«Pe bunicul și pe străbunicul i-au purtat în lanțuri pe jos 35 de kilometri». Poveștile unui urmaș al răsculaților din Flămânzi
După 110 ani, localitatea Flămânzi mai poartă cicatricile ridicării țăranilor. Pe ulițele satului mai trăiesc încă bătrâni care știu din gura bunicilor adevărul despre ceea ce s-a întâmplat atunci pe aceste meleaguri.
Ioan Mursa are 73 de ani și trăiește de o viață în Flămânzi. Este fost profesor de română, iar bunicul și străbunicul său au participat la marea răscoală de la 1907. Își aduce aminte și astăzi de poveștile bunicului său.
”Pe străbunicul meu îl chema Trifan Mursa, iar pe bunicul, Toader. Au fost amândoi atunci la răscoală. L-am prins pe bunicul și mi-a povestit cum a fost atunci, la 1907. S-au ridicat împotriva arendașului și a administratorului de moșie, fiindcă își băteau joc de ei. Le dădeau pământ în arendă la suprapreț și îi aduceau în pragul disperării“, a povestit Ioan Mursa, pentru Adevărul.
Cu un an 1906 secetos și fără învoieli agricole, țăranii din Flămânzi erau disperați. Nu știau dacă aveau ce să mănânce în anul ce urma. S-au adunat în mijlocul satului pe 6 februarie pe stil vechi și s-au întâlnit cu administratorul Constantinescu. Acesta le-a promis că pe 8 februarie vor încheia învoielile agricole. La data promisă, oamenii din Prisăcani, Uriceni și Flămânzi s-au dus în fața Primăriei.
”Au stat acolo de dimineață până la prânz. De dimineață, adică de la 6.00. Era frig de crăpau pietrele și erau flămânzi. Administratorul și-a băut joc de ei și nu a venit. A trecut abia pe la prânz cu sania din Hârlău și le-a spus că întâi mănâncă și apoi poate vorbește cu ei. Disperarea a pus stăpânire pe oameni. L-a și lovit pe un țăran. Atunci au plecat după el“, spune Ioan Mursa.
Ioan Mursa, urmaş al răsculaţilor de la 1907. Foto:Cosmin Zamfirache / Adevărul
Țăranii umiliți și revoltați au plecat la casa notarului din sat, acolo unde administratorul Constantinescu lua masa. Servitorii și evreii prinși la conac au fost bătuți la rândul lor de țărani. Au fost chemați jandarmii și prefectul a venit în persoană la Flămânzi pentru a calma spiritele.
Oamenii nu s-au liniștit însă. Mai ales frații Roman, capii răscoalei, au plecat să-și rezolve socotelile și cu vătaful, omul arendașului care-i bătea cu biciul. Nu l-au găsit acasă, dar i-au dat termen soției acestuia să plece în 8 ore din sat, dacă nu le vor da foc.
„După toate aceastea la trei zile au apărut tunurile pe dealuri. A venit armata. Nu le păsa. Cu piepturile goale s-ar fi dus contra lor. Dar i-au prins. Pe bunicul și străbunicul meu i-au purtat în lanțuri. I-au dus pe jos până la Botoșani, 35 de kilometri“, spune Ioan Mursa.
Revolta țăranilor din această zonă s-a încheiat cu un administrator bătut, un vătaf alungat și 41 de țărani legați în lanțuri. De la Flămânzi, scânteia răscoalei s-a întins însă în tot Regatul.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
Vezi și:
110 ani de la Răscoala din 1907. Cum a început ultima mare revoltă țărănească din Europa
Armata şi răscoala din 1907. Care este cifra reală a celor ucişi?
