Spionii ascunși în spatele profesiei de scriitori jpeg

Spionii ascunși în spatele profesiei de scriitori

📁 Istorie recentă
Autor: Alexandru Popescu

“Un scriitor este un fel de spion”

…după părerea unuia din cei mai cunoscuţi autori de romane de spionaj, John Le Carré:„Şi într-un caz şi într-altul, te situezi în afara lumii şi, în acelaşi timp, faci parte din ea. Eşti compromis, amestecat în mulţime şi îi furi informaţii. El trăieşte la marginea mulţimii. Este un iluzionist:îşi construieşte lumea sa, universul său...”

Iarîn volumul său Intelectualii în războiul secret, Robin Winks arată:„Pentru agenţii transformaţi în scriitori, aceasta este compensaţia pentru discreţia cu care şi-au însuşit dorinţa de afirmare. Pentru scriitorii propriu-zişi, transfigurarea spionului este confirmarea personalităţii.”

Alături de jurnalişti, şi alţi „condeieri”, scriitorii constituie o categorie reprezentată destul de substanţial în istoria spionajului. Recrutarea lor a avut la bază desigur calităţile lor intelectuale, experienţa şi capacitatea de a penetra diferite medii şi desigur fantezia lor care le permitea să imagineze „scenarii” din cele mai inedite pentru activităţile de spionaj în care erau integraţi. La rândul lor, scriitorii au avut de câştigat o experienţă care le va fi adesea utilă în conceperea operelor lor.

Începuturile

…participării scriitorilor la activităţi informative au avut loc în Anglia încă în timpul Evului Mediu, mai ales în Perioada elisabethiană.Printre aceştia se numără Anthony Munday, precum şi autorul de madrigale Thomas Watson.

Probabil, după Skakespeare, cel mai cunoscut scriitor al acestei perioade, Christopher Marlowe (1564-1593), a acţionat ca agent („gentelmen spy”). Şi în alte ţări a existat preocuparea de racolare a scriitorilor pentru spionaj.

Autor de piese de teatru la modă în Franţa, Louis-Adrien Castera (?-1752)este unul din cei ale cărui iniţiative au stat la baza înfiinţării cabinetului „Secret du Roi” de către Ludovic XV, care controla şi reţelele de diplomaţie secretă. Moare în 1752 la Varşovia în împrejurări nu în întregime elucidate.

Între multiplele sale ocupaţii (ocultist, spion) Giacomo Casanovaeste şi autorul volumului autobiografic Histoire de ma vie.

Cel care a fost considerat fondatorul romanului englez, devenit celebru prin volumul Robinson Crusoe(1719), Daniel Defoe (1660-1731), a acţionat şi ca agent în “onorabilul, dar secretul serviciu” al reginei Ann (1702-1714).S-a presupus că de moartea sa nu ar fi fost străine persoane care fuseseră afectate de activităţile sale informative. Nimeni nu l-a însoţit pe ultimul drum pe cel considerat ca unul din întemeietorii serviciului de informaţii britanic.

Unul din cei mai importanţi dramaturgi al literaturii universale Pierre Augustin Caron De Beaumarchais a acţionat şi ca agent, comerciant în Spania, ceea ce îi dă posibilitatea să se familiarizeze cu felul de viaţă şi cultura acestei ţări, ceea ce îi va folosi îi va folosi în redactarea pieselor sale.

Agenţi de influenţare

O serie de scriitori şi jurnalişti britanici (Gilbert Keith Chesterton, Joseph Rudyard Kipling, Arthur Conan Doyle, John Galsworthy) au acţionat ca agenţi de influenţare în cadrul “Biroul propagandei de război”, înfiinţat de Charles Masterman în 1914.

Prozator, autor dramatic, William Somerset Maugham, unul din cei mai populari şi mai bine plătiţi scriitori au vremii sale, a acţionat şi ca agent al Serviciului de informaţii SIS în Elveţia, Franţa, Rusia. La apariţia volumului Ashenden (1941), serviciul de informaţii militar sovietic GPU a creat o secţie specială în care se citeau şi se descifrau romanele de spionaj engleze.

