Autor 3889 vizualizări


Notatiile lui Wilhelm de Hohenzollern din timpul întrevederii pe care a avut-o la Brasov cu printul zu Schaumburg Lippe la 25 octombrie/7 noiembrie 1916 sunt de mare interes, diplomatul german dezvaluindu-i multe detalii din culisele celor constatate de el în capitala României cu un numar de luni mai înainte. Dar neîndoeilnic erau si impresiile pe care le avea un diplomat deceptionat!

 

 

O imagine usor deformata a regalitatii române
Acesta ajunsese sa afirme, între altele, ca regele Ferdinand era "putin iubit" în armata, deoarece era potrivnic ofiterilor care se radeau si nu purtau mustati si barbi! Si printul mostenitor Carol era, dupa el, "putin iubit", ofiterii reprosându-i preocuparea sa prea accentuata fata de cercetasie si sport. La ultima parada militara de 10 mai, printul mostenitor socase ofiterimea-dar mai ales pe cea formata în Germania!-defilând în fruntea unei companii de biciclisti pe propria-i bicicleta de curse! În lunile premergatoare intrarii României în actiune, adauga diplomatul, regele si regina se fereau sa primeasca pe diplomatii germani sau îi primeau pe unul din domeniile regale sau într-o casa de vânatoare. În orice caz, trimisul Germaniei, mai aratase el, trebuia sa-si motiveze, în ultima vreme vizitele pentru a putea fi primit.
Diplomatul a mai afirmat fratelui regelui Ferdinand ca declaratia de razboi n-a trezit în Bucuresti si în tara "asteptatul entuziasm". Iesind în automobil, regina nu se bucurase de o primire prea entuziasta, iar împotriva lui Ionel Bratianu fusese planuita o manifestatie ostila împiedicata doar de politie. Când diplomatii germani au putut parasi România, diplomatul român Bogdan le-a adus un ziar în care se relata despre "cea dintâi mare înfrângere româneasca". Printul zu Schaumburg Lippe mai adauga ca la Bucuresti nu se mizase pe intrarea Germaniei în razboi. Când trimisul Germaniei s-a înfatisat la Ministerul de Externe pentru a-si anunta plecarea, ministrul de Externe Porumbaru si-a exprimat mirarea, sustinând ca România se gasea în razboi doar cu Austro-Ungaria! Diplomatul german mai amintea si politistii români care pazeau legatia si personalul de serviciu care rugau sa li se noteze numele de catre diplomatii germani care paraseau România pentru ca la sfârsitul razboiului sa primeasca decoratii prusiene! "În România, remarca diplomatul, coexista foarte apropiati Occidentul si Orientul". 

Evolutia relatiilor româno-germane
Schaumburg Lippe atribuia unui comportament nefiresc al diplomatilor reprezentând puterile adversare Berlinului evolutia pe care o luasera relatiile româno-germane. El explica aceasta evolutie prin coruperea presei, cumpararea organelor de presa si coruperea unor personalitati politice influente. Take Ionescu, sustinea el, ar fi putut fi câstigat la începutul razboiului mondial cu trei milioane de lei, deoarece era înfundat în datorii pâna "peste urechi", dar ministrul von Busche considerase ca nu se putea lucra cu astfel de mijloace. Schaumburg Lippe mai adauga ca Aliatii îl cumparasera pe respectivul om politic cu 9 milioane lei! Dar, el mai preciza ca obligatia pe care o aveau diplomatii germani de a consemna si relata la Berlin doar ceea ce era spus sau povestit ori ceea ce aflau, fara a avea dreptul de a transmite propriile opinii, contribuise la o evolutie necorespunzatoare a situatiei. 

