Autor 40566 vizualizări


Au fost carismatici, temuţi de adversarii de pe scena politică şi veneraţi de popor. Unii au dezamagit, însă au rămas pânăla sfârşitul vieţii puncte de referinţă în istoria românilor din secolul al XX-lea. Milioane de oameni au considerat că ei  vor schimba faţa României şi le-au acordat toată încrederea.Acest top este doar orientativ, însă cu siguranţă nimeni nu poate să le nege influenţa.

1. Corneliu Zelea Codreanu.S-a născut la 13 septembrie 1889 cu numele real Corneliu Zielinski Codreanu. A urmat cursurile şcolii primare la Iaşi şi Huşi absolvind apoi liceul militar de la Mănăstirea Dealu. Între 1917 si 1918 a urmat cursurile Şcolii de Infanterie de la Botoşani. Anticomunsist convins aderă în 1919 la gruparea anticomunistă Garda Conştiinţei Naţionale unde se remarcă drept spărgătorul grevei de la Atelierele CFR Nicolina. În 1922 fondează la Iaşi Asociaţia Studenţilor Creştini unde atrage un grup de simpatizanţi cu ajutorul cărora blochează accesul în Universitate ca urmare a deciziei conducerii de a începe anul universitar fără, pe atunci, traditionalului serviciu religios. În 1923 se alatură mişcării Liga Apărării Naţional Creştine formaţiune profund antisemită şi antidemocratică. În 1925 se căsătoreşte cu Ileana Ilinoiu, o modestă fiică de lucrator la căile ferate, o nuntădescrisă si astăzi ca fiind una întalnită numai în basmele cu Făt Frumos la care au participat peste 100.000 de persoane..

În 1927 fondează organizaţia fascistă revoluţionară Legiunea Arhanghelul Mihail(mai tarziu Garda de Fier sau Totul pentru Ţară) pe care reuşeste să o transforme dintr-o organizaţie de cateva persoane într-o adevarată mişcare de mase atingând se pare chiar 1 milion de simpatizanţi. Poveştile despre campania pe care o face în satele din Moldova călare pe un cal alb, unde işi crează aura de salvator trimis pe Pământ de divinitate, manifestaţiile, marşurile pe străzile Bucureştiului pe care le organizează, discursurile înflăcărate din Parlamentul României, succesul pe care organizaţia sa Garda de Fier îl are la alegerile din 1937 fac din Corneliu Zelea Codreanu cel mai carismatic lider politic din istoria României.
2. Nicolae Ceauşescu.Născut la 26 ianuarie 1918 în satul Scorniceşti, judeţul Olt, fiul unei familii de ţărani, pleacă la Bucureşti încă de la vârsta de 12 ani unde se angajează ca ucenic la cizmăria cumnatului său. Aderă la ideile marxist-leniniste în 1932 fiind arestat prima data pentru activităţi comuniste în 1934. Aflat mai mult în arest în perioada ilegalităţii, cu o importanţă destul de redusă în grupurile de comunişti din închisori, îşi incepe adevarata ascensiune politică după 1947 când devine pe rand ministru, membru al Comitetului Central al PMR, membru al Biroului Politic al PMR. Ceauşescu se evidenţiază ca un lider carismatic pe măsură ce aparitiile sale publice devin mai frecvente si pe măsură ce ruptura dintre Bucureşti si Moscova e tot mai vizibilă. Discursul din 21 august 1968 este poate cel mai exaltant si entuziasmant speech al vreunui lider politic român, condamnarea invaziei sovietice din Cehoslovacia fiind gustată din plin de mase. Desi un orator în dese randuri agramat, Ceauşescu prin carisma sa reuşeste să işi caştige simpatia mulţimilor cât şi locul al doilea în topul nostru.

