Autor 5821 vizualizări


Poporul român crede în legenda că după 1965 a scăpat de dominaţia Moscovei comuniste şi că ţara se îndrepta spre o perioadă de prosperitate şi fericire sub conducerea dictatorului Nicolae Ceauşescu, un adevărat patriot, spaţiul virtual fiind plin cu pagini ce glorifică aşa-zisă epocă a naţional-comunismului. Masele cred în tot felul de legende, indiferent cât de absurde sunt, dovadă stând şi numeroasele religii ce s-au dezvoltat pe parcursul existenţei omenirii. Se mai spune că liderul de la Bucureşti a pus bazele unei industrii performante pentru ca locuitorii ţării să aibă parte de locuri de muncă şi astfel să crească nivelul de trai, bunăstarea şi fericirea întregii populaţii.

Conform ideilor comuniste, industria constructoare de maşini era în centrul atenţiei conducerii de partid şi de stat, o adevărată obsesie politică. Uzine mecanice au apărut peste tot în ţară şi un produs de cea mai mare importanţă era reprezentat de vagoanele necesare căilor ferate şi pentru exportul aducător de valută. Au fost livrate către beneficiarii din ţară şi străinătate în cursul anului 1973 10.999 de unităţi, ceea ce era o cantitate semnificativă pentru o industrie în curs de dezvoltare. Uniunea Sovietică, marele lagăr socialist de dincolo de Prut, avea mari probleme legate de transportul de mărfuri din cauza distanţelor imense şi era un client al industriei româneşti de vagoane.

Au fost luate în cursul anului 1973, 2.350 de vagoane de marfă, ceea ce însemna 21,36% din totalul producţiei. Mai era nevoie şi de mijloace pentru deplasarea minereurilor şi a cărbunelui către marile combinate metalurgice, inclusive către cele din România, uzura fiind rapidă din cauza masei sporite. Au fost solicitate 950 de vagoane din această categorie (8,63%). Marea putere socialistă a achiziţionat 30% din producţia românească de profil, chiar dacă factorii de decizie nu erau mulţumiţi de calitatea mărfurilor româneşti ce aveau de înfruntat condiţiile speciale din vastele spaţii îngheţate. Se impunea introducerea de urgenţă a unei tehnologii prin care să se asigure calirea superioară a roţilor de tren. 

Este evident că industria României socialiste depindea în mare măsură de interesele şi capriciile liderilor de la Kremlin şi Nicolae Ceauşescu se deplasa periodic pentru a negocia noi livrări către suzeranul lagărului comunist. Industria românească nu putea să supravieţuiască fără comenzile venite din partea Uniunii Sovietice, cele care echivalau cu 21,02% din totalul comerţului ţării din Carpaţi.

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 87/1966

Bibliografie minimală

Direcţia Centrală de Statistică, Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1974.
Buga, V., Lumini şi umbre Relaţiile economice româno – sovietice 1965 – 1989, Academia Română, INST, Bucureşti, 2019.
Le Bon, Gustave, Opiniile şi credinţele, Editura Ştiinţifică, Bucureşti1995.
Popovici, Ioan, Mihail Maria, România Geografie economică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.