Autor 51937 vizualizări


Transnistria va rămâne în istorie şi ca un tărâm al morţii, aici găsindu-şi sfârşitul, în anul 1941, zeci de mii de evrei şi ţigani.

La 30 august 1941, un acord româno-german, în urma înţelegerii dintre Hitler şi Ion Antonescu, semnat la Tighina, prevedea instaurarea administraţiei civile române în teritoriul dintre Nistru şi Bug, denumit Transnistria. Realizările româneşti au fost umbrite de folosirea Transnistriei şi ca loc de deportare şi suprimare a evreilor şi ţiganilor.  

La scurt timp după semnarea acordului de la Tighina, spune istoricul Adrian Cioflâncă, Transnistria a devenit „tărâmul morţii” pentru zeci de mii de evrei şi romi. Acordul de la Tighina a înlesnit politica genocidară a mareşalului Ion Antonescu, pusă în practică în Transnistria de către Gheorghe Alexianu, guvernatorul provinciei.  

Regimul lui Ion Antonescu a folosit numele de cod „curăţirea terenului“ pentru exterminarea evreilor din Basarabia şi Bucovina. Era, practic, echivalentul termenului german „soluţia finală“. Sarcina de exterminare a revenit Armatei şi Jandarmeriei. Jandarmeria a primit ordinul de „curăţire a terenului” cu trei-patru zile înainte de trecerea Prutului (21 iunie 1941), în trei locuri:Roman, Fălticeni şi Galaţi.

nspectorul general al jandarmeriei, generalul C. Piki Vasiliu, a declarat în faţa subofiţerilor şi ofiţerilor de jandarmi la Roman că „prima măsură pe care sunt datori s-o aducă la îndeplinire va fi aceea de curăţire a terenului, prin care se înţelege:exterminarea pe loc a tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul rural,  închiderea în ghetouri a evreilor de pe teritoriul urban, arestarea tuturor suspecţilor, a activiştilor de partid, a acelora care au ocupat funcţiuni de răspundere sub autoritatea sovietică şi trimiterea lor sub pază la legiune”. Comandantul legiunii de jandarmi Orhei, Constantin Popoiu, a atras atenţia jandarmilor că „trebuie să-i extermine pe evrei dela pruncul în faşă până la bătrânul neputincios, toţi fiind periculoşi pentru naţia română”.
 
După emiterea ordinelor de curăţirea terenului, teritoriul dintre Nistru şi Bug a devenit un cimitir imens, presărat cu zeci de mii de cadavre despuiate de haine şi lăsate să putrezească de-a lungul drumurilor. Apele Bugului, infestate de cadavre, nu mai erau potabile. Indiferenţa faţă de sanitaţie periclita populaţia locală neevreiască, militarii români şi membrii minorităţii germane din zona Bugului. Bijuteriile, obiectele de valoare, dinţii de aur, inelele şi verighetele, banii jefuiţi dispăreau pe drum.
 

În august 1944, trupele sovietice au revenit în Transnistria şi în Basarabia (Moldova de Est). Tratatul de pace de la Paris din 1947 a dat Basarabia, nordul Bucovinei şi Transnistria Uniunii Sovietice, iar diviziunile administrative sovietice şi denumirile ruseşti ale teritoriilor au fost din nou oficializate. 

Citește continuarea aici