Autor 1635 vizualizări


Cultura latino-americană prinde contur în anii 1920-1930, când boom-ul artistic va fi provocat de o mână de tineri intellectuali. Progresiv, curentul modernismului se infiltrează în această regiune pentru a pune capăt pozitivismului promovat de Auguste Comte. Flacăra este aprinsă de o publicaţie apărută în 1920, « Declinul Occidentului », scrisă de filosoful german Oswald Spengler.

Avangardismul câştigă teren în America Latina, în ciuda faptului că tonul rămâne la Madrid şi Paris. Prin cultură, tinerele generaţii merg în căutarea unei identităţi, voind să se debaraseze de greutatea moştenirii europene a secolului al XIX-lea. Torentul care trasează căile artistice adună mişcări literare europene, precum:futurismul italian, cubismul franco-spaniol, dadaismul elveţian, constructivismul rus, expresionismul german şi flamand, suprarealismul francez. Astfel, o adevărată revoluţie de idei se impune. Însă suprarealismul va fi predominant, tendinţa de a trasa limitele raţionalismului valorizând imaginarul. Paternitatea îi e atribuită lui Andre Breton, autor al Primului Manifest al suprarealismului. Impactul său se va simţi cel mai puternic în Mexic.

Picturile ţărilor din Rio de la Plata (Argentina, Brazilia, Uruguay) se îndreaptă tot spre dimensiunea avangardistă. Printre pictori, s-au distins Emilio Pettoruti, adept al cubismului şi Rafael Barradas, adept al futurismului italian şi fondator al „vibraţionismului”.

În civilizaţia cafelei, Brazilia, avangardismul este foarte puţin politizat. Ruptura se manifestă prin revistele estetice, precum:Klaxon, Estetica, Terra Roxa, Revista de Antropofagia. Modernismul brazilian cuprinde romancieri, dramaturgi, poeţi, teoreticieni ai culturii, pictori, muzicieni. Tarsila do Amaral va inaugura o mişcare „pau-Bresil”, care strânge un amestec de tropicalism, cubism, primitivism.

Modernismul mexican se manifestă în Ateneul Tinereţii, fondat de intelectuali cititori ai lui Kant, Nietzsche, Bergson, Schopenhauer, Oscar Wilde și clasici greci. Aici se promovează o cultură autohtonă prin intermediul suprarealismului şi muralismului, pentru a înlătura colonialismul cultural. Cel mai puternic pictor muralist este Diego Rivera, animat de un puternic zel politic. În încercarea de a oferi un suport vizual al istoriei mexicane, el este influenţat de cubism şi realismul social sovietic. Suprarealismul are ca reprezentant de seamă pe Frida Kahlo, soţia lui Rivera.

Literatura este influenţată de revoluţia mexicană şi sovietică, dar şi de mişcările proletarilor şi studenţilor. Romullo Gallegos descrie coluziunea între civilizaţie şi barbarie, starea haotică venezueliană, în celebrul roman „Dona Barbara”.

Nuvela din America Latină este inventată de Horacio Quiroga din Uruguay, influenţat de Edgar Allan Poe şi Rudyrad Kipling. În nuvelele sale, omul se confruntă cu iraţionalul, este invadat de nebunie, alcool, himere şi lovit de moartea violentă.

Indigenismul ocupă un loc important, prin celebrarea valorilor indigenilor, cultura precolumbiană, primitivismul, cultura neagră, suprarealismul şi descrierea dansurilor tipice regiunii, precum rumba cubaneză  si samba braziliana.

Modernismul se desface sub forma unui evantai ce penetrează mai multe domenii:arhitectura, pictura, literatura, muzica, o vastă mişcare cu multiple faţete ce încearcă să sublinieze emanciparea culturală, resuscitarea moştenirii precolumbiene şi promovarea unei culturi autohtone.