Autor 2567 vizualizări


În război orice este permis – chiar și pirateria. De asta era conștient și Karl al XII-lea în timpul marelui război nordic (1700-1721), care a dat ordin mai multor comandanți de nave să intercepteze vase inamice. Cel mai de succes dintre aceștia a fost se pare un anume căpitan de pe coasta de vest, cunpscut sub numele de Lasse i Gatan, înnobilat la scurt timp cu numele de Gathenhielm.

Căpitanul își îndeamnă echipajul să înainteze, dar în pofida vântului bun, corabia aproape că rămâne pe loc. Dar la scurt timp se vede la orizont o navă comercială, iar Lasse este gata să ordone tunurilor să tragă. Dar fitilele deja aprinse nici nu mai trebuie folosite. La vederea corabiei de corsari Vinthund, nava comercială daneză capitulează fără luptă. Pe puntea ambarcațiunii suedeze apare un căpitan satisfăcut care pecetluiește captura cu un gest de victorie, în vreme ce se sprijină cu o mână de parapet ca să nu-și piardă echilibrul. Era de fapt a cincea captură a lui Lars în vara anului 1711. Deși Larsdin parohia Onsala nu avea mai mult de 22 de ani, deja era o legendă a locului. Numele său era la fel de temut ca și cel al regelui războinic Karl al XII-lea, cel care i-a dat piratului dreptul de a captura.

Lars Gathe –sau Gathenhielm-conducea o flotă de în jur de 50 de ambarcațiuni piraterești în vremea așa-zisului mare război nordic. A fost un război care s-a desfășurat în nordul și estul european cu origini în politicile de alianță ale țărilor nordice. Danemarca și Norvegia erau aliate cu Polonia saxonă și Rusia. În anul 1700 Polonia supune asediului orașul Riga, în vreme ce armatele rusești mărșăluiau spre Narva, aflat în posesia suedezilor. În același timp Danemarca atacă ducatul de Holstein-Gottorp, fortând Suedia să intervină întrucât era aliatul acestuia.

Cân tânărul rege Karl nu avea mai mult de 18 ani, acesta decide să pună în aplicare o operațiune de salvare a orașului Narva în octombrie 1700, ceea ce constituie de altfel momentul declansării fațișe a războiului. 18 mai târziu, la moartea regelui suedez se încheia și perioada de mare putere a țării.în spatele actiunii Suediei în acest război au stat cu precădere rațiuni economico-politice, și anume în mod deosebit dorința de a păstra cu orice preț controlul asupra comerțului din Marea Baltică. Era nevoie de resurse pentru a-și menține statutul și a apăra provinciile.

Din anul 1700 Suedia se implică într-un război maritim pe trei fronturi, încercând in est să mențină controlul asupra regiunilor importante dinspre Rusia. În sud navele suedeze patrulau ziua și noaptea de teama unei invazii daneze în Skåne. Al treilea front s egăsea spre vest, cu baza principală la Göteborg. Problema era că cel de-al treilea front nu avea suficiente corăbii, ceea ce l-a dus pe Karl cu gändul la crearea unei flote civile. Așa că regele dă încuviintare interceptării navelor inamice de către antreprenorii privați, mai precis pirați. Posesorii de corăbii și căpitanii aveau acum sarcina de a face rost de echipaj și de tot ce trebuie.

De la Helsingfors în est la Strömstad în vest acționau în jur de 150 de corăbii civile de captură. Majoritatea proveneau din Göteborg și erau controlate de către un singur om:Lars Gathe. La apogeul carierei sale, acesta ajunsese să dețină singur sau în coproprietate in jur de 50 de corăbii, toate implicate în activități de piraterie.

Lars Gathe s-a născut în 1689 la ferma Gatan din parohai Onsala din Halland. Tatăl lui, Anders Börjerson Gathe (mort în 1710) era și el proprietar de corăbii, deținând mai multe docuri și manufacturi pentru funii. La moartea tatălui, Lars împreună cu cei doi frați i-au moștenit avuția și s-au decis să ia calea activității piraterești de-a lungul cosatei de vest. În primăvara lui 1711, Lars străbate cu nava sa Vinthund apele și reușește să captureze cinci ambarcațiuni străine pe care le aduce în portul din Göteborg.

