Autor 2496 vizualizări


Există astăzi mulţi nostalgici după faptele din perioada regimului comunist, situaţie explicată prin faptul că orice victimă începe să simpatizeze cu călăul. Puţini vor să ştie că liderii de la Bucureşti au dat dovadă de un caracter josnic, ei fiind simple unelte ale politicii duse de Kremlinul internaţionalist. Se bucurau de un trai îmbelşugat cât timp executau fără crâcnire ordine superioare. Totuşi, trebuiau să organizeze un stat care să funcţioneze pentru interesele stăpânilor şi au copiat ceea ce oferea modelul sovietic.

Aşa au procedat şi în cazul ridicării de locuinţe. Partidul s-a proclamat constructor de case moderne, care să facă uitate vechile clădiri capitaliste, şi s-a pus pe treabă. Forţa economică a unui stat este colosală şi ar fi trebuit ca oraşul Bucureşti să înflorească. Paradoxal, în 1951 au fost ridicate numai 40 de locuinţe, 23 fiind cu o singură cameră. Anul 1952 pare să fi fost mai bun pentru investiţii imobiliare şi au fost livrate la cheie 320 de locuinţe, dar 273 erau tot de tip celulă, adică dispunând de o singură cameră. Suprafaţa locuibilă era mai mult decât derizorie, doar 5.780 metri pătraţi. 

 De ce se construia atât de înghesuit? Explicaţia se regăseşte în documentul din iunie 1947 prin care poliţia politică sovietică făcea recomandări privind modul în care se poate controla la modul perfect un întreg popor. Există o prevedere clară să se ridice construcţii în care să nu existe spaţii excedentare, în care să se poată face rezerve serioase de alimente şi apă în caz de revoltă împotriva regimului. Serviciile secrete conduceau în stil poliţienesc şi aşa au rămas să gândească până astăzi.

 Cum se explică această situaţie umilitoare pentru orice organism statal? Simplu. Iosif Vissarionovici Stalin dorea să mai declanşeze un război pentru extinderea comunismului, pentru revoluţia mondială, şi resursele mergeau spre înarmare excesivă. Doar moartea dictatorului a dus la îmblânzirea politicii Moscovei şi apoi s-a mai dat câte ceva şi populaţiei din România.

Bibliografie minimală

Direcţia Orăşenească de Statistică Bucureşti, Anuarul statistic al Oraşului Bucureşti 1959, Bucureşti, 1959.

Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1985.

Documente ale Partidului Comunist Român, Societatea socialistă multilateral dezvoltată, Editura politică, Bucureşti, 1972.

Opriş, Petre, Licenţe străine pentru produsele civile şi militare fabricate în România (1946 – 1989), Editura Militară, Bucureşti, 2018.