Un american în căutarea “dragonilor” jpeg

Un american în căutarea “dragonilor”

În ciuda faptului că bucăţi mari din teritoriul Chinei şi Mongoliei nu se aflau sub nicio autoritate în anii ’20 ai secolului trecut, cercetătorul Roy Chapman Andrews a îndrăznit să întreprindă acolo o importantă călătorie, în care spera să “vâneze dragoni”. Adică să le dea de urmă primilor dinozauri. Auzise de la chinezi că ar fi existat fosile în deşert.

Pe 28 aprilie 1928, nouă maşini pe care erau arborate şi fluturau steaguri americane se perindă pe zidul chinezesc îndreptându-se spre nord, spre deşertul Gobi. Războaiele şi lipsa jurisdicţiei transformaseră regiunea într-una nesigură, iar expediţia lui Andrews esteoprită în curând de către mai mulţi călăreţi înarmaţi.

Poartă uniforme chinezeşti, iar oamenii lui Andrews îşi pregătesc şi ei armele. Comandantul călăreţilor însă se prezintă drept reprezentant al autorităţilor însărcinat cu misiunea de a apăra expediţia de cercetare şi îi invită pe americani la un ceai, într-un sata aflat la câţiva kilometri. Comandantul prezintă o scrisoare oficială, dar ghidul chinez pe care îl aveau americanii observă imediat că lipseşte un sigiliu valid. Americanii trag un foc în aer şi le ordonă celor care erau de fapt nişte bandiţi să dispară de îndată. Bandiţii cuprinşi de panică o iau la fugă, în timp ce oamenii lui Andrews încearcă să tragă în picioarele cailor. La câteva clipe după aceea, ajung şi în satul unde fuseseră invitaţi, probabil ca să fie luaţi ostatici sau ucişi, şi apasă imediat pe acceleraţie. Este unul din multele episoade de aceste gen din istoria expediţiilor asiatice.

Încă pe când avea 9 ani, în 1893, Roy Chapman Andrews a primit în dar prima armă de la tatăl său, un farmacist în micul oraş Beloit în vestul american. Roy a fost întotdeauna fascinat de viaţa în sălbăticie şi citea cu mare interes despre călătoriile lui Sven Hedin. Când a împlinit 22 de ani, având în bagaj doar o diplomă universitară şi vreo 30de dolari, Andrews a pornit spre New York, unde spera să obţină un loc de muncă la Muzeul de Istorie Naturală (AMNH). Citise deja cu mult entuziasm despre expediţiile pe care muzeul le organiza pe întreg mapamondul.

Directorul muzeului i-a explicat însă prieteneşte că la momentul acela nu mai exista niciun post vacant, dar Andrews nu voia să se dea bătut, aşa că a cerut să I se permită să frece podelele muzeului. Uimit peste măsură, directorul i-a spus că nu se poate ca un tânăr cu diplomă universitară să se preteze la aşa ceva. Andrews i-a răspuns însă că nu era vorba despre orice fel de podele, ci despre unele cu totul speciale şi că îşi va iubi munca dacă îi este oferită o şansă. Un asemenea entuziasm nu putea fi întâmpinat cu rezistenţă, aşa că Andrews a devenit îngrijitor la muzeu, ajutând şi la împăierea animalelor.

Munca sa perseverentă şi pasiunea sa debordantă au determinat conducerea să îl trimită în Japonia şi Asia de Sud pentru a studia balenele, delfinii şimarsuinii.Când SUA au intrat în Primul Război, Andrews şi-ar fi dorit să participe pe frontul vestic în Europa, în schimb a primit însărcinarea de a spiona în China, o ţară care era cu siguranţă aliata puterilor occidentale, dar avea un regim instabil şi era bântuită de războaiele civile.