Au mai existat şi alţi scriitori englezi ai perioade care au activat în cadrul serviciului de informaţii, între care John Buchan.

Şef al serviciului CID din Scotland Yard, Sir Basil Home Thomson(1861 – 1939) s-a afirmat şi ca scriitor.

De la Lawrence al Arabiei la Martha Bibescu

Perioada interbelică aduce cu sine implicarea tot mai directă a unor scriitori, unii dintre ei celebrii, în activităţi infprmative.

Cel care a fost considerat drept unul din cei mai importanţi agenţi din toate timpurileThomas Edward Lawrence este şi autorul unor volume cu caracter autobiografic, devenitebest seller,

între care Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii, Revoltă în deşert.

Scriitoare de reputaţie internaţională, Martha Bibescu (1889–1973), a fost colaboratoare a Serviciului Secret de Informaţii al României, în Perioada interbelică şi a celui de-al Doilea Război Mondial.

Personalitate artistică complexă, scriitorul, pictorul Dmitri Aleksandrovici Bistroliotov (1901–1975) a desfăşurat şi activitate de agent pentru URSS în diferite ţări, în Perioada interbelică.De origine aristocratică, după ce face parte din Armata Albă, este recrutat de CEKA în calitate de “agent adormit” şi trimis în Occident, devenind ulterior unul din cei mai importanţi „agenţi ilegali” pentru URSS în timpul Perioade interbelice. Reuşeşte să procure informaţii secrete importante în Germania şi Italia. De asemenea, reuşeşte să penetreze Ministerul de Externe britanic. Reuşeşte să intre în posesia unor coduri diplomatice şi, prin el, Stalin primeşte informaţii despre întâlnirile lui Hitler cu diplomaţi occidentali. De asemenea, obţine date despre planul de reînarmare al Germaniei, despre armamentul german şi italian. În timpul terorii dezlănţuite de Stalin, Bistroliotov este rechemat, în 1937, în URSS, judecat şi condamnat sub acuzaţia de “duşman al poporului”. Deportat în Gulag, Bistroliotov redactează relatări despre lagărele de concentrare şi crimele regimului sovietic pe care reuşeşte să le trimită peste hotare. După eliberare sa în 1954, lucrează ca translator. Publică lucrări ştiinţifice şi beletristică în care relatează despre activitatea sa ca spion. Portretul lui se află în sediul Serviciului de Informaţii Externe al Rusiei.

Scriitorul Otto Katz (1900–1952) a activat ca agent de influenţare pentru URSS în reţeaua Cominternului condusă de Willi Münzenberg.

Sporirea numărului de scriitori-spioni

… a avut loc în perioada celui de al Doilea Război Mondial, amplificându-se şi rolul lor în diferite activităţi informative.

O asemenea preocupare a stat şi in atenţia serviciilor de informaţii sovietice, care au trecut la racolarea unor scriitori străini.

Publicistul, producătorul de filme, Carl Aldo Marzini (1912–1994)a fost agent pentru URSS (KGB) în SUA.În 1952, publică volumul We Can Be Friends:The Origins of the Cold War.

Agent pentru URSS a fost Goronwy Rees (1909–1979), jurnalist şi scriitor, ca şi John Scott (1912–1976).

Şi serviciile de informaţii ale Aliaţilor au folosit în timpul războiului „serviciile” informative ale unor scriitori.

Fiu al cunoscutului medic şi scriitor Axel Munthe, Malcolm Munthe (1910–1995), scriitor, a fost agent pentru Marea Britanie (SOE) în ţările scandinave.

Unul din cei mai redutabili criptografi englezi, care au fost activi in timpul celui de al Doilea Război mondial, director al departamentului din “Special Operations Executive” (SOE) destinat acestor operaţii, Leo Marks, a fost şi un cunoscut scriitor. După război, Marks părăseşte SOE şi se dedică activităţii literare şi de autor de scenarii de film. În anii 1980, scrie un volumul de memorii Between Silk and Cyanide:A Codemaker's Story 1941-1945 (Între mătase şi cianură. Istoria unui criptograf), care va primi aprobarea de publicare din partea guvernului abia în 1998

Dintre scriitorii români care s-au integrat în anii celui de al Doilea Război Mondial activităţilor informative în România, este de amintit Gheorghe Dinu (Ştefan Roll), participant la reţeaua de spionaj în favoarea Marii Britanii condusă de ing. Valeriu (Rică) Georgescu.