Printul si regimentul Wilhelm de Hohenzollern
La 8 noiembrie, Wilhelm de Hohenzollern si-a luat ramas bun de la generalul von Falkenhayn, în împrejurari triste, deoarece grav ranit la Turnu Rosu, printul Heinrich al Bavariei încetase din viata. A sosit la Sibiu, în aceeasi zi, unde, la spital, încetase din viata printul bavarez. La 9 noiembrie, printul Wilhelm de Hohenzollern s-a îndreptat spre Hateg, Caransebes, Petrosani si Lupeni, unde a sosit pe înserate. Telul deplasarii sale a fost vizitarea regimentului 22 bavarez de infanterie, care purta numele sau- "Printul Wilhelm von Hohenzollern". El nota însa ca respectivul regiment de la începutul razboiului suferise pierderi uriase:200 de ofiteri si 30.000 soldati.
În ziua urmatoare, printul si-a reluat calatoria, de data aceasta pe drumul reîntoarcerii. Notatiile sale cuprind descrieri ale peisajului, dar si unele descrieri ale oamenilor si neîndoielnic înfatisarea unei zone supusa, chiar în acele zile, unei aglomerari de forte destinate ofensivei împotriva partii de Vest a României. Aprecierile sale în general ditirambice privind unitatile germane apar negative, când înfatiseaza coloanele armatei ungare. El nota ca nu se putea întelege cu comandantii acesteia, deoarece "acestia nu vorbesc decât maghiara sau cel putin doar pe aceasta vor s-o înteleaga". Totodata, nu uita sa consemneze ca "în Ungaria domneste o adevarata ura împotriva Austriei",  ceea ce nu era cazul fata de Germania. Pentru a ilustra relele relatii dinauntrul armatei Austro-Ungariei dintre militarii austrieci si cei maghiari, printul Wilhelm de Hohenzollern a dat exemplul unei mese comune a doua unitati, una germana si alta ungara, când ofiterii maghiari s-au simtit ofensati de faptul ca se toastase pentru împaratul Franz Josef (mentionându-se totusi ca era si rege al Ungariei) si nu doar pentru regele Ungariei!
În gara Simeria, pe drumul reîntoarcerii, el a constatat prezenta unui transport de prizonieri români si a evitat sa ia masa în restaurantul garii, unde luau masa ofiterii prizonieri, pentru a nu avea o eventuala întâlnire "cu cunoscuti". În dimineata de 11 noiembrie a sosit la Budapesta. A constatat ca-în afara unor lucrari de aparare a orasului, realizate în momente de panica din primavara 1915, în timpul ofensivei ruse în Galitia-viata se desfasura fara a fi marcata de razboi. Alimentele se gaseau din belsug si menu-urile din restaurante erau bogate ca în timp de pace si portiile mari. "Egoismul ungar" facea sa nu se ajute pe acest plan Austria, unde lipsurile erau mari, trimitându-se însa alimente în Germania. 

Relatii încordate între Puterile Centrale
Când Germania a vrut sa cedeze Austriei 5.000 din cele 20.000 de vagoane de cartofi, trimise din Ungaria, a aparut numaidecât opozitia din partea maghiara. Printul mai reprosa lipsa de recunoastere din partea ungara a prestatiei militare a Germaniei, el aducând totodata învinuiri ofiterimii acestei armate aliate Germaniei. "În Budapesta, scrie el, misuna ofiteri maghiari, care stau dupa amiezile în cafenele si seara umplu restaurantele. Si ei nu se înfatiseaza ca si cum ar fi facut ceva pe front". "În restaurantul hotelului, mai adauga printul, domnea multa viata... Doamnele erau ceva mai putin elegante... În rândurile publicului erau si numerosi "milenari fii de eroi" în uniforme. De la Budapesta acestia trebuie sa gaseasca razboiul foarte placut".
Wilhelm von Hohenzollern a plecat mai departe la 12 noiembrie spre Viena. Între 14 si 16 noiembrie l-a vizitat la Marele Cartier pe împaratul Wilhelm II. Cu acesta a discutat la micul dejun, în ziua de 16 noiembrie, despre România, ei învinuind amândoi pe regina Maria pentru actiunea politica pe care o întreprinsese cu "atâtatorii de razboi" "în spatele regelui" Ferdinand. Cu aceasta se încheia misiunea pe care printul o avusese, trimis pe frontul românesc pentru a demonstra credinta casei de Hohenzollern Sigmaringen fata de Germania! Dar, înainte de toate, notatiile sale ramân un izvor istoric interesant pentru ceea ce a însemnat cel dintâi razboi mondial, pentru felul de a gândi al oamenilor si pentru situatiile atunci existente, ele fiind adevarate pagini de viata trecuta.
""