Autor 10418 vizualizări


La 17 iunie 1910, pe Dealul Cotrocenilor din București, a avut loc primul zbor al unui avion românesc, conceput, realizat şi pilotat de inginerul Aurel Vlaicu. În amintirea acestui eveniment, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat patru scrisori ale lui Aurel Vlaicu, în cadrul proiectului „Exponatul lunii”.

Născut la 6/19 noiembrie 1882, în satul Binținți din județul Hunedoara, Aurel Vlaicu a făcut studii tehnice superioare la Budapesta și Munchen în timpul cărora a realizat proiectul unui avion. În anul 1908 este angajat inginer la fabrica de automobile Oppel din Russelheim.

Revenit acasă în același an, tânărul inginer a proiectat și construit un planor, Vlaicu-1909, cu ajutorul căruia realizează mai multe zboruri demonstrative în zona natală. Vlaicu descrie această experiență într-o scrisoare datată 11 iulie 1909:


Frate George!

Eu atîrnam cu mașina mea de sburat dela vînt, cînd nu suflă, nu mă puteam ridica cu eu fiind că nu puteam fuji așa tare cu ea. În săptămîna trecută a fost vineri un vînt tare și egal, chiar potrivit pentru mine. Am chemat ficiori și am eșit la cîmp cu mașina și am sburat tătă ziua de am tăiat pe Wrigth (?) Or zburat și toți ficiori cu ea, nu o lăsam mai sus de 7 metri apoi la distanță de 500m, cît era locul de mare. Mașina mea e bine balanțată, așa că nu să răstornă de loc.

Eri fiind iar vînt bun am dus cu un căruț mașina la Oreștie abea închepea pe drum că aripile sunt de 7 m de late. Să uitau omeni la ea ca la comedie. Chemai iute intelijența la exercierplatz și mă urcai sus am sburat de 7 ori tot fain, a fost și un fotograf și mia luat mașina din sbor. Acuși capeți chip. Aseară am adusă acasă și am destfăcuto că era tătăt hîntuită (stricată). Așa sa isprăvit historia lui Gigi cu mășina de sburat. Opel nu vrea sămi dee plată mai mare și nu vrea sămi cumpere cu 100.000 U mașina. Cerc acum în alt loc dacă iasă acum vestea în foi.

Altfeliu am inventat o șaldosă de zice și mai tare ca cealaltă ți stau în legătură cu o fabrică din Peșta ca să mio cumpere.

Frate Ghiță, de fete îmi merje bine mă aș putea însura.

La deputatul Vlad iam dres bensinmotorul și merg la ei în toate zilele, zice că acum mil pun ministru. El zice: ”As asszony ordag, teged szeret, massal boszik” și are drept. Pe Ion îl însurăm că e prea nestîmpărat.

Eu aș veni iar în Germania că aici sunt omeni cam rămași.

Scriemi despre exposiție.

Te sărută

Vlaicu

Benczencz în 11 iulie 09.

În noiembrie 1909, la sosirea lui Vlaicu la București, fostul ministru de externe, Alexandru Djuvara a exclamat: 

„Să fim mândri că a sosit vremea să cheltuim banii statului și pentru invenții românești, menite să ne aducă felicitările și stima lumii”. 

Vlaicu este angajat inginer la Arsenalul Armatei unde începe să construiască primul său aeroplan, pe care îl definitivează, după o muncă susținută, la începutul lunii iunie a anului 1910, sub denumirea „Vlaicu I”. Tehnice ale acestui aeroplan sunt explicate de Vlaicu în două scrisori expediate în această perioadă:


București 26/III 1910

Frate Euripidă!

Tu imi scrii forte vesel eu însă sunt cam năcăjit. Motorul din causa inundățiilor nu sosește până pe 15 april. Mașina este gata mai aranjez rotelele și mai fac scaunul. Helicele (6 am făcut) la probă a resistat forte bine 700 învîrtituri 120kg tracțiune, era un lemn dealături cari la tras cu vîntul helicea și isbindul sa îndoit o aripă dar nu sa rupt, așa cred că va resista dar sigur la 500. Diametrul 3m. Lățimea lopeții 55cm, suprafața la o helice 1 m, vasăzică la 2 helice e tracțiunea aproape 200kg și Voisin are numai 150kg. Bleriot 98kg. Eu dar iam tăiat. Altfeliu pe aici îmi merje cam prost, nu am prietini. Baroni începe a să cobori are niste iuriști și tot cu ei umblă.

Mașina are pînă acuma 84kg, să ridică cu motor la 200kg. Equilibrația va fi mai grea altfeliu merje tot fain. Omeni pe aici sunt mai fluștureți nu să țin de vorbă și sunt forte lăudăreți.

