Autor 14011 vizualizări


Suntem în 1942, al treilea an al celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 23 iulie, la un an după ce Germania atacă Uniunea Sovietică, se dă startul Operațiunii Edelweiss, prin care Wehrmachtul plănuia să obțină controlul asupra regiunii Caucaz și, mai ales, asupra resurselor petroliere din apropiere de Baku (Azerbaidjan).

Principala forță de atac în această operațiune era formată din Armata 1 Panzere (comandată de Ewald von Kleist), Armata 4 Panzere (Colonel-General Hermann Hoth), Armata 17 (-General Richard Ruoff), parte din flota aeriană 4 (Wolfram Freiherr von Richthofen) și, nu în ultimul rând, Armata 3 Română, condusă de generalul Petre Dumitrescu. Aceaste forțe (alcătuing Grupa de armată A) era sprijinită în Est de Grupa de arlmată B, comandatîî de Feodor von Bock și restul flotei aeriene 4 (compusă, în total, din 1000 de aparate). Forțele terestre, acompaniate de 15.000 de muncitori din industria petrolieră, erau formate din 167.000 de soldați și 1130 de tancuri. 

Citește și Cursa pentru Caucaz şi „punctul fără întoarcere”

Generalul Petre Dumitrescu a comandat, în timpul războiului, Corpul I de Armată, Armata 1 și Armata 3. În fruntea Armatei 3, generalul Dumitrescu luptă în vara lui 1941 pentru eliberarea Bucovinei de Nord. În 1942, participă la ofensiva din Caucaz, iar soldații săi cuceresc peninsulele Taman și Novorossiisk. Ulterior, trupele sale sunt trimise la Stalingrad, unde vor fi decimate de contraofensiva sovietică din noiembrie 1942 – februarie 1943. În 1943, este numit la comanda Armatei 6 Germane. generalul Dumitrescu e trecut în rezervă în septembrie 1944. În mai 1946 se numără printre acuzații unui proces al criminalilor de război, dar va fi achitat din lipsă de probe. El moare la începutul anului 1950.

Pentru valorificarea resurselor din Caucaz, în Germania au fost înființate mai multe firme petroliere precum Ost-Öl sau Karpaten-Öl. Acestea primesc, în exclusivitate, concesiuni pe 99 de ani pentru exploatarea resurselor petrolifere din Caucaz. Cu acest scop, un număr mare conducte au fost trimise spre Caucaz;la sfârșitul războiului, acestea vor ajunge să fie folosite de Uniunea Sovietică. În plus, a fost înființat un comitet special de inspecție condus de Lt-General Nidenfuhr, care să supravegheze operațiunile industriale.

Pentru apărarea zonei petrolifere (germanii se temeau de sabotaje sovietice), ea a fost pusă sub apărarea unei unități SS și a unui regiment cazac.

Neutralizând contraatacul sovietic din direcția Izium-Barvenkovsk, forțele germane au pornit un atac direct asupra Cauaczului. Pe 23 iulie, orașul Rostov-pe-Don, supranumit „Poarta Caucazului”, capitulează, lăsând germanilor cale liberă. 

Operaţiunile Diviziei 2 Munte în Munţii Caucaz

Cu toate acestea, ofensiva germană va încetini după ce ajunge în munții caucazieni, și nu reușește să-și atingă toate obiectivele stabilite pentru acel an. Ulterior, după victoria sovietică de la Stalingrad, forțele germane din Caucaz vor trece în defensivă și vor pierde, în cele din urmă, pozițiile câștigate în vara anterioară.

Cuceririle Wehrmachtului

3 august:Stavropol
10 august:Maikop
12 august:Krasnodar
25 august:Mozdok
11 septembrie:Novorossiisk

Pe 21 august, steagul nazist a fost arborat pe Vârful Elbrus, cel mai înalt munte din Caucaz.