Ţinutele Reginei Maria din anul Marii Uniri

Autor 4721 vizualizări


1918 ar putea fi descris cel mai bine ca anul în care s-a trecut de la agonie la extaz. Marele Război, cu toate întorsăturile sale, părea că nu se mai termină. Decizii politice, îngrijirea bolnavilor de tifos sau a răniților de pe front, încurajarea armatei sau ajutorarea refugiaților, toate au un nume comun: Regina Maria. Și pentru toate aceste chipuri ale anului 1918, o regăsim pe regină purtând haine devenite simbol al celei mai importante perioade din istoria română.

Ambasadoare a tradiției române și a bunului gust, Regina Maria era recunoscută la nivel internațional drept una dintre cele mai elegante și originale prezențe feminine – lucru întărit și de faptul că a fost prima suverană care a apărut pe coperta revistei „Time”. Înclinația spre rafinament și autenticitate a fost moștenită, desigur, având în vedere că bunica ei era Regina Victoria a Marii Britanii, iar mama ei purta numele de Romanov, fiind fiica Țarului Alexandru al II-lea. 


La momentul căsătoriei sale cu principele moștenitor al României, Ferdinand, Principesa Marie de Edinburgh era considerată cea mai frumoasă dintre prințesele Europei. De asemenea, cunoscută era și pasiunea ei pentru cultură și artă, povestea ei de dragoste cu tradițiile din România debutând chiar de la venirea ei în țară, în 1893, prin înființarea Societății „Domnița Maria”. Intrarea României în război, dar mai ales refugiul la Iași, au făcut-o pe regină să se dedice cu totul românilor. Știa că apropierea dintre ea și oameni nu se putea face decât devenind una ca ei – și a făcut-o. A adus costumul popular la rang regal – folosind materiale precum mătasea și firul de borangic – și l-a purtat nu numai în țară, ci și peste hotare. A stat alături de bolnavi și de răniți, îngrijindu-i cot la cot cu restul infirmierelor – și, îmbrăcată asemenea acestora, pentru cei din spitale regina a devenit „Îngerul Alb”. Împreună cu fiicele sale, dar și cu politicieni și oameni din armată ai vremii a străbutut Moldova, ducând oamenilor din sate ajutoare, iar celor de pe front împărțindu-le medalii, fiindu-le tuturor un sprijin moral.

Regina Maria a devenit româncă prin bunătate și simplitate. Și era de așteptat aceasta, căci la dragoste românii i-au răspuns cu dragoste. La 47 de ani de la moartea reginei, în 1985, revista „People” scria: „Ea a reprezentat, începând cu Primul Război Mondial și până la moartea sa, cea mai faimoasă figură regală din lume – Prințesa Diana a zilelor sale”.

„Regina-soldat” 

Urmând exemplul altor Case Regale, la începutul anului 1895, pe atunci Principesa Maria a fost inclusă în efectivul Regimentului 4 roșiori, iar trei ani mai târziu a fost numită comandat onorific și i s-a acordat gradul de colonel. În noiembrie 1915, regimentul a fost redenumit „Regimentul 4 roșiori Regina Maria”, militarii acestei unităţi purtând pe epoleţi cifrul (iniţiala) suveranei. Uniforma reginei era compusă din aceleași elemente cu cea bărbătească – căciulă cu egretă de comandant şi flamă de culoare bleu (culoarea distinctivă a unităţii), tunică roşie cu brandemburguri negre şi galoane aurii, furajeră, brâu şi leduncă. Însă, conform modei de echitație feminină, pantalonii erau înlocuiți cu o fustă cu pliuri generoase.