Eu lucru la arsenal de rup am un despărțămen stabiliment allerhachste navigaționslocal unde cu 4 lucrători rup pămîntul și aerul. Atîta pot săți spun că lucrul esă No. I. Mașina e forte frumoasă și are 12,5m lungime. Cu gramofonul îmi petrec tot timpul, adică seara că ziua lucru dela 6-6 de am slăbit, vasăsica dacă nu o să zbor apoi brovning la cap și parafulger!!! Altfeliu poți durmi sigur că neamțu tău nu va avea ceva nou că eu văzusem în Paris o mașină cu 2 helice una după alta și nici nu stă în asta patentul meu, adică patentul e șuvit, dacă însă zbor atunci e ceva.

Te rog dă ordin sămi trimită Firma 6 perechi de manșete impermeabile No 22 de care am cumpărat eu dela elefant că sunt forte practice la lucru per postnachname Hotel Regal abgerundet .... sau ....așadară după figuri.

Te rog însă forte mult fă repede. Altfeliu măi Giță nu am nou decât un tacometru fain cu 120h care îl pun la motorul care va veni a 3ia zi după scripturi.

Scriemi la repezeală și inventează ceva

Cu dragostenie

Vlaicu

Zsnisptav


Frate Pesteane!

Scusament biplan dela mine că nu ți’am scris, causa lucru și năcazu cari mil fac porci de aici, am niște omeni cari stau să mă mînînce în altfeliu. Mași gata, lucru splendid, tote nicelat și tivit cu catifea.

Motorul sosește mîne, Gnom perfect. Mașina are 110kg pe aripi ține 12 omeni și nu să rupe. Eri am fost cu prințu Carol în automobilu lui. Reușesc cu siguranță. A venit aici un biplan Farman, 500 kg. Tracțiunea helicei 120kg. La mine una are 120kg, apoi 2!!!..... Mă este muszaj săi tai pe toți!!! Apoi facem fabrică cu Baroni.

Eu montez motorul în săptămîna asta și apoi ”ardeo la vineție”.

Ți trimit chip cioplit dar rău răușit, totuși poți vedea mărimea Propellerrilor, unu nainte altu în dos. La mijloc vezi țeava de aluminium de 12m lungă. Altfeliu sănătos, de fete o duc cam prost.

Te sărută

Vlaicu

Te rog nu arăta la nime fotografia!!!

Aeroplanul nu a zburat de la prima încercare. După o primă tentativă nereușită, în data de 16 iunie 1910, a doua zi, Vlaicu a reușit să decoleze de pe dealul Cotrocenilor din București. Aeroplanul s-a ridicat la înălțimea de 4 metri și a zburat pe o distanță de 50 metri.

Entuziasmul după primul zbor și peripețiile din timpul următoarelor zboruri ale lui Vlaicu sunt descrise în scrisoarea de mai jos:


Frate George-Spiru

Lacohaina pomernicesco prahovid sburătenia magna cum laude nema parole.

Frate trebue că ai auzit cum iam tăiat am zburat 150m nălțime 20 min 30km maximal rekord. Reclama să ridică la infinit cum e năravul pe aicia dar puțină ispravă. Acum vrea să mă angajeze la arsenal ca șef peste automobile și aeroplane 800 frank. Nu vreu să primesc. – Mașina să ridică la 20 de pași și zbură fără să fie condusă.

Am pățit multe întîmplăr extra-furtuno-periculosă, odată căsînd adică cîrmuind tare în jos să fărîmă totă comedia și motorul Gnom sa rupt din mașină și învîrtindusă o luato la fugă sa stricat tot eu am eșit prin pînza aripei și am rîs. Acum am făcuto mai bine și am luato mai încet întîi la un metru apoi la 5 metri așa merjem cam 2 luni. Odată am beut niște cognac și mă am trezit la 60m nălțime și de frică am mers 4 km dar nu știu cum sa asezat cu mine și eu am observat numai cînd tăia helicea în cucuruz, așa că am tăiat o holdă întreagă de cucuruz cu helicea. Soldați de la aerostație mi-a aduso acasă.

Văzînd că cognacul dă putere miam instalat o magazie de cognac și venind comisiunea dela minister zburai dintr,odată perfect și întorsei prachtfall și mă coborîi naintea lor fain. Aceste sunt cele dintîi succese de atunci am zburat de multe ori.

Este aici un aerodrom cu un pilot din Paris și cu un Farman bun. Acesta mia făcut vizit adică cînd zburam au o veni pe sus ca să mă tae dar l-am bătut că l’am întrecut și am zburat deasupra lui. Era un lucru forte frumos, măi tot mă gîndeam că cumva să nu cad. Odată mia explodat motorul pe sus aruncînd focul pe mine și mă am coborît la 450 ca fuljerul dar nimica nu sa întîmplat.

Citește și tu Universul că vei afla totdeauna despre experimente.

Sărut

Vlaicu

Am medalie de aur ca vițălu

Aurel Vlaicu a murit în urma prăbușirii avionului Vlaicu II, în localitatea Bănești, lângă Câmpina, la 31 aug./13 sept. 1913, în timp ce încerca să treacă munții Carpați. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București. La 28 octombrie 1948 a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

Sursă: Facebook / Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”