Jurnalistul şi scriitorul Virgil Constantin Gheorghiu (1916–1992), a fost agent pentru serviciul românesc SSI şi Securitate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi al Războiului Rece. În 1950, publică romanul Ora 25, tradus în 30 de limbi. I se acordă premiul „Goncourt” care i se va retrage în urma publicării unor informaţii furnizate de Ambasada Românei despre trecutul său. După mărturiile Monicăi Lovinescu, Gheorghiu a fost „informator al Gestapoului” şi agent al Securităţii sub numele de cod „Ovidiu”. Cele mai multe dintre cărţile lui Gheorghiu ilustrează formula romanului poliţist şi de spionaj şi sunt inspirate de subiecte, teme şi personaje româneşti. Între acestea, Les Immortels d'Agapia, 1964;l'Espionne, 1971;Dieu ne reçoit que le dimanche, 1975;Les Inconnus de Heidelberg, 1977;Le Grand Exterminateur, 1978.

Actorul, autorul german, Artur Tester (1895-1944)a activat ca agent dublu pentru Germania şi Aliaţi în România în timpul celui de al Doilea Război Mondial. După 23 august 1944, încercând să se refugieze din România, este împuşcat mortal. În opinia unor autori (Jaques de Launay), ar fi fost “unul din marii spioni ai secolului nostru”.

Pablo Neruda – agent sovietic

Şi în timpul Războiului Rece a avut loc o sporire substanţială a numărului de scriitori-spioni, unii dintre ei recunscuţi pe plan internaţional.

. Astfel, s-a dovedit că scriitorul chilianPablo Neruda a jucat rolul de „agent secret” al sovieticilor în posturile diplomatice pe care le ocupase, iar după război s-a manifestat ca un stalinist acerb.

In acelaşi timp, serviciile de spionaj sovietice s-au bazat pe “forţe proprii”.

Agenta ZoiaRâbkinadebutează ca autoare de cărţi pentru copii.

Scriitorul Iuri Krotkov avea ca sarcină principală recrutarea de tinere actriţe (aşa-numitele „lebede”), în vederea seducerii şi exploatării informative a străinilor veniţi la Moscova şi a unor diplomaţi. În 1963, fuge în Occident şi depune mărturii pe baza cărora sunt demascaţi o serie de agenţi sovietici.

In acelaşi timp, serviciile de informaţii sovietice au reuşit să recruteze o serie de scriitori străini, unii dintre ei recunoscuşi pe plan internaţional. Ruth Werner (Kuczynski)(1907-2000) a fost una “probabil cea mai importantă agentă a Uniunii Sovietice în al Doilea Război Mondial”. Iar unul din biografii săi o consideră “cea mai bună spioană a lui Stalin”. În acelaşi timp, Ruth a fost personalitate cu adevărat complexă, afirmându-se şi ca publicistă, scriitoare. Ulterior, rămâne activă doar ca autoare a unor cărţi pentru copii, păstrând o tăcere desăvârşită asupra activităţii sale de spioană.

Şi serviciile de informaţii ale unor state comuniste au folosit scriitori în activităţi informative.

Scriitorul Karl Koecher (1934-) este integrat serviciului de informaţii cehoslovac în 1962. Bun cunoscător al limbii engleze, este selecţionat pentru a fi trimis în misiune în Vest. Se înscenează o defectare a sa în SUA, în 1965. I se acordă cetăţenia americană şi devine un „agent adormit”. În 1973, este angajat de CIA ca traducător şi analist pentru Europa de est şi se afirmă ca un bun specialist în problemele URSS. În cele din urmă, este interogat şi acceptă să se transfore în agent dublu. În 1986, este „schimbat” în Berlin cu dizidentul sovietic Anatoli Şaranski. Reîntors în Cehoslovacia, este considerat un adevărat „erou” şi i se acordă o serie de avantaje. Este posibil să fi fost implicat în organizarea „Revoluţiei de catifea” (1989).

