi a reuşit sa se întoarcă acasă.
Octavian Ţebrean s-a născut în satul Deia, din judeţul Suceava, la 23 ianuarie 1922. Mama sa a murit pe când 14 ani, iar tatăl s-a prăpădit şi el când acesta era în lagăr. În prezent, Octavian este unicul supraveţuitor din satul Deia al celui de-Al Doilea Război Mondial, restul, patru la număr, s-au stins din viaţă în anii ce-au trecut.
La doar 21 de ani, la 1 aprilie 1943, Octavian a fost înrolat în Armata Română, în unitatea 12 Artilerie, unde a învăţat să tragă cu arma, a făcut instrucţie şi a stat departe de satul lui cel dintre munţi. La nici un an distanţă, în martie 1944, a fost trimis pe front pentru apărarea ţării unde a luptat pentru interesele României până la 23 august 1944, an în care s-a încheiat Armistiţiul între România şi Rusia.
“Eram în retragere, bucuroşi că vom ajunge acasă, însă au venit ruşii, ne-au înconjurat şi ne-au dezarmat, iar apoi ne-au băgat în lagărele create în Iaşi, unde am stat până la sfârşitul lui septembrie ’44. Ne-au încărcat în vagoane, ca pe nişte animale, şi ne-au trimis în Siberia, în lagărele siberiene, unde am fost sclavi timp de patru ani. Drumul spre Rusia a durat 18 zile în care ne topeam de sete că nu ne dădeau apă şi pe deasupra, făceau şi în batjocoră, ne dădeau să mâncăm peşte sărat şi pesmet. Pe lângă cei peste 100 de soldaţi români din vagonul în care eram, călătoreau şi mii de păduchi de straie care ne dădeau mari bătăi de cap şi mâncărimi”, a povestit Octavian Ţebrean.
