Autor 3287 vizualizări


Omenirea a evoluat prin marea trecere de la stadiul de vânător la cel de agricultor, țăranii asigurând prin cereale evoluția tuturor celorlalte categorii sociale, mai ales a orășenilor. Conducătorii erau conștienți de această calitate a truditorilor de pe ogoare și aveau grijă să smulgă prin muncă forțată și dări cât mai multe produse alimentare. Comunismul a venit cu ideea interesantă că se elimină exploatarea oamenilor și mulți naivi au crezut. 

După instaurarea la putere, conducătorii roșii au aplicat aceleași principii și au trecut la un război total cu țărănimea. Doreau distrugerea completă a acesteia prin execuții și prin deportarea în lagăre și orașe unde să fie forță de muncă ieftină. Nici comuniștii români n-au fost deosebiți de ceilalți. Directiva NKVD[1] din 1947 stabilea clar că mica proprietate țărănească trebuie făcută prin orice mijloace nerentabilă. Apoi urma colectivizarea. Dacă țăranii se încăpățânau să reziste, regimul trebuia să nu le mai distribuie mijloace de producție și să intensifice exploatarea prin mărirea cotelor. Poate că totuși țăranii ar fi reușit să reziste și mai mult. Nu există domeniu în  care regimul roșu să nu fi venit cu o planificare, considerată științifică.

Se mergea până la indicația ca agricultura să nu mai poată asigura aprovizionarea cu alimente și să fie nevoie de importuri. Aici documentul are o omisiune:de unde se luau resursele pentru cumpărarea de cereale pentru o populație în creștere. Nu era o problemă de netrecut, insurmontabilă. Se putea organiza o foamete cumplită prin care o parte din populație ar fi pierit și ceilalți țărani ar fi fugit în orașele cât de cât aprovizionate. Se poate spune că acest articol 13 era prea criminal pentru a se pune în practică[2]. Așa gândesc oamenii obișnuiți, dar regimul sovietic avea o largă experiență în domeniu.

Foametea din Ucraina din 1932 – 1933, cumplitul Holodomor[3], a rezolvat problemele agriculturii locale în comunist. Nici foametea din 1946 – 47 din România și RSS Moldovenească[4] nu poate să fie pusă numai în contul secetei[5]. Țărănimea a suferit pierderi grele și mulți au plecat din sate spre orașele ce urmau să treacă la industrializare forțată.

Așa se explică faptul că există mari concentrări urbane în România, greu de aprovizionat cu toate cele necesare traiului. Sătenii urmau să dispară în negura istoriei împreună cu satele distruse prin programul de sistematizare.

 [1] https://en.wikipedia.org/wiki/NKVD

[2] http://www.certitudinea.ro/articole/istorie/view/directivele-nkvd-pentru-tarile-din-europa-de-est

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Holodomor

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Foametea_din_1946-1947_(Republica_Sovietic%C4%83_Socialist%C4%83_Moldoveneasc%C4%83)

[5] http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/seceta-foametea-1946, http://jurnalul.ro/scinteia/istoria-comunismului/document-foametea-din-moldova-15084.html

""