Autor 2688 vizualizări


10 Iulie 1925. Dayton, Tennesse, Statele Unite. Începutul unui eveniment juridic care avea să facă vâlvă în toată lumea: procesul lui John Thomas Scopes sau, așa cum a rămas el cunoscut în istorie „procesul maimuțelor“.

Adoptarea Legii Butler 

Anii ‘20 au adus în SUA, odată cu prosperitatea, și intensificarea reacțiunii, manifestată prin nativism (atitudine îndreptată împotriva imigranților) și fundamentalism religios. Mulți dintre adepții religiei de altădată vedeau un pericol în răspândirea ideilor lui Darwin și a teoriei lui evoluționiste. De teamă ca aceste noțiuni moderniste să nu pătrundă în unitățile de învățământ, fundamentaliștii, care propovăduiau interpretarea literară a Bibliei, au trecut la acțiuni care să ducă la adoptarea unor masuri legislative menite să stopeze răspândirea ideilor evoluționiste. 

Statele din sud au reacționat cu promptitudine. Punctul culminant a fost atins în Tennesse în anul 1925, când a fost adoptată Legea Butler, prin care „era interzis pentru orice profesor în orice universitate și toate celelalte școli normale și școli publice ale statului... să predea vreo teorie care neagă istoria creației divine a omului, precum învață Biblia și de a învăța în locul acesteia că omul provine dintr-o specie inferioară de animale“. 

Numele legii venea de la inițiatorul ei, John Washington Butler, un fermier din localitatea Macon County. Așa cum avea să declare, el a făcut demersuri pentru adoptarea legii după ce a auzit tinerii care se întorceau de la școală spunând că Biblia nu are sens, sperând că după adoptarea proiectului să nu mai audă nimic despre evoluție. Doar că tocmai adoptarea acestuia avea să facă și mai cunoscută teoria darwinistă pe întreg teritoriul american.

Scopes încalcă cu bună știință legea 

Adepții evoluționismului ies însă la atac. „Organizația pentru Libertăți Civice“ se oferea să apere pe oricine ar fi acuzat că a predat teoria evoluției. Anunțul ajunge la urechile lui George Rappalyea un industriaș din Dayton, care vede într-un eventual proces o modalitate de a face celebru acest mic oraș din Tennesse, iar ideea place și altor fruntași ai orașului. 

Trebuia găsit profesorul, care să încalce legea cu bună știință și să fie dispus să facă față rigorilor unui proces. Acesta nu se lasă mult așteptat, fiind găsit în persoana tânărului profesor de biologie, John Thomas Scopes (foto jos), care a recunoscut că la o lună după promulgarea legii, folosise la clasă un citat din manualul de biologie, citat ce încălca amintita lege. 


Pe 7 mai 1925, Scopes a fost arestat de polițiștii din Dayton, în urma denunțului făcut de Rappalyea. Atât fundamentaliștii cât și moderniștii vedeau în proces o cale de a-și face cunoscute teoriile. 

Primii l-au avut ca acuzator principal pe William Jennings Bryan, fruntaș al Partidului Democrat, candidat în trei rânduri la președinția SUA, ministru de externe în timpul administrației lui Woodrow Wilson și inițiatorul unei adevărate cruciade împotriva ideilor lui Darwin. De cealaltă parte se afla Clarence Darrow, agnostic declarat, cunoscut apărător al sindicaliștilor americani.

Cu o zi înainte de începerea „procesului maimuțelor“, Daytonul devenise neîncăpător pentru mulțimea de sectanți, agenți de publicitate, negustori de răcoritoare și suveniruri, reporteri sau pur și simplu gură-cască. Orașul era pregătit pentru a susține cauza fundamentalistă. Bryan a avut parte de o primire triumfală; sute de predicatori erau de față și au organizat în preziua procesului o impresionantă slujbă religioasă, agitând și mai mult spiritele împotriva lui Scopes și a evoluționismului. Străzile erau împânzite cu afișe pe care era scris: „Citește-ți Biblia!“.

Darrow iese la atac

Publicitatea de care s-a bucurat procesul a fost deosebită. Peste 100 de ziariști din SUA dar și din Europa au fost de față la dezbateri; postul de radio WGN din Chicago a stabilit o premieră mondială, transmițând în direct procesul. 

Remarcabilul foiletonist și satiric din Baltimore, H. L. Mencken spunea că, în timpul procesului a strâns suficient material ca să-i ajungă pentru 20 de ani. În articolele sale, el nu s-a sfiit să-i numească pe locuitorii din Dayton „cretini“ și „țărănoi“ în timp ce pe Bryan îl cataloga ca „bufon“ iar discursurile sale erau considerate „lături teologice“. 

Apărătorii lui Scopes plecau din start cu un handicap serios. Judecătorul, J.T. Raulston era un evanghelist practicant în timp ce juriul era format din fermieri, din care unii nici nu știau să citească, alții declaraseră că nu citiseră în viața lor nici o altă carte în afară de Biblie și nici unul nu auzise de teoria evoluționistă înainte de începerea procesului. 


Sala de judecată arhiplină a determinat mutarea procesului în parc (foto sus)

Mărturie a atitudinii ostile a lui Raulston poate fi considerat faptul că a hotărât, în ciuda protestelor apărării, ca fiecare ședință de judecată să înceapă cu o rugăciune, precum și neacceptarea declarațiilor științifice privind evoluția speciilor. 

Numai că avocatul lui Scopes, Darrow, nu era omul care să se lase prea ușor învins. Spre exemplu, în cea de-a șasea zi a procesului, Raulston a hotărât, ca din cauza căldurii și a aglomerației din sala de judecată (exista pericolul prăbușirii etajului), ședința să se desfășoare în parcul din apropiere.

Numai că acolo, chiar în fața locului în care s-au așezat jurații, era un baner uriaș pe care scria „Citește Biblia“. Darrow a cerut judecătorului să ordone să se dea jos banerul sau să pună unul de aceleași dimensiuni, pe care să scrie „Citește Evoluția“. Judecătorul a fost nevoit să ceară ca respectiva inscripție să fie dată jos.

Verdictul este dat după nouă minute 

Momentul culminant al procesului s-a înregistrat în cea de-a șaptea zi a procesului, când apărarea l-a chemat pe Bryan, ca martor expert în interpretarea Bibliei. Darrow l-a făcut pe oponentul său să se piardă în interpretări libere ale Bibliei, care nu făceau decât să dovedească ignoranța în materie biblică și incultura lui Bryan. 

Acesta afirma cu tărie că pe Iona chiar l-a înghițit „un pește mare“, că Ioshua chiar a făcut soarele să stea în loc, că lumea a fost creată cu exact 4004 ani înainte de Hristos, lucruri care, după părerea lui Darrow nu erau decât „idei prostești în care nici un creștin cu scaun la cap nu mai crede“. În final, Bryan a fost nevoit să accepte că cuvântul Bibliei n-ar trebui luat mereu în sensul lui literal.

Pe 21 iulie 1925 s-a pronunțat verdictul. După o deliberare de doar 9 minute, juriul l-a găsit pe John Scopes vinovat de încălcarea legii Butler, iar judecătorul Raulston i-a aplicat o amendă de 100 de dolari, pe care ziarul „Baltimore Sun“ a plătit-o în locul condamnatului. Apărarea a introdus apel la sentință, la Curtea Supremă de Justiție din Tennesse, pe motiv de neconstituționalitate a legii Butler.

Deși nu a acceptat motivele apelului, Curtea Supremă a casat sentința din cauză că amenda de 100 de dolari a fost stabilită de judecătorul Raulston și nu de Curtea de Juri, așa cum era legal. Procurorul-șef a acceptat sugestia Curții de a înceta urmărirea penală și „a nu se mai continua acest proces straniu“. 


Ziarul New York Times se amuză pe seama procesului

Bryan, care ieșise cu imaginea destul de șifonată și care preconiza să plece într-un turneu național de conferințe anti-evoluționiste, a murit subit, în urma unui atac de apoplexie, la câteva zile după sfârșitul acestei combinații de „circ și război sfânt“, după cum a numit procesul ziarul „Times“. Cert este că în urma procesului, opinia publică a aflat mai multe despre teoria evoluționistă decât în oricare alt mod. A fost însă nevoie de trecerea a peste patru decenii până când, Curtea Supremă a Statelor Unite să declare neconstituțională legea Butler (pe 12 noiembrie 1968).