Autor 3365 vizualizări


Poate părea bizar că un personaj numit Sfânta Birgitta a reuşit să se facă remarcat pe plan internaţional şi să devină prima personalitate strălucită a Suediei, dacă ne gândim că a trăit într-o epocă în care femeile erau privite drept simple accesorii ale bărbaţilor. Pe de altă parte, Birgitta însăşi nu era o femeie obişnuită…

Roma, 1373. Intr-o dimineaţă călduroasă de vară, într-un colţ uitat de lume zăcea o femeie palidă şi zdrenţuită, aşteptându-şi sfârşitul. Numele său adevărat era Birgitta Birgersdotter, dar va rămâne în amintirea tuturor ca sfânta Birgitta. Din camera sa cu pereţii reci se vedea cum iese soarele. Strălucea cu putere desupra caprelor şi oilor care se plimbau printre ruinele glorioasei antichităţi romane. Ca de obicei, străzile forfoteau de zgomotele copiilor. Dar In dormitorul Birgittei era cu atât mai multă linişte. Ştia că va muri. Credea cu desăvârşire că era un mesaj primit de la Dumnezeu. De ceva vreme încetase să mai bea şi să să mănânce. Întrebată dacă dorea vreun analgezic, aceasta pur şi simplu a refuzat. Şi-a amintit în aceste ultime clipe de suferinta lui Iisus pe cruce. Şi apoi şi-a dat duhul – sfârşitul unui destin remarcabil din istoria suedeză.

Chemarea extazului

Încă de când era copil, Birgitta a trăit experienţe extatice. La şapte ani, a avut viziuni despre pogorârea fecioarei Maria, încununată cu o coroană de aur. Patru ani mai târziu, mama ei a decedat şi copila a ajuns să locuiască cu mătuşa ei. Nu este dificil să ne imaginăm suferintele prin care a trecut Birgitta şi cum din acestea s-au născut viziuni miraculoase. Câteodată visele despre Dumnezeu şi diavol erau atât de impresionante, încât se trezea transpirată, se ridica din pat şi îngenunchea în faţa unui crucifix. Birgitta Birgersdotter aparţinea totuşi uneia dintre cele mai influente familii din Suedia secolului al XIV-lea. Şi dorea să se retragă la mănăstire odată ajunsă la maturitate, dar noii săi părinţi nu îi împărtăşeau doleanţele. În schimb, copila a fost transformată într-un instrument al jocurilor politice când a împlinit 13 ani şi părinţii vitregi i-au aranjat căsătoria cu un important şef de district, Ulf Gudmarrson. Se spune că a fost nevoie de multă muncă de convingere, cu alte cuvinte fata a fost obligată.

Căsătoria i-a adus nu mai puţin de opt copii, patru fii şi patru fiice. Până acum nu existau prea multe semne că mama a opt copii din Ulvåsa, Őstergötland, era pe cale să se transforme într-o sfântă şi o celebritate. Abia în momentul în care a împlinit 40 de ani şi a murit soţul său au început să se petreacă lucruri interesante. O premoniţie puternică înainte morţii soţului i-a adus în faţă un sfânt care i-ar fi spus că Dumnezeu a ales-o ca reprezentant pe pământ. Ba mai mult, i s-ar fi cerut să devină “mireasa lui Hristos”, adică să îşi dedice întreaga viaţă credinţei. 650 de ani mai târziu, noţiunea avea să fie cunoscută tuturor suedezilor, prin predica unei femei-pastor din Knutby care a oferit o interpretare proprie şi inspiraţională ideii.

Începuseră să circule veştile despre Birgitta Birgersdotter şi caracterul ei bizar. Asemenea mai multor creştini devotaţi, purta de exemplu o rogojină din păr pe piele, pentru a evita tentaţiile lumeşti. Postea în timpul zilei şi îşi petrecea nopţile rugându-se în întuneric. Dormea direct pe podea, doar cu o cârpă dedesubt. Pentru a îşi aminti mereu de suferinţele lui Iisus, în fiecare vineri mesteca o buruiană amară. Poate totuşi nu era atât de ciudat că avea viziuni. Mai captivantă pare evoluţia personală. Birgitta a câştigat respectul pentru voinţa sa de fier şi energia sa inepuizabilă. Era, în plus, una din cele mai bogate femei din Suedia, iar datorită legăturilor de rudenie chiar cu familia regală, şi una din cele mai influente.

Drumul către Roma şi prestigiu

Într-una din viziunile sale a primit ca sarcină înfiinţarea unui ordin mănăstiresc şi ridicarea unei mănăstiri în Vadstena. Dar pentru a înfiinta o instituţie religioasă era nevoie de aprobarea papei, iar un astfel de document trebuia solicitat la Roma. Călătoria la Roma, unde Birgitta a plecat în 1349, a durat însă ceva mai mult decât s-ar fi aşteptat. Birgitta nu avea să se mai întoarcă niciodată în Suedia. Viziunile au continuat şi la Roma. Adesea era vorba despre chestiuni politice. Le scria scrisori papei, caselor regale europene şi acasă în Suedia, sfătuind asupra măsurilor necesare. În acest fel a câştigat şi prieteni şi dusmani. Dar oricum, multă faimă.

Abia după 20 de ani petrecuţi la Roma, Birgitta a primit în sfârşit aprobarea de a construi o mănăstire, când deja îşi pierduse vlaga. Pe 23 iulie 1373 sfânta Birgitta îşi trăia ultimele clipe pe pământ. Când a început să circule zvonul despre moartea acestei femei captivante lumea s-a îmbulzit în fata casei sale. S-au adunat atât de mulţi, încât trupul a putut fi scos abia după câteva zile. Dacă citim astăzi despre întâlnirile sale fantasmagorice cu Iisus, fecioara Maria sau diverşi sfinţi, ne-ar veni destul de uşor să categorisim experientele la capitolul escrocherii. Nu trebuie totuşi să ignorăm contextul cultural al epocii – o Europă răvăşită de războaie, foamete şi epidemii grele precum ciuma. Nevoia de explicaţii existenţiale şi consolare era uriaşă, iar de cele mai multe ori oamenii nu aveau la ce altceva să facă apel decât la religie.

De asemenea, ceea ce o diferenţiază pe Birgitta este capacitatea sa de a influenţa şi de a inspira oamenii. In Europa exista o adevărată modă a viziunilor despre îngeri şi sfinţi, dar cei cărora li se dădea crezare nu erau aşa de mulţi. Dimpotrivă, Birgitta câştigase simpatia oamenilor, poate şi pentru că alesese o viaţă simplă şi o cauză spirituală. L-a impresionat până şi pe papă, care a canonizat-o în 1391. Astfel, Birgitta a devenit singurul sfânt romano-catolic al Suediei, iar faima sa internaţională o va urma multe secole.

sursa:Allt om Historia (Bjorn Lundberg)