Autor 4844 vizualizări


Pankrationera unul dintre cele mai populare sporturi de luptă din Grecia Antică. Pankrationcombina mai multe stiluri de luptă și, spre deosebire de alte sporturi asemănătoare, luptele se desfășurau aproape fără niciun fel de reguli – singurele acțiuni nepermise erau mușcarea adversarului sau scoaterea ochilor acestuia. Tocmai de aceea, la relansarea Jocurilor Olimpice de Vară, în 1896, pankration-ul nu a mai fost permis, organizatorii considerând că un astfel de sport violent, fără reguli, nu-și mai are locul în epoca modernă.

Pankrationa fost inclus la 33-a ediție a Olimpiadei antice, în anul 684 î.e.n., și a avut un succes nemaipomenit. Însă istoria sa este mult mai veche. Pankrationși-a făcut debutul la Jocurile Olimpice în secolul VII î.e.n., însă acest stil de luptă este mult mai vechi. Istoricii care au studiat originile sportului spun că prima mențiune apare în poveștile mitologice ale lui Hercule și Tezeu, care ar fi folosit – sau chiar inventat – acest stil de luptă pentru a se lupta cu Leul din Nemeea, respectiv cu Minotaurul. Pankrationn-a fost însă numai un sport întâlnit doar în competițiile sportive, ci un stil de luptă utilizat și în război. Îl învățau atât hopliții spartani, cât și soldații lui Alexandru cel Mare.

Grecii au fost fascinați de diversitatea și suspansul acestui stil de luptă violent, care nu de puține ori se încheia cu rănirea gravă sau chiar moartea unuia dintre participanți. Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale sportului era lipsa categoriilor pe greutate, astfel încât cei doi luptători care intrau în ring puteau avea 60, respectiv 150 de kilograme, fără ca această diferență să stabilească în mod obligatoriu câștigătorul. Victoria stătea mai degrabă în diversitatea și inventivitatea loviturilor folosite, nu neapărat în greutatea luptătorului. Nu exista nici limită de timp:lupta se termina atunci când unul dintre luptători ceda. Pentru că de multe ori învinsul murea în ring, la un moment dat s-a introdus posibilitatea ca arbitrii să oprească lupta dacă li se părea că viața participanților este în pericol.

Din Grecia antică, pankrationa ajuns și la Roma, unde avea să fie cunoscut drept pancratium. Folosit în luptele de gladiatori, acest stil de luptă violent a fost în cele din urmă interzis în anul 393, de către împăratul Teodosie I. Cu timpul, arta pankrations-a pierdut în multe dintre regiunile în care a fost cândva atât de popular, dar s-a păstrat în unele zone ale Greciei și, în epoca modernă, a fost redescoperit de Jim Arvanitis în 1969.

 

""