Autor 3123 vizualizări


Florea Doncu e nostalgicul prin excelenţă. Avea 41 de ani la Revoluţie şi era lăcătuş la Uzina „Steaua Roşie” din Bucureşti – dar rememorarea realizată la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 arată că nea Florică îl regretă sincer – şi cu nenumărate argumente – pe Ceauşescu.

„Cum să vă spun eu, cu Ceauşescu aveai curaj să mergi la 3 noaptea prin Ferentari. Şi nu se lua nimeni-nimeni de tine. Sau să stai în Bucureşti fără legitimaţie de servici? Ordin! Picior de ţigan nu stătea aici dacă nu avea servici! Acuma, cu droguri, cu fel de fel de prostii! Tot de sus e pornit, de la ăştia! Păi, acuma, nu vedeţi cum moare lumea? Înainte, era 90-95, atât era media de vârstă. Acuma, până în 70 de ani. (...)
Era de toate! Curat... Fâneaţa care-o mâncai era curată, porcul, nu ca acuma, cu chimicale, cu... Păi, exista atunci gândac de Colorado, coropişniţe sau ce era? Nu era, dom’le, insecte! (...) Şi atâţia câini maidanezi! Păi era, pe timpul lui Ceauşescu, exista picior de câine? (...) Şi cum să vă spun eu – la ţară, cum e acuma, multe terenuri, cum spune ţăranul, în paragină. Pe câmpuri, hectare, hectare, care nu sunt lucrate. Păi, pe vremea lui Ceauşescu? Vai de capul meu! Era pământul galben de grâu, floarea-soarelui, aşa era pălării de floarea-soarelui (desenează în aer un cerc mare), aşa se făcea de mare. Păi acuma? Şi... şi la poartă îl punea pe ţăran de-şi cultiva acolo, la poartă, în marginea cât e gardul, punea şi acolo cartofi. Păi acuma, nu vedeţi cum e? S-a dus tot... (...)
Eu eram mulţumit. Adică era... Eu zic că a fost bine cu Ceauşescu. A fost bine. Măcar să fie acuma, ştiţi cât?, un an. Şi v-aţi da seama şi dumneavoastră. Un an să fie regimul lui, să vedeţi dumneavoastră! (...)

Şi atunci de ce v-aţi dus la Revoluţie?
A fost bine atunci, da’... A fost bine, da’ ne săturasem şi de regim. Parcă mai trebuia altceva. Noi nu ştiam ce e aia culoare. Vedeam la televizor decât programul 1 şi stingerea. La 6, la culcare, că mergeam la muncă. Vedeţi, era şi bine, şi rău! Pe urmă, cum să vă spun eu dumneavoastră, cu Ceauşescu nu ştiam ce e aia portocală, nu ştiam ce e aia banană... Eram închişi, eram închişi ca în cutie. Cam aşa vine, asta era treaba. Şi când am văzut – aoleu! Am mers direct acolo, la... Am zis:«Bă, mai schimbăm, să vină altul!» Că am auzit eu că e bine. De-aia am mers. Că auzisem că o să fim liberi, că o să putem merge din ţară în ţară, unde vrem. Şi vedeţi, d-aia m-am dus la Revoluţie! (...)
Aa, era nisipul, parcă era cristale de aur, aşa, bucăţele. Nu erau frunze, nu era o crăcuţă uscată, o... ceva. Nu ca acuma, că ţi-e frică să calci cu piciorul, nu alta. (...) Şi, cum să vă spun, nu erau boli venerice atunci, cu sifilisul, cu d-astea, cu SIDA, cu bolile astea care e pe pământ. Era mai bine aşa, mai bine era. Acuma e boli... Nespălaţi... Nenorociri. Nu vedeţi ce boli e pe pământ? (...)
De aia vă spun că mie mi-a plăcut cu Ceauşescu. Şi m-am dat pe urmă cu Revoluţia. Când am auzit de libertate, d-astea, aşa, nu ştiu cum să vă spun – aoleu! Nu mai puteam. De aia m-am dus mai mult. Dar pe urmă parcă îmi părea rău. Până încoace, cu ziua lui, de Sfântul Nicolae, să spun sincer că-mi părea rău de el... De ea nu mi-a părut rău, de ea! Ne făcea gândaci! Zicea că suntem gândaci. Aşa ne vedea de sus, din elicopter. Ce ştiu eu, aşa am auzit. Da. Nu suporta populaţia. Zicea că suntem – cum ne spunea? Consumatori d-ăştia înrăiţi. Şi ea avea ghiuvete de aur şi linguri de aur. Eh, asta e”.

 


Interviul cu Florea Doncu a fost realizat în noiembrie 2009 de către Alina Matiş şi a fost publicat în lucrarea Tânăr student caut revoluţionar, volumul II – „Voiam altceva, dar nu aveam în gând ceva anume” (coordonatori:Zoltán Rostás, Florentina Ţone, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2012)