Autor 52058 vizualizări


Tronul unui imperiu pentru o femeie:majoritatea romanticilor de pe această listă au făcut gesturile rămase în istorie în fața unor tragedii, a unei boli sau a morții partenerului. Dar regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii nu-și dorea altceva decât să-și petreacă restul vieții cu iubita lui, americanca Wallis Simpson. Însă conform legii britanice, căsătoria celor doi nu era posibilă, iar asupra regelui s-au făcut nenumărate presiuni pentru a renunța la relație.

În schimb, Edward a renunțat la tronul Angliei în decembrie 1936, declarând că „Îmi este imposibil să port povara grea a responsabilității și să îmi îndeplinesc datoriile de Rege așa cum mi-aș dori fără ajutorul și sprijinul femeii pe care o iubesc.”

Regina văduvă

Tânăra regină Victoria s-a căsătorit cu vărul ei german, Albert, în 1840, acesta devenind Prinț Consort. Atunci, regina mărturisea că el „are toate calitățile pe care le pot dori pentru a mă face fericită.” Cuplul regal a avut nouă copii, iar în afara vieții private Albert a fost unul dintre cei mai apropiați și de încredere consilieri ai reginei. Când acesta a murit brusc, în 1861, regina Victoria a fost devastată. A construit pentru el un mare mausoleu și a transformat una din camerele Palatului Windsor într-un altar dedicat soțului ei, în care a păstrat mereu haine noi și apă proaspătă. De asemenea, regina călătorea peste tot însoțită de un uriaș portret al Prințului și păstra lângă pat o imagine a acestuia pentru a se trezi în fiecare dimineață văzându-i chipul. Regina avea să mai trăiască încă 50 de ani după moartea lui Albert și în tot acest timp a ținut doliu în fiecare zi.

Două minuni arhitecturale

Când soția preferată a împăratului Shah Jahan a murit în 1631, după ce a dat naștere celui de-al 14 copil al cuplului, regele a ordonat construirea unui imens mausoleu alb în onoarea sa. Materialele pentru construcția Taj Majalului au fost aduse din toată Asia Centrală, iar grădina a fost decorată cu plante exotice și animale aduse din alte țări. Construcția, terminată în 1653, e considerată în zilele noastră una dintre cele mai frumoase monumente din lume.

După ce se căsătorește cu regele Babilonului, Regele Nabucodonosor al II-lea, în jurul anului 600 î.Hr., regina Amytis începe să sufere din cauza dorului de casă. Ea venea din Media, o zonă montană frumoasă, cu o vegetație foarte bogată, în timp ce Babilonul era situat într-o regiune aridă. Pentru a-i face pe plac soției, Nabucodonosor decide construirea unui complex uimitor de grădini ce aveau să fie cunoscute în istorie ca Grădinile Suspendate din Babilon. Deși mai multe surse descriu frumoasele grădini, devenite una din cele șapte minuni ale Antichității, savanții din zilele noastre nu sunt încă siguri dacă ele au existat sau nu.

Rugămințile Evei Peron către argentinieni

Eva Peron suferea de cancer cervical în fază terminală în momentul în care poziția soțului ei, președintele Juan Peron, a fost pusă în pericol de tensiunile politice din Argentina. Pe 17 octombrie 1971, Prima Doamnă a Argentinei a apărut la balconul Casei Rosada (echivalentul Casei Albe). Era atât de slăbită încât preșdintele a trebuit să o țină de mijloc pentru a putea sta în picioare. I-a acordat soției sale o medalie, spunând că va fi păstrată în amintirea colectivă a poporului ca una din cele mai mare femei din istorie. Apoi a ținut și ea un scurt discurs în fața populației:„Pentru Peron... Niciodată nu voi termina să-mi plătesc datoria, nu până când nu-mi voi da viața pentru a-i mulțumi pentru bunătatea pe care mi-a arătat-o întotdeauna.” În plus, ea i-a rugat pe argentinieni să-i fie loiali soțului ei în absența sa.

Preșdinția lui Juan Peron nu va dura însă prea mult după moartea Evei. Ea moare în iulie 1952, iar soțul ei va pierde în curând puterea.

Ce face un președinte american pentru soția lui

Soția președintelui american William McKinley, Ida, fusese cândva o prezență activă în societatea americană, dar moartea celor două fiice și crizele de epilepsie au făcut ca ea să devină o femeie retrasă și fragilă. După ce cariera politică a soțului ei a înflorit, ea a rămas în umbră, neparticipând la evenimente publice. Dar când McKinley a ajuns președinte, în 1897, nu și-a ascuns soția de ochii publicului. În schimb, ignorând protocolul de la acea vreme, a insistat ca la mesele de stat, soția lui să fie așezată lângă el, pentru a o ajuta în caz că are un atac de epilepsie.

Când președintele a fost împușcat în 1901 (avea să și moară din această cauză), primele – și ultimele – sale gânduri s-au îndreptat către fragila lui soție, Ida. El i-a șoptit secretarului său:„Soția mea...aveți grijă cum îi spuneți.”

 

 

 

 

 

 

Sursa:http://www.smithsonianmag.com