Poliția politică în Ungaria comunistă

Autor 1153 vizualizări


Asediul Budei nici nu se terminase în ianuarie 1945, când comuniștii au pus bazele Departamentului de Securitate Politică (PRO), pe malul celălalt al Dunării. Director a fost ales Gábor Péter, un om cu educație ce nu depășea patru clase și care fusese pregătit, dar nu muncise niciodată, ca ucenic în croitorie.

Principala responsabilitate a Securitățiimaghiare era de a-i găsi pe criminalii de război (iar în viziunea comuniștilor, mulți oameni intrau în această categorie) și de a-i aduce în fața justiției. În scurtă vreme însă, PRO a ajuns să fie o temută poliție politică, condusă de activiști de extremă stângă, criminali și foști membri ai Partidului Crucilor cu Săgeți. Potrivit ordinelor date de Partidul Comunist maghiar, scopul PRO era de a stabili ordinea constituțională și de a pava drumul spre putere al comuniștilor.

Ofițerii PRO erau atrenați de poliția politică sovietică, la academia Dzerjinski din Budapesta. În cadrul pregătirii ofițerilor, programul politic juca un rol extrem de important, tinerile fiindu-le insuflată o ură puternică împotriva „dușmanilor de clasă”. Urmând modelul sovietic, poliția politică maghiară a devenit sprijinul și garantul dictaturii comuniste. De aceea, ea era numită „pumnul partidului”.

„Pumnul partidului”

În octombrie 1946, toate agențiile de securitate din Budapesta și din întreaga Ungarie s-au unit sub aceeași umbrelă, dând naștere Departamentului pentru Securitatea Statului (ÁVO), condus de același Gábor Péter. Una din sarcinile noii instituții era eradicarea partidelor politice democratie și, în același timp, asigurarea misiunilor informative. Agenții ÁVO s-au infiltrat în fiecare partid al Ungariei, în Biserici și în alte instituții. ÁVO monitoriza conversațiile telefonice, precum și corespondența scrisă a cetățenilor, iar agenții săi formau o rețea invizibilă ce se întindea pe teritorul întregii țări, infiltrându-se chiar în casele cetățenilor de rând.

În septembrie 1948, la o lună după ce a fost numit Ministru de Interne, János Kádár a pus bazele Autorității pentru Securitatea Statului (ÁVH), o instituție independentă de poliție și controlată direct de liderii de partid. Ea a fost înființată oficial printr-un act al guvernului din 28 decembrie 1949 și a fost pusă sub conducerea lui Péter. Practic, scopul ÁVH era de a teroriza și îngenunchea populația. Sub jurisdicția ÁVH intrau inclusiv poliția de graniță și temutul Departament Politic Militar, creat în 1945, până atunci condus de Ministerul Apărării.

De-a lungul anilor, aceste instituții de poliție politică și-au schimbat numele de mai multe ori, dar misiunea lor a rămas aceeași. În ochii lor, cetățenii nu mai erau oameni:erau simple obiecte. La comandă, agenții acestor instituții ucideau și torturau fără ezitare în baza unor confesiuni false sau obținute tot sub tortură. O legiune de informatori monitoriza și înregistra opiniile oamenilor care erau atât de naivi încât să-și împărtășească gândurile la muncă în fabrici, la facultate, biserică sau la teatru. Nicio parte a vieții private a maghiarilor nu putea scăpa de atenția acestor agenți. Ca în toate celelalte țări comunizate după război, agenții poliției politice au fost instrumentele prin care comuniștii au ajuns la putere și și-au implementat regimul de teroare.

Din biroul de conducere în camerele de tortură

László Rajk, care a ocupat funcția de Ministru de Interne în perioada martie 1946 – august 1948, s-a ocupat personal de unele cazuri ale ÁVO. Ulterior, el însuși avea să devină ținta acestei instituții. Foștii săi angajați l-au forțat să semneze o mărturisire folosind aceleași mijloace de „persuasiune” pe care el însuși le folosise anterior. Împreună cu alți patru comuniști, el a fost condamnat și executat în 1949. Ulterior, alți lideri ai partidului, inclusiv succesorul lui Rajk, Kádár, a ajuns în camerele de tortură de pe Bulevardul Andrássy nr.60 (sediul ÁVO).

Începând cu anul 1950, poliția politică a început să facă anchete în interiorul propriei instituții. Directorul adjunct al ÁVH, Ernő Szücs și-a torturat propriul frate în celulele ÁVH, apoi Rákosi a ordonat uciderea amândurora.

Nici Gábor Péter nu a scăpat. Împreună cu alți ofițeri ÁVH, el a ajuns în spatele gratiilor în ianuarie 1953, ca urmare a campaniei antisemite lansate de Stalin la Moscova. Rákosi, servitorul fidel al liderului sovietic, nu a avut nicio ezitare în a-i aresta pe ofițerii și liderii de partid evrei. Numai moartea lui Stalin i-a salvat pe acești oameni de la moarte.

ÁVH nu a supraviețuit revoluției din 1956 cu același nume. Pentru stabilizarea regimului intern, Kádár, păstrându-i în funcții pe ofițerii ÁVH, a dat instituției un nou nume:Departamentul pentru Investgații Politice. Mai bine de 90% din angajații acestei instituții erau foști agenți ÁVH, iar până la căderea regimului comunist, aceștia au rămas activi în poliția politică.

 

 

 

 


Sursa: TerrorHaza.hu

""