Top 10: cei mai faimoşi gladiatori

Autor 29146 vizualizări


În Roma antică, gladiatorul era un bărbat (uneori şi femei) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu animale sălbatice spre deliciul audienţei. Gladiatorii aparțineau unei școli de gladiatori conduse de un Lanista (antrenor) roman. Acolo, aceștia învățau scrima;i arta sabiei. Gladiatorii care își redobândeau libertatea se numeau rudiari (în latină rudiarius).

10.Tetraites

Descoperit printr-un graffiti găsit în Pompei în anul 1817, Tetraites a fost cunoscut pentru victoria sa împotriva lui Prudes. Lupta în stilul murmillo, fiind echipat cu un gladius, un scut rectangular, o cască, ocrea (apărători pentru mâini) şi apărători pentru picioare. Extinderea reputaţiei lui a fost înţeleasă abia la sfârştiul secolului al XX-lea, când au fost descoperite, în Franţa şi în Anglia, fragmente ceramice al căror decor prezentau victoriile lui Tetraites.

9 şi 8. Priscus şi Verus

Nu se cunosc foarte multe despre aceşti doi rivali, deşi lupta lor finală a fost relatată într-un poem de laudă scris de Martial. Lupta dintre Priscus şi Verus din secolul I d.Hr.(80 d.Hr.) a fost prima luptă ce a avut loc în faimosul amfiteatru Flavian. După o luptă animată ce s-a desfăşurat câteva ore, ambii gladiatorii au lăsat săbiile jos din respect pentru celălalt. Puplicul a aprobat cu urale decizia, iar împăratul Titus le-a oferit amândurora rudis, o sabie mică din lemn oferită gladiatorilor la retragere. Amândoi au părăsit amfiteatrul ca oameni liberi.

7.Spiculus

Alt gladiator renumit din secolul I d.Hr., este Spiculus, despre care se spune că a fost în relaţii bune cu împăratul Nero. În urma numeroaselor victorii ale lui Spiculus, Nero l-a premiat cu proprietăţi, sclavi şi alte bogăţii, , egale cu cele ale oamenilor care au celebrat triumful”. Când Nero a fost detronat în anul 68 d.Hr., el a poruncit ajutoarelor să-l găsească pe Spiculus, deoarece dorea să fie ucis de mâinile faimosului gladiator, dar Spiculus nu a fost găsit şi Nero s-a sinucis.

6.Marcus Attilius

Deşi era cetăţean roman prin naştere, Attilius a ales să intre într-o şcoală de gladiatori în încercarea de a se absolvii de datoriile împovorâtoare adunate până la acel moment. Prima victorie este în faţa lui Hilarus, un gladiator deţinut de Nero, care avea 13 victorii consecutive. După, îl înfânge pe Raecius Felix, care avea 12 victorii consecutive. Faptele sale au fost narate pe un mozaic şi pe un graffiti, descoperite în 2007.

5. Carpophorus

În timp ce ceilalţi gladiatori din listă sunt consacraţi pentru lupta corp la corp împotriva altor oameni, Carpophorus era un faimos bestiarius. Aceşti gladiatori luptau doar împotriva animalelor sălbatice şi de aceea cariera lor era una scurtă. A luptat la deschiderea amfiteatrului Flavian, Carpophorus a înfânt un urs, un leu şi un leopard într-o singură luptă. În altă luptă, tot în aceaşi zi, a ucis un rinocer cu o suliţă. Se spune că a ucis 20 de animale sălbatice doar în acea zi, determinând publicul şi gladiatorii să-l compare cu Hercule.

4. Crixus

Crixus, un gladiator de origine galică (numele său însemna în galică, , păr cârlionţat). A obţinut numeroase succese în ring şi a fost unul dintre liderii revoltei sclavilor ce a dus la al III-lea război servil, alături de Spartacus. Înainte să fie capturat, Crixus a luptat pentru Alobrogi împotriva romanilor. Crixius şi Spartacus au luptat unul împotriva celuilalt în arenă, Spartacus fiind câştigător, dar refuză să-l ucidă.