În afara activității de capturare a corăbiilor daneze sau norvegiene, Lars și colegii săi își aruncau privirea și spre șlepurile engleze sau olandeze care făceau comerț cu Rusia. Chiar și corăbii franceze sau germane au fost capturate. Corăbiile interceptate erau duse în porturile suedeze pentru a fi judecate de către reprezentanții amiralității. Judecătorii decideau dacă interceptarea era justificată și cum se împărțeau profiturile între coroana suedeză și particularii care săvârșiseră isprava.

Pirații nu obțineau venituri doar din mărfurile transportate pe șlepuri. Echipajul era reținut la Göteborg și păzit de personalul din porturi. Până în 1716 pirații aveau dreptul de a negocia personal cu companiile navale străine pentru răscumpărări adecvate.

Succesele atrăgeau după sine și mai multe succese. În 1711 Lars se însoară cu Ingela Hammar, fiica unui influent comandant de vas tot din Göteborg. Datorită capturilor și acestei căsătorii, cariera de corsar a lui Lars a ajuns într-adevăr pe culmi nebănuite. Împreună cu fratele său Christian, piratul a ajuns la fel de bogat ca cei mai înstăriți negustori ai societății din Göteborg. Un indiciu asupra avansului lor social era permisiunea de a purat perucă în schimbul unei taxe. Era ceva ce de altfel doar nobilii, negustorii, înalții funcționari, profesorii, contabilii sau ofițerii aveau voie să facă.

În ciuda construirii unei legende cuprinzătoare în jurul personalității lui Lars Gathe, devenit un erou aventuros, rolul său în evenimentele de pe mare nu a fost aceala al căpitanului dârz care nu se înfricoșează nici de valuri, nici de tunuri. Asta deoarece, ca și tatăl sau a ales nu să fie un lup de mare, ci un proprietar și administrator de flotă. Abia dacă a preluat comanda operațiunilor pe mare în primul an, unul dintre motivele pentru care a rămas mai mult pe uscat a fost dificultatea sa de a se mișca și de a-și ține echilibrul. Femurul său stâng era cu 3, 5 cm. mai scurt decât celălalt. Cu cât înainta în vârstă, cu atât coapsele lui aveau de suferit mai multă presiune. În februarie 1716 ajunsese atât de rău încât nu mai putea să urce pe banca familiei din biserica din Onsala.

Dar în ciuda handicapului, tânărului îi mergea bine. În numai câțiva ani reușește să pună bazele unui adevărat imperiu pirateresc cu mai mult de 50 de nave funcționale în porturile din Marea Nordului și în cele din Marea Baltică. Pe 4 parilie 1717 guvernatorul din Göteborg îi scrie lui Karl al XII-lea:“Gathenhielm conduce ca un turc, și-a scos toate corăbiile în larg”.

Lars gathe avea vântul în pânze. Mulțumită numeroaselor interceptări devenise al 14-lea cel mai bogat cetățean din Götebor, iar un an mai târziu, și el și fratele său Christian au primit înnobilarea și numele de Gathelhielm.

Dar boala l-a ajuns din urmă pe victoriosul rege-pirat. În 1718 s-a isprăvit chinul său. Lars a murit invalid și cu tuberculoză osoasă, la numai 28 de ani. După moartea sa, soția a fost cea care a preluat conducerea asupra imperiului maritim, dar nu era atât de preocupată de pirateria propriu-zisă. Odată cu moartea lui Karl al XII-lea în 1718 și pacea de la Nystad din 1721, a apus și vremea interceptărilor. Ea a continuat însă cu munca de administrație și a contribuit la țeserea legendei în jurul lui Lars I Gatan, regele Mării Nordului. 

sursa:ALLT OM HISTORIA