Sarcina lui Andrews l-a adus până în nord, dincolo de zidul chinezesc şi prin deşertul Gobi, până la îndepărtata capitală a mărginaşei Mongolii, Urga, acolo unde îşi avea reşedinţa un lama budist pe nume Bogdo Gegen, zeul încarnat care domnea pe pământ. Peisajele uscate şi erodate ale Mongoliei îl duceau cu gândul la o întrebare care de altfel îl chinuia de mult. Asemenea multor cercetători ai vremii respective, şi Andrews credea că nord-estul Asiei reprezenta locul de origine a mamiferelor, dar şi chiar leagănul civilizaţiei.

În China, fosilele animale se numeau lung ku, adică oase de dragon, iar studiul lor ţinea de domeniul medicinei. Andrews credea că şi Mongolia ascundea comori fosile, care ar fi putut scoase la iveală dacă cercetătorii ar fi avut curajul să se abată de la drumurile bătătorite de caravane. Prin urmare, după război, Andrews le-a propus celor de la muzeu o serie de expediţii pe o durată de câţiva ani. Propunerea a apărut prin ziare cu titluri precum  SCIENTISTS TO SEEK APE-MAN’S BONES, ceea ce l-a ajutat pe Andrews să-şi facă un renume în State. Cercetătorul a plecat la Peking, care avea să-i devină zonă de tranzit în decursul celor şase expediţii. S-a apucat de lucru învăţând mai întâi mandarina şi apoi încercând să stabiliească tot felul de contacte care să îl ajute în contextul instabilităţii guvernamentale din regiune. În Mongolia de pildă, a primit susţinere din partea omului de afaceri suedez Frans Larson.

Pe 21 martie 1922, cele 75 de cămile ale expediţiei au reuşit în sfârşit să treacă granita cu China şi s-au îndreptat spre nord, cu câteva săptămâini înainte să sosească şi restul expediţiei. Potrivit planului lui Andrews, cămilele erau folositoare pentru căratul proviziilor cercetătorilor, în condiţiile în care aveau de a face cu porţiuni unde nu se construisera drumuri şi deci nu se circulase cu maşina, şi care trebuiau să investigheze arii vaste într-un timp scurt. 

După cinci zile, cercetătorii au descoperit primele fosile de dinozaur undeva în nord-estul Asiei. Nici măcar furtunile de nisip care au distrus corturile şi au imprăştiat echipamentul pe platou nu auputut stăvili entuziasmul. După aceea au descoperit primele coji de ouă care s-au păstrat. De fapt, fragmente de ouă de dinozaur s-au mai găsit în Pirinei, în 1859, doar că atunci nu se ştia ce reprezintă. Lângă ouă se afla o nouă specie de dinozaur, care se pare că ar fi fost pe cale să distrugă cuibul când a fost surprins de o furtună. Dinozaurul a fost botezat oviraptor, hoţul de ouă. Abia după 70 de ani s-a descoperit că de fapt încerca să îşi apere propriul cuib. Cercetătorii au dat inclusiv peste rămăşiţele lui Velociraptor, binecunoscut din Jurassic Park, şi peste fosilele celui mai mare mamifer care a păşit vreodată pe pământ – Indricotherium, un uriaş de 30 de tone şi înalt de 8 metri. “Verigi” lipsă nu s-au descoperit niciodată, ci strămoşi ai mamiferelor, asemănători unor şoareci, care au trăit în acelaşi timp cu dinozaurii.

Pentru a aduce ştiinţa în atenţia publicului şi a atrage fonduri, Andrews a vândut la licitaţie unul dintre ouă, pentru suma de 5000 de dolari. Succesul a avut însă un efect la care cercetătorul nu s-ar fi asteptat. Mongolii şi chinezii îşi făceau deja griji din cauza vesticilor care transportau comori culturale peste graniţe şi acum credeau că şi fosilele valorau o avere. Munca lui Andrews a fost îngreunată de suspiciuni şi controale, iar după ocupaţia sovietică din Mongolia ţara s-a închis de tot pentru el. Complicaţiile războiului civil din China l-au determinat în cele din urmă să revină acasă definitiv, în 1932. În New York, Andrews a ajuns director la Muzeul de Istorie Naturală şi a scris mai multe cărţi despre viata sa aventuroasă. A decedat în 1960, în urma unui atac de cord.

sursa:ALLT OM HISTORIA