Vȃnzarea de armament a Germaniei naziste ȋn vreme de rǎzboi
Secolul al XX-lea a fost marcat de ideea alegerii periodice a conducătorilor prin vot popular, sistem ce ar elimina posibilitatea apariţiei unor lideri rămaşi până la uzura completă într-o funcţie de conducere. Principiul a fost bun în teorie, dar în practică s-a demonstrat că aleşii, de orientare democratică sau totalitară, erau extraordinar de slab pregătiţi pentru actul de guvernare.
Există astăzi un interes deosebit pentru studierea Germaniei în epoca Adolf Hitler, fascinaţia fiind determinată de uimitoarele reuşite militare împotriva unor forţe covârşitoare numeric şi tehnic. Orice istoric trebuie să studieze cu răbdare datele existente înainte să emită o concluzie, dar acum se caută senzaţionalul cu orice preţ. Realitatea cu care se confrunta permanent armata germană era una extrem de crudă, armamentul performant fiind în cantităţi insuficiente. Situaţia, mascată iniţial de succesele ameţitoare, era provocată de exporturile masive de arme către aliaţi sau neutri.
A fost o adevărată risipă de tehnică militară. Turcia a primit 72 de avioane FW-190, avioane capabile să doboare bombardiere strategice uriaşe prin dimensiuni. Statul asiatic a mai primit şi 28 de bombardiere He-111, considerate avioane grele după standardele germane ale timpului. Alte 65 au fost folosite de către Spania. Japonia, aliat care n-a vrut să colaboreze eficient cu statul european, a primit 800 de MG 151, guri de foc ce puteau să nimicească un avion de vânătoare din patru lovituri şi un bombardier B-17 din 25.
Au mai fost expediate ȋn Extremul Orient și cinci Me-109, Germania avȃnd deja probleme ȋn 1941 cu controlarea propriului spațiu aerian. Bombardierele britanice reușeau sǎ loveascǎ ținte chiar din Berlin. Aparatele n-au fost echipate și cu armament de bord. Interese financiare și militare au dus la decizia vȃnzǎrii de aparate Me-109 cǎtre Elveția, stat neutru, avioanele fiind practic pierdute pentru cauza Reich-ului. Au plecat peste granițǎ 115 unitǎți, inclusiv 12 din varianta G-6. Iugoslavia a primit 83 de Me-109 pȃnǎ ȋn 1940.
Suedia a comandat și a primit 5.000 de carabine Kar 98k. Pare puțin, dar s-a vǎzut mai tȃrziu cǎ Wehrmacht-ul nu avea suficient armament portativ pentru ȋnzestrarea infanteriei. Altele au ajuns ȋn Portugalia, China și Japonia (20.000 puști ȋn 1937).
Tancul a fost mașina de luptǎ capabilǎ sǎ realizeze manevre ȋn adȃncimea teritoriului inamic și sǎ contribuie la ocuparea unor ȋntregi state. Germania a rǎmas celebrǎ prin termenii de Panzer și Blitzkrieg, dar tehnica blindatǎ a fost mai mult decȃt insuficientǎ pentru formarea tuturor diviziilor ce ar fi trebuit sǎ serveascǎ drept pumn de fier ȋn ofensivele la nivel strategic. Succesele au fost obținute prin folosirea tehnicii perimate din Cehia și a mașinilor capturate. Multe tancuri au fost risipite ȋn rǎzboiul din Spania. Au fost expediate 122 de Panzer I. Au mai fost trimise chiar ȋn timpul rǎzboiului mondial 20 Panzer IV și 10 StuG III. Conducerea de la Madrid ar fi vrut și temutele Panzer VI Tiger, dar era prea mare cerere pe front ca Wermacht-ul sǎ renunțe la aceste instrumente de rǎzboi.
Bulgaria a fost un aliat pasiv al Germaniei și aici armele oferite au fost pierdute ca ȋntr-o gaurǎ neagrǎ. Au fost expediate pȃnǎ ȋn 1941 ca avioane de calitate 10 Me-109 E și 11 Do 17M/P. Au fost necesare și aparate de antrenament și legǎturǎ, alte 44 de unitǎți fiind trimise spre Sofia.
Cantităţi semnificative de tehnică militară au ajuns şi în Uniunea Sovietică, imperiul roşu fiind o perioadă un bun colaborator al Reich-ului. Chiar suspect de amabil prin livrǎrile de materii prime esențiale operațiunilor ofensive. Cinci Me-109 E au fost expediate ȋn 1940 și au fost un excelent material de studiu comparativ cu noile modele de avioane sovietice. Au fost analizate de cǎtre piloții sovietici și aparatele de capturǎ, modelul P-40 american fiind interesant prin puterea de foc. A fost acceptat cu plǎcere ȋn escadrilele de vȃnǎtoare. Flota Reich-ului se afla ȋntr-un sȃngeros duel cu Royal Navy pentru supremația asupra apelor și era dezavantajatǎ complet de insuficiența navelor de suprafațǎ. Conducerea de la Berlin a fost de acord sǎ ofere un crucișǎtor greu marinei sovietice. Existau cinci unitǎți ȋn clasa Admiral Hipper, dar numai trei au fost utilizabile ȋn conflict. Lȕtzow a fost oferit Moscovei și a avut instalate patru tunuri de calibrul 203 mm din cele opt existente ȋn proiect. Au fost suficiente pentru a executa un tir susținut ȋmpotriva trupelor germane.
Nu mai trebuie să mire pe nimeni faptul că Wehrmachtul a fost obligat să utilizeze masiv armamentul capturat de la forţele inamice pentru a menţine înzestrarea trupelor la niveluri acceptabile. Tunurile franceze de calibrul 75 mm strȃnse dupǎ victoria uimitoare din 1940 au fost modernizate și au fost singurele capabile sǎ opreascǎ valurile de blindate sovietice. Armele antitanc germane din ȋnzestrarea infanteriei erau renumite pentru neputințǎ ȋncǎ din timpul confruntǎrilor cu blindatele britanice și franceze. Tunurile sovietice de calibrul 122 mm au fost admirate și utilizate ȋn mǎsura ȋn care existau proiectilele necesare tirului. Lipsurile se simţeau peste tot şi dezastrul a fost inevitabil. Conducătorii nazişti au fost o catastrofă din punct de vedere administrativ şi numai potenţialul industrial deosebit a lungit drumul spre prăbuşirea finală. Au fost trimise ȋn luptǎ și unitǎți ȋnzestrate cu arme produse ȋn precedentul conflict mondial, șansele de supraviețuire fiind extrem de reduse. Nici eficiențǎ combativǎ nu prea exista.
Existǎ multe studii istoriografice ȋn care Germania a fost acuzatǎ de rea-credințǎ ȋn ceea ce privește ȋndeplinirea obligațiilor fațǎ de aliați, inclusiv ȋn ceea ce privește raporturile militare cu Romȃnia pe linie de armament. Berlinul a fost prea sincer ȋn aceste afaceri cu produse speciale și a pierdut. Industria Reich-ului a ȋnceput o producție cu adevǎrat de masǎ din 1943, dar era prea tȃrziu pentru a satisface cererile propriilor trupe și pe cele ale aliaților. Mai existau și doritori de tehnicǎ germanǎ la schimb cu materiale strategice, dar nu existau stocuri pe care hulpavul rǎzboi sǎ le lase disponibile.