Autorul est-german de romane de spionaj, devenit spion Hans Joachim Geyer (1923-) reuşeşete să se inflitreze în„Organizaţia Gehlen”, structură informativă a RF Germania. În cele din urmă, defectează.

Au existat şi unii agenţi care, fără a fi scriitori profesionişti, sunt autori ai unor lucrări importante pentru istoria activităţilor informative. Everette Howard Hunt Jr.(1918 – 2007) a fost ofiţer CIA, agent în ţări sud-americane. A existat presupunerea, sprijinită şi pe unele documente din “arhiva Mitrohin”, că a fost în legătură, la Mexico City, cu Lee Harvey Oswald, asasinul preşedintelui J. K. Kennedy, aserţiune pe care Hunto neagă. Devine consilier al preşedintelui Richard Nixon şi este implicat în “afacerea Watergate” (1972), vizând sustragerea de informaţii din interiorul Partidului democrat, care a dus la demisia preşedintelui Nixon. Hunt este audiat de diferite comitete care anchetau asasinarea lui Kennedy, susţinând că, în general, acest asasinat s-a încadrat într-un complot. În 2007, îi apare volumul autobiografic American spy:my secret history in the CIA, Watergate, and beyond.

Clasicii

După ce desfăşoară activităţi informative, o serie de scriitori se afirmă ca autori de romane de spionaj, în care folosesc experienţa lor de agenţi. Unii dintre ei s-au afirmat ca unii din cei mai reputaţi autori în acest domeniu, adevăraţi clasici ai genului, cu volume care au cunoscut o faimă internaţională.

Devenit agent al MI6 încă în Perioada interbelică, Graham Greene (1904 –1991) publică numeroase romane, dintre care unele au subiecte din domeniile politicii internaţionale şi spionajului. A activat la agent, nu atât din considerente patriotice, ci mai ales pentru a se elibera de un “complex de suspiciune”. Într-un interviu, , Greenea arătat că “Spionajul este o meserie ciudată – pentru unii este o vocaţie, de o puritate lipsită de scrupule, străină de mercenariat sau chiar de consideraţii patriotice”, afirmând că este adeptul principiului “de a spiona de dragul spionajului”. Printre cele mai cunoscute romane ale sale, care au fost şi ecraniaze:The Ministery of Fear, Our Man in Havana, The Third Man

După ce, o vreme, desfăşoară activitate jurnalistică, Ian Lancaster Fleming (1908-1964) se implică activităţilor informative ca asistent personal al directorului agenţiei de informaţii a marinei engleze “British Naval Intelligence”. Ulterior va activa ca agent SIS. În această calitate, face o serie de propuneri îndrăzneţe, dar care păcătuiau prin prea multă… imaginaţie. În 1945, părăseşte activităţile informative şi se consacră activităţii de jurnalist şi de scriitor în care valorifică experienţa sa de agent. A devenit cunoscut prin crearea personajului James Bond („agentul 007”), erou a 12 romane (primul Casino Royal-1953) şi 9 nuvele, care sunt incluse în lista celor mai vândute serii de cărţi, cunoscând şi numeroase ecranizări.

David Cornwella activat ca agent în cadrul MI5, având în atribuţii în ceea ce priveşte cercetarea străinilor. Ulterior intră în serviciul diplomatic, desfăşurându-şi activitatea la Ambasada din Bonn şi la consulatul din Hamburg. Experienţa dobândită afost folosită selectiv în conceperea romanelor sale de spionaj, publicate sub pseudonimul John Le Carrècare i-au adus o reputaţie internaţională. Totuşi, ţinând probabil să sublinieze că nu s-a rezumat să copieze realitatea, Le Carrè îşi încredinţează cititorii:„Nimic din ce am scris nu este autentic”. Romanul The Spy Who Came in from the Cold.(1963) a fost considerat un best-seller internaţional, la fel ca şi alte numeroase volume ale sale, între care Tinker, Tailor, Soldier, Spy, The Tailor ofPanama, The Constant Gardener.