În anul 73 î.Hr. izbucneşte revolta scalvilor şi după mai multe victorii împotriva armatei romane, în urma unei dispute cu liderul revoltei (Spartacus dorea ca sclavii să se întoarcă în Galia şi în Balcani, locul de proveninţă al majorităţii sclavilor, în timp ce Crixus voia răzbunare), Crixus şi oamenii săi se despart de principalul grup revoluţionar cu scopul de a distruge Sudul Italiei. Această manevră a distras atenţia armatei romane de la grupul principal, care a avut timp să scape. Legiunile romane îl omoară pe Crixus înainte ca el să-şi ducă la bun sfârşit răzbunarea împotriva oamenilor ce l-au asuprit pentru atâta timp.

3. Flamma

Flamma, un sclav sirian, ce a murit la vârsta de 30 de ani, luptând de 34 de ori, câştigând 21 din aceste lupte, 9 încheindu-se la egalitate, fiind înfrânt doare de 4 ori. El a fost premiat cu rudis de 4 ori, premiu ce îi conferea libertatea şi îi permitea să trăiască normal printre cetăţenii romani, dar Flamma a refuzat rudis-ul de fiecare dată, dorind să lupte în continuare.

2. Commodus

Commodus a fost un împărat căruia îi făcea plăcere să lupte împotriva gladiatoriulor. Narcisist şi egocentrist, Commodus se vedea ca fiind cel mai important om din lume. Se compara cu Hercule, mergând atât de departe încât purta o piele de leopard, la fel cum purta şi eroul grec. Dar în arenă, Commodus a luptat împotriva unor gladiatori care erau înarmaţi cu săbii de lemn şi împotriva unor animale care erau legate sau rănite (se spune că într-o zi ar fi ucis 100 de lei)

Romanii nu-l agreau, victoriile sale erau anticipate şi asta făceau ca spectacolul să lipsească. Mărturie a narcisismului său este suma pe care o solicita pentru fiecare apariţie, 1.000.000 de sesterţi, chiar dacă el nu era niciodată, , invitat” în arenă. Commodus a fost asasinat în 192 d.Hr. şi se crede că acţiunile sale de, , gladiator” reprezintă unul din motivele pentru care cei din cercul său au decis să-l asasineze.

1.Spartacus

De departe, cel mai vestit gladiator din istorie, Spartacus a fost un soldat trac ce a fost capturat şi vândut ca sclav. Lentulus Batiatus din Capua l-a cumpărat cu scopul de a-l transforma în gladiator.

În anul 73 î.Hr., Spartacus convinge 70 de gladiatori, printre care şi Crixus, să se revolte împotriva lui Batiatus. În urma acestei revolte, proprietarul gladiatorilor a sfrârşti omorât, iar gladiatorii s-au refugiat la poalele muntelui Vesuviu. În drumul lor, au eliberat foarte mulţi sclavi, formând o, , armată” mare şi puternică.

Gladiatorii au petrecut iarna anului 72 î.Hr. antrenând sclavii eliberaţi, pregătindu-se pentru ceea ce este cunoscut ca fiind cel de al treilea război servil, adunând 70.000 de combatanţi. Au fost trimise multe legiuni pentru a-l ucide pe Spartacus, dar acestea au fost uşor înfrânte de spiritul de luptă şi experienţa gladiatorilor. În 71 î.Hr., Marcus Licinius Crassus a adunat o armată de 50.000 de soldaţi pentru a înfrânge revolta lui Spartacus. Crassus l-a încolţit pe Spartacus în Sudul Italiei, destabilizând grupul revoluţionarilor şi îl ucide pe Spartacus. 6000 din adepţi lui au fost capturaţi şi crucificaţi pe drumul de la Capua la Roma.

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.