Autor 3037 vizualizări


De câteva decenii, în Europa și nu numai a început să ia amploare un fenomen interesant, care pune într-o lumină nouă perspectiva înțelegerii și a cercetării trecutului: fenomenul de reconstituire istorică sau, așa cum s-a fixat deja în memoria colectivă, acela de reenactment. La momentul actual, diverse activități ce se încadrează în această sferă și vizează Antichitatea au loc la nivel european, începând de la Zidul lui Hadrian din fosta Britanie romană până în stepa sarmatică din nordul Mării Negre, în Ucraina și Rusia actuală. 

În România, fenomenul reconstituirii istorice a perioadei antice a prins contur timid în urmă cu aproximativ 10-12 ani, însă dezvoltarea sa recentă a creat premisele punerii reenactmentului antic românesc pe harta reenactmentului european. 

Act educativ prin excelență, adresat tuturor celor care sunt pasionați de istorie sau de anumite pasaje din trecutul autohton, reconstituirea istorică de calitate încearcă să destrame clișeele care s-au răspândit la nivel de mase; ea se face numai în conformitate cu concluziile venite din zona de specialitate, ținând cont de sursele existente.  Acestea pot fi izvoarele antice (scrierile din epocă, dovezile iconografice precum Columna Traiană, Tropaeum Traiani de la Adamclisi, Arcul lui Constantin sau celelalte statui de daci din fostul For al lui Traian păstrate până azi), vestigiile arheologice descoperite și/sau studiile de cercetare recente, care contabilizează, tipologizează și explică contextele descoperirilor. 

Reconstituire a unei confruntări barbaro-romane. Echipamentele militare ale barbarilor sunt replici după artefacte de sorginte celtică, cele romane sunt specifice legionarilor imperiali. (foto din arhiva Historia Renascita)

Prin definiție, reconstituirea istorică abordează aspecte diverse, unele cu caracter punctual (reconstituirea unor bătălii sau evenimente majore care au marcat evoluția istorică a evenimentelor), altele concentrate pe aspecte mai generale ce definesc cultural spațiul autohton într-o secvență temporală bine definită (civilizația dacică în perioada regalității, Dacia în perioada ocupației romane etc.). Analizând separat, reconstituirea antică poate avea caracter civil, militar și religios. 

Reenactmentul civil

Acest tip se referă la totalitatea activităților de reconstituire experimentală a aspectelor de viață cotidiană din urmă cu 2.000 de ani. Putem vorbi aici, de pildă, despre reconstituirea cu atenție a ținutelor vestimentare specifice categoriilor sociale din acele vremuri, care include replicarea detaliilor cunoscute și respectarea cu cât mai mare fidelitate a materialelor folosite și a manufacturării acestora. 

Tot în această categorie pot fi incluse și propunerile de reconstituire a unor activități și meșteșuguri casnice. Olăritul, de exemplu, se realizează manual sau cu ajutorul roții olarului. Vasele modelate după modelele descoperite (cățuie, vase bicontronice, pocale, ulcioare, carafe, amfore) sunt arse post-uscare după metodele cunoscute ca fiind specifice perioadei, în cuptoare sau gropi de pământ. Țesutul se realizează la războaie verticale, cu greutăți, așa cum erau folosite în Antichitate. Pentru interactivitate se folosesc și mini-războaie, foarte apreciate de copii. Atunci când situația o permite, materia primă folosită este lâna toarsă și colorată cu pigmenți naturali. 

Zonă de ateliere civile în tabăra dacică, la festivalul Ordessos fest, Mioveni, 2019, organizat de asociația Historia Renascita

Fierăritul este o activitate care necesită practică și destulă îndemânare. Majoritatea fierarilor din asociațiile de reenactment au fost autodidacți și au descoperit treptat secretele prelucrării metalelor, a fierului în mod special, și al transformării lor în unelte sau arme cu ajutorul forjelor de mână și al nicovalelor specifice. Tot aici ar putea fi încadrată și tehnica topirii și a turnării, cu precădere fiind vorba de obiecte și piese din bronz cu caracter ornamental. 

Alte ateliere experimentale, care pot avea atât caracter demonstrativ, cât și interactiv în relația cu publicul, sunt cele care abordează pielăritul (confecționarea din piele a diverse artefacte – opinci, curele, tășci ș.a.m.d.), confecționatul cămășilor de zale (spiralarea sârmei, tăierea inelelor și împletirea lor) sau atelierele numismatice, care se ocupă cu baterea de monede folosind matrițe și ponsoane. Ultimele tipuri de ustensile sunt folosite și de meșterii orfevrari care dau viață unei game foarte variate de bijuterii după modele descoperite. 

Este de amintit aici şi atelierul gastronomic. Dacă în privința bucătăriei romane s-au păstrat suficiente rețete (celebre fiind cele ale lui Apicius), în cazul celei dacice, lipsa informațiilor scrise conduce la o zonă experimentală bazată pe speculații de bun-simț, pornind de la cunoașterea ingredientelor de bază folosite în spațiul dacic în urmă cu două milenii. 

Reenactmentul religios

În cadrul evenimentelor de reconstituire istorică are loc de foarte multe ori și punerea în scenă a anumitor ritualuri și ceremonii religioase din perioada antică.  Din nou, dacă în cazul Antichității romane se cunosc suficiente detalii scrise și iconografice în acest sens, în cazul dacilor, speculația are o marjă mai mare, ea realizându-se pornind de la aspectele cunoscute privind panteonul și stratificarea sacerdotală, precum și prin asocieri cu civilizațiile similare cu care lumea dacică a intrat în contact și a avut schimburi de experiență (tracii sudici, celții sau sarmații). 

Sacerdot dac, oficiind un ritual religios, la festivalul Dacfest, ediţia 2019 

Reenactmentul militar

Acesta este, poate, componenta de reconstituire cu cel mai mare impact asupra publicului din România. În cadrul festivalurilor se pun în scenă, spre deliciul privitorilor: lupte de gladiatori, respectând tipologiile cunoscute de luptători din arenele romane (thrax, murmillo, retiarius, secutor, provocator, hoplomachus, scissor etc.); demonstrații militare unu la unu sau pe echipe; demonstrații privind eficiența anumitor arme specifice; concursuri de îndemânare; reconstituirea unor confruntări militare cunoscute, care implică în general grosul „războinicilor” din cadrul asociațiilor de reenactment prezente și care, în general, au și un scenariu repetat și prestabilit. 

Acest text este un fragment din articolul "Reconstituirea istorică antică din România" apărut în numărul 225 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 15 octombrie - 14 noiembrie 2020, dar și în format digital, pe platforma paydemic.com 

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum