Autor 10383 vizualizări


Existența băilor este amintită din cele mai vechi timpuri. Chiar în Biblie se spune că David s-a îndrăgostit de Bethseba, privind- o de la fereastră cum se scălda. Grecii făceau baie aproape zilnic, ca să nu mai vorbim de romani, care ajungeau să facă baie și de opt ori pe zi!

În prima parte a Evului Mediu, uzajul băilor publice dispare aproape în întregime, dar reapare în secolul al XIII-lea. În anul 1292 sunt menționate circa 20 de stabilimente la Paris. Pentru o baie cu aburi se plăteau 20 de centime, iar pentru una „de putină”, patruzeci. 

Obiceiul parfumării băii era practicat și în Evul Mediu. Diana de Poitiers, prepara esență de orz sau zeamă de pepene, în timp ce Anna de Bretania, soția lui Ludovic al XII-lea se folosea de miere de trandafiri.

De-a lungul secolelor s-au mai folosit și zeama de carne, făina de migdale, apa de in în timp ce baia de lapte a fost la modă în secolul al XVIII-lea.

Foto sus: ”Baia”, pictură de Alfred George Stevens