Pentru marele moment din 1 decembrie 1918 – intrarea triumfală din București – Regina Maria a ales să poarte uniforma de roșiori. Emoționată, suverana a intrat călare pe Jumbo, calul ei preferat, cu un buchet de crizanteme galbene agățate de șa. Va nota în Jurnal:

„Duminică, 18 noiembrie/1 decembrie, București […] Eram foarte nerăbdătoare. Mi-am pus uniforma – pusesem să mi se facă o tunică nouă, cu linie oarecum englezească, forma către care tind imperceptibil toate armatele. Barbu mi-a împrumutat centironul lui și o eșarfă pe care a venit să mi-o lege cu mâna lui, ca o notă de final. Pe cap aveam o căciulă cenușie de astrahan, prinsă cu o chingă sub bărbie. Îmi dădea un aer ciudat de tineresc, mă făcea să arăt durdulie și băiețoasă. Pe deasupra mi-am pus o manta lungă, dublă. Descriu toate acestea fiindcă poate într-o zi mă va amuza, pe mine și pe alții, să-mi amintesc în ce costum am fost în capitală”.

„Îngerul Alb”

Implicarea Reginei Maria în ajutorarea semenilor ei a început încă din prima zi de război. Inițial la București, apoi la Iași, suverana a organizat un serviciu de ambulanță și s-a dedicat coordonării spitalelor. Fotografiile de epocă o suprind pe regină asemenea unei infirmiere obișnuite a Crucii Roșii: îmbrăcată în alb din cap până în picioare, pe front, în fața soldaților, sau în spitalele de campanie, la căpătâiul bolnavilor.


În câteva portrete, suverana poartă la gât ordinul „Crucea Regina Maria”, o distincție instituită de către Regele Ferdinand la începutul anului 1917, ce avea drept scop „recompensarea serviciilor aduse țării în timp de răsboi sau în caz de epidemii în timp de pace persoanelor care se vor fi distins în chestiunile sanitare”. Ordinul, sub forma unei cruci bizantine, se purta obligatoriu la gât, atârnat de o panglică portocalie. Regina Maria a fost prima persoană căreia i-a fost acordată această distincție.

Ambasadorul Franței în România, contele de Saint Aulaire, nota în memoriile sale: „În fiecare dimineață, Regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un grup de brancardieri voluntari se duce la gară pentru a-i primi pe răniți. Regina înfruntă moartea și ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește oboseala unei zile nu de opt ore, ci a unei zile care se întinde până noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optsprezece ore de muncă, pe cât de respingătoare pe atât de periculoasă, în mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor. Când este vorba de Regină nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energia de a învinge. Sentiment necunoscut pentru o suverană a cărei îndrăzneală aduce a invulnerabilitate”.

Ambasadoare a costumului popular românesc 

Ca pentru toate reginele lumii, garderoba era un aspect important al vieții suveranei României, căci transmitea, desigur, un mesaj. Iar printre ținutele scumpe, realizate cu precădere de către marele case de modă pariziene, Regina Maria prefera să poarte și costum tradițional românesc. Dragostea față de această parte a culturii noastre a dobândit-o de la Elisabeta, prima regină a României. Câteodată, costumele suveranei erau adaptate stilului regal, fiind confecționate din mătase și cusute cu fir de argint sau de aur. Și pentru că îi plăcea să fie originală, o putem admira pe regină purtând adesea marama înfășurată în jurul capului, precum un turban, cu o parte lungă lăsată pe spate.


În fotografiile sau descrierile ținutelor din 1918 nu se regăsesc bijuterii prețioase deoarece acestea, împreună cu Tezaurul României, fuseseră trimise la Moscova. Totuși, în mai multe imagini, o vedem pe regină purtând la brâu paftale sau accesorizând la ie un șirag de mărgele.

„Duminică, 22 iulie/4 august 1918. Bicaz. Ziua mea de nume, Sfânta Maria Magdalena. Vreme splendidă, dar destul de cald. Mi-am purtat tot costumul românesc, dar mi-am pus cea mai elegantă bluză alb-argintie, fusta groasă, plisată, de un vin roșu, cingătoarea lată cu cataramă din aur de o culoare stinsă, iar pe cap cel mai alb văl de «pânsă», cu o eșarfă albă înfășurată în jurul frunții, peste văl, cum poartă unele țărănci; îmi stă foarte bine. Pe lângă acestea, un colier de perle împletit și crucea mea cu diamante – aspectul general era în continuare foarte național, dar aveam un aer festiv”, notează regina în Jurnal.


""