Sobieski şi românii, în Historia de septembrie png

Sobieski şi românii, în Historia de septembrie

📁 Istorie contemporană
Autor: Redacția

Vă amintiţi cu siguranţă dintr-un manual de limbă şi literatură română de gimnaziu: o mână de plăieşi apărând Cetatea Neamţului a ţinut piept vreme de câteva zile oştii regelui Sobieski, „fala leșilor, eroul creștinătății, mântuitorul Vienii”. Unii vă amintiţi povestea ca atare, aşa cum a scris-o, pentru posteritate, Costache Negruzzi, iar alţii, că a trebuit să învăţaţi, cu ocazia asta, momentele subiectului: expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul. Şi pentru unii, şi pentru ceilalţi, Historia de septembrie reconstituie istoria veridică a acestui personaj, regele polon Ioan al III-lea Sobieski, care, iată, a intrat şi în patrimoniul românilor. Cu un portret de excepţie pe copertă, realizat special pentru Historia de ilustratorul Cătălin Drăghici, ediţia de septembrie se găseşte deja la toate punctele de distribuţie a presei. N-aveţi acces la revista pe hârtie? Historia poate fi citită şi în format digital, pe platformapaydemic.com. 

Şi poate că nu e paragraf mai sugestiv din nuvela lui Negruzzi ‒ publicată pentru prima dată la Iaşi, în „Calendar pentru poporul românesc pe anul 1845” ‒ decât răspunsul bătrânului căpitan de plăieşi la cererea lui Sobieski de a-i fi predată cât mai repede cetatea: „Laude și îngroziri de aste am mai auzit noi și tot nu ne-am spăriet, mai bine Măria-Sa și-ar căuta de drum și ar da pace unor oameni care nu i-au făcut nimic. Cetatea n-avem de gând să i-o dăm cu una, cu două, măcar că nu sunt în ea nici averi, nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbul din puști. Pre care i-l vom trimite noi de pe ziduri, fără să se mai ostenească să vie înăuntru”.

Începe asediul Cetăţii Neamţului, plăieşii rezistă, Sobieski nu bănuieşte numărul mic al apărătorilor, atunci când îi vede pe cei nouă supravieţuitori ar vrea să-i pedepsească exemplar, dar, la sfatul sfetnicului bun Jablonowski, decide să îi cruţe. Tot cu o replică rămasă antologică, graţie lui Negruzzi: „Mergeți în pace și spuneți copiilor și fraților voștri că ați avut cinstea a vă împotrivi cinci zile regelui de Polonia”.

Dar cine a fost acest „rege de Polonia”? Cum a intrat el în istoria Poloniei, dar şi în istoria noastră? Cum a decurs, de fapt, acest episod al rezistenţei ‒ şi, în fond, ce căuta Sobieski în Moldova?

Nici mai mult, nici mai puţin, acela care fusese proclamat rege al Poloniei la 19 mai 1674 spera să aducă Moldova și Valahia sub suzeranitatea Poloniei, dar și să realizeze planurile sale dinastice. Talentat în domeniul propagandei, Sobieski difuza chiar portrete ale sale care-l imitau pe cuceritorul roman al Daciei, împăratul Traian. Acest proiect s-a lovit însă imediat de obstacole…

coperta H 236 jpg jpeg

În Polonia, personalitatea lui Sobieski este deseori invocată în dezbaterile actuale, mai ales din dreapta scenei politice – în discuții privind identitatea europeană, în care regele este prezentat drept „apărătorul civilizației europene”. Reprezentările acestea îmbracă, de obicei, forma unor lozinci care distorsionează complexitatea și paradoxurile personajului, pentru a-l încadra în narațiunea simplistă despre pretinsa „ciocnire a civilizațiilor”. În felul acesta se pierde din vedere portretul real al lui Sobieski, care este mult mai bogat și mai complex: un militar extraordinar și abil politic, ale cărui planuri mărețe, succese și eșecuri au fost determinate atât de contextul epocii, cât și de limitele proprii.

H 236 sumar jpg jpeg

Antoni Gaudí, arhitectul lui Dumnezeu

Încă de la începutul carierei, Antoni Gaudí a fost considerat „ori geniu, ori nebun”, pentru că opera sa este greu de încadrat într-o perspectivă istorică sau într-un stil anume. „Timpul va arăta care variantă e cea adevărată…”

Nici ca student nu a fost foarte apreciat de profesorii săi, care îi reproșau că stilul său este prea eclectic și, nu în ultimul rând, prea personal. Alții au vrut să vadă în el un exponent tipic al stilului neogotic și Sagrada Familia ar putea fi încadrată în acest stil; însă numai până la un punct, dincolo de care intrăm într-o zonă care sfidează orice taxonomie arhitectonică. 

De fapt și de drept, Antoni Gaudí (1852-1926) a fost un vizionar ale cărui creații (arhitectonice și nu numai) refuză constrângerile încadrării într-un stil, un gen, o mișcare. Stilul său, care evocă acele vremuri demult uitate când s-a născut arhitectura, e numai și numai al lui.

Când se vor termina lucrările la Sagrada Familia? 

Conducerea șantierului speră că vor fi finalizate în anul 2026, când se vor împlini 100 de ani de la moartea lui Gaudí, dar pandemia a încetinit ritmul construcției. Atunci când sunt întrebați când se vor termina lucrările, membrii comitetului de conducere al șantierului îl citează pe „Arhitectul lui Dumnezeu”, care obișnuia să spună: „Clientul meu nu se grăbește”.

Citiţi în Historia de septembrie o minunăţie de text despre viaţa şi opera lui Antoni Gaudí, însoţită de fotografii reprezentative, unele dintre ele colorizate manual de artistul grafic Lucian Muntean.