3. Alexandru Averescu.Născut la 9 martie 1859 la Ismail(azi în Ucraina) a fost pe rand general, mareşal, om politic, membru al Academiei Române (1923). Între 1911 si 1913 este numit Şef al Marelui Stat Major poziţie din care coordonează Armata Română în cadrul celui de-al doilea Razboi Balcanic. Îşi câştigă notorietatea în urma victoriilor obţinute în Primul Razboi Mondial unde îi este încredinţată conducerea Armatei a II-a cu care obţine celebrele victorii de la Mărăşeşti şi Oituz. Este însărcinat cu formarea unui Guvern, funcţie la care renunţă destul de repede din cauza eşecului partial de a încheia pacea, formând la 3 aprilie 1918 propria formaţiune politică, Liga Poporului. La începutul anilor ’20 popularitatea de care se bucură datorită victoriilor obţinute în Războiul din care a rezultat Romania Mare, a ajuns la apogeu. Constantin Argetoianu nota în jurnalul său:În sate, oamenii îl vedeau în vis, unii jurau că-l zărise coborându-se dintr-un aeroplan în mijlocul lor, cei care făcuseră războiul povesteau că trăiseră cu el în tranşee. Printre ţărani, numele lui Averescu era pe toate buzele;în el se cristalizau nădejdile, numai de la el se aştepta minunea unui trai lipsit de griji şi de nevoi.Intră într-un conflict perdant cu influentul Ionel Bratianu, conflict care îi va anunţa încet dar sigur sfârşitul carierei politice. Poate îndoielnic ca lider politic dar în mod sigur o certitudine carismatică, mareşalul Averescu merită locul al treilea în topul nostru

4. Take Ionescu.Născut la 13 octombrie 1858 la Ploieşti într-o familie înrudita cu cea a lui Ion Heliade Rădulescu. După ce promovează examenul de Bacalaureat, la doar 17 ani pleacă pentru studii la Paris unde se şi evidenţiază prima dată ca un carismatic (viitor) lider politic. Cu prilejul unui congres îl urmează la tribună pe celebrul general ungur Thurr pe care reuşeşte să îl eclipseze câştigând aclamaţiile şi simpatia selectului public prezent la Congres. Îşi începe cariera politică în Partidul Liberal pe care îl părăseşte însa repede intrând în Partidul Conservator unde va face carieră devenind deputat la doar 26 de ani. Ţine discursuri fulminante atât în Parlamentul României compus atunci din nume sonore ca Nicolae Filipescu, Petre P. Carp sau Alexandru Marghiloman dar şi în faţa mulţimilor pentru care devine Take “gură de aur”. Are o moarte cel puţin ciudată după ce consumă două stridii într-un restaurant din Roma, verdictul medicilor fiind febră tifoida. Pe lângă porecla de “gură de aur” Take Ionescu merită si locul 4 în topul nostru.

5.Ion Iliescu.Născut la 3 martie 1930 la Olteniţa Ion Iliescu şi-a câştigat adevărata notorietate în epoca postcomunistă când s-a remarcat ca un abil şi carismatic om politic. Membru al Partidului Comunist din 1953 unde îşi incepe cariera ca lider al organizaţiei de tineret a PCR. Simţindu-se ameninţat de calităţile politice şi de tinereţea lui Iliescu, Ceauşescu îl marginalizează treptat din 1971, numidu-l pe rând vice-preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş iar apoi preşedinte la CJ Iasi. Se face remarcat ca principalul lider al Revolutiei din 1989, ocazie cu care se naşte şi Ion Iliescu, omul maselor. Cu un discurs foarte apropiat de realităţile societăţii abia ieşite din comunism, Iliescu devine un preferat al mulţimilor, (dincolo de acuzaţiile de neocomunist ale opoziţiei) ale căror aclamaţii le câştigă cu prilejul fiecărui discurs electoral pe care il ţine. Dovada popularităţii sale, câştigate inclusiv de carisma caracteristică, câştigă pe rând alegerile din 1990 şi 1992 dar şi locul 5 în acest top.

""