Autor 17516 vizualizări


În a doua jumătate a secolului XX, Republica Socialistă România a achiziţionat o serie de licenţe de construcţie a unor transportoare blindate amfibii după modele sovietice.  

În 1970, România a obţinut de la Uniunea Sovietică licenţa pentru modelul BTR -60PB (versiunea modernizată a BTR -60P) și a început construcţia vehiculului la Uzina Automecanică Moreni. TA B-71, cum a fost denumit oficial, nu era complet identic cu modelul sovietic: turela fusese îmbunătăţită, iar motoarele pe benzină erau mai puternice. Mitralierele din turelă puteau fi folosite și împotriva ţintelor aeriene, având un unghi de tragere de aproape 90°. Mai mult, TA B-71 avea mai multe periscoape de vedere pe timp de zi decât BTR -60PB, și o lunetă de ochire terestră și antiaeriană (LOTA ) în partea stângă a turelei. Vehiculul a fost modernizat la începutul anilor ’80, TA B-71M/TA B-72 având acum două motoare diesel Saviem 797-05 a câte 130 de cai putere fiecare. Camera energetică a fost lărgită, iar ţevile de eșapament au fost poziţionate orizontal. În 2010, România mai deţinea în uz 375 de vehicule, care, treptat, au fost casate și înlocuite cu TBT 8x8.  

Succesorul modelului TA B-71 a fost TA B-77, fabricat în perioada 1978-1991. Acestea au fost folosite în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 din România, iar ulterior au fost angajate în Irak și Afganistan. Proiectul model pentru construcţia tranportorului a fost vehiculul sovietic BTR -70. TA B-ul este împărţit în trei compartimente: camera de conducere (în faţă) – ocupată de mecanicul conductor și comandant, camera desantului (la mijloc) – trăgătorul se află în turelă, iar soldaţii, pe scaunele laterate și bancheta din spate, și camera energetică. Pe pereţii laterali se află câte trei ambrazuri pe unde soldaţii pot trage cu arma din dotare. Blindajul asigură protecţie împotriva schijelor artileriei și gloanţelor trase de la o distanţă minimă de 100 de metri, dar și a efectelor armelor de nimicire în masă printr-o instalaţie de filtroventilaţie. Vehiculul este înarmat cu o mitralieră grea MT B, de calibru 14,5 mm, și una de calibru 7,62 mm. În plus, un soldat este dotat cu aruncătorul de grenade AG-7, ceilalţi putând folosi 21 de grenade defensive F1.  

TAB-79 este clasificat de ONU ca fiind transportor blindat pentru trupe, dar Armata Română îl utilizează în misiuni de cercetare. Acesta este un derivat 4x4 din TAB-77, fiind proiectat la sfârșitul anilor ’80. Turela și calibrul mitralierelor sunt similare cu predecesoarele sale, dar motorul turbodiesel Saviem 798.05 N2 dezvoltă 154 de cai putere, putând ajunge la o viteză maximă de 85 km/h pe șosea. Prin apă, poate fi propulsat cu viteza maximă de 8 km/h de un hidrojet.


Mașina de Luptă a Vânătorilor de Munte (MLVM) este un vehicul de luptă blindat, șenilat și amfibiu, clasificat de ONU și de Institutul Internaţional pentru Studii Strategice ca fiind un transportor blindat șenilat, în ciuda faptului că Armata Română îl descrie ca o mașină de luptă. Vehiculul are la bază șasiul autotunului sovietic SU-76, fabricat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar carcasa mașinii este similară cu cea a mașinii de luptă sovietice BMP-1. Turela este aceeași cu cea folosită pentru TAB-71. MLVM este înarmată cu o mitralieră grea KPVT de calibru 14,5 mm și una PKT jumelată, de calibru 7,62 mm. Blindajul asigură protecţia împotriva gloanţelor de calibru 7,62 mm și a schijelor artileriei. Construcţia transportorului B33 Zimbru a început în 1988, la Moreni, și a continuat până în 1991. B33 Zimbru este un autoamfibiu blindat, pe roţi, bazat pe modelul sovietic BTR-80. În comparaţie cu celelalte TAB-uri românești, acesta este unul modern, compatibil cu standardele NATO. Vehiculul oferă spaţiu pentru zece persoane: mecanicul conductor, trăgătorul din turelă, comandantul și șapte soldaţi. Blindajul oferă protecţie împotriva schijelor și gloanţelor de 12,7 mm (în faţă, trase de la 100 de metri) și 7,62 mm (pentru restul vehiculului, trase de la 20 de metri). Dispune și de protecţie împotriva armelor nucleare, biologice și chimice. Este echipat cu sistem de lansare a grenadelor fumigene de calibru 81 mm și sistem automat de stingere a incendiilor. Are tracţiune 8x8 și este propulsat de un motor diesel 1240 V8-DTS, cu opt cilindri, care dezvoltă 280 de cai putere. În apă poate atinge până la 9 km/h, iar pe șosea, 85 km/h. Este armat cu o mitralieră KPVT, de calibru 14,5 mm și o mitralieră PKT de calibru 7,62 mm.

Saur 1 (cunoscut şi sub denumirea Zimbru 2006) este o variantă îmbunătăţită a transportorului Zimbru 2000 şi a fost construit de ROMARM, în 2006. Vehiculul are o armură de oţel ce oferă protecţie împotriva armelor mici şi a schijelor artileriei. Mai mult, poate rezista unei explozii de 8 kg de TNT sub oricare roată. Este înarmat cu mitraliere de 12,7 mm şi 7,62 mm sau un lansator automat de grenade de 40 mm. Saur 1 are un motor diesel Cummins ce dezvoltă 275 de cai putere şi este complet amfibiu, fiind propulsat în apă de două hidrojeturi. Transportorul blindat a fost dezvoltat pentru a întâmpina cerinţele Armatei Române, însă nu s-a dat nicio comandă de vehicule din 2007. În schimb, Armata Română a achiziţionat în 2007, de la firma elveţiană MOWAG, 31 de transportoare blindate Piranha IIIC pentru suma de 47 de milioane de euro. 

Transportorul Piranha IIIC este un vehicul de luptă blindat, pe roţi, aflat în dotarea batalioanelor de infanterie din Forţele Terestre. Piranha IIIC are o protecţie balistică variabilă crescută, blindaj performant ce apără echipajul împotriva minelor şi a armelor de nimicire în masă. Este înarmat cu o mitralieră de calibru 12,7 mm. Este propulsat de un motor turbo diesel Caterpillar C9, care dezvoltă 400 de cai putere. Viteza maximă la care poate ajunge în apă este de 10 km/h. 


Acest text este un fragment din articolul „Vehiculele blindate de luptă, taxiurile înarmate de pe front”, apărut în Historia Special nr. 10, disponibil în format digital, pe paydemic.